ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2344/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2344/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 507 din 07 mai 2009

pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în baza art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost

condamnat inculpatul G.A.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată privind restul neexecutat de 685 zile închisoare din

pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 393

din 01 martie 2007 a Judecătoriei Giurgiu, care a fost contopit cu această

pedeapsă, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la

pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată privind restul neexecutat de 685 zile închisoare din

pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 393

din 01 martie 2007 a Judecătoriei Giurgiu, care a fost contopit cu această

pedeapsă, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

au fost contopite pedepsele de 10 ani și 3 ani închisoare aplicate, inculpatul

urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, cu aplicarea art.

71-64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a fost aplicată

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 20

ianuarie 2009 la zi.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a

fost confiscată suma de 249 RON indisponibilizată la CEC conform recipisei de

consemnare nr. 2171987/1 din data de 05 februarie 2009.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a

dispus confiscarea cantității de 0,94 g heroină indisponibilizată la I.G.P.R.

-D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0000820 din data de 06 februarie 2009.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul la 800 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

La data de 20 ianuarie 2009, lucrătorii de poliție

din cadrul I.G.P.R. - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate

București, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că un individ cunoscut

cu numele de „C.", identificat ulterior în persoana inculpatului G.A.D.,

se ocupă cu vânzarea de droguri, respectiv cocaină și heroină, în zona Dristor.

Prin ordonanța nr. 5A din data de 20 ianuarie 2009

s-a dispus introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire cu nume de

cod „T.G." și a colaboratorului acestuia cu nume de cod „B.A." în vederea

obținerii mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a

persoanelor implicate în săvârșirea infracțiunii menționate.

Astfel, după consemnarea într-un proces-verbal a

seriilor bancnotelor ce urmau a fi folosite la cumpărarea de droguri de la

inculpatul G.A.D., în prezența investigatorului sub acoperire „T.G.",

colaboratorul cu nume de cod „B.A." l-a contactat telefonic pe inculpat

stabilind cu acesta să se întâlnească în fața magazinului Mega Image de pe

strada Rîmnicu Sărat, București, sector 3.

La data de 20 ianuarie 2009, însoțit de către

investigatorul sub acoperire, colaboratorul „B.A." s-a deplasat în zona

stabilită pentru tranzacție, prilej cu care inculpatul i-a predat

colaboratorului 11 doze de heroină, 10 doze contra sumei de 600 lei și o doză

în plus drept „bonus" iar colaboratorul i-a înmânat banii reprezentând

contravaloarea drogurilor.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică

nr. 522321 din data de 23 ianuarie 2009, cele 11 doze conțineau cantitatea de

1,14 grame heroină.

Cu ocazia percheziționării corporale a inculpatului,

s-au găsit asupra acestuia suma de 600 lei cu privire la care inculpatul a

precizat că provin din vânzarea a 10 doze de heroină precum și două doze de

heroină cu privire la care a declarat că-i aparțin și le deținea pentru

consumul propriu, acestea conținând cantitatea de 0,15 grame heroină, conform

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 522321 din data de 23 ianuarie

2009.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, în

sensul că la data de 20 ianuarie 2009 a vândut colaboratorului introdus în

cauză 10 doze de heroină contra sumei de 600 lei și i-a oferit o doză în plus

drept „bonus", declarațiile inculpatului fiind avute în vedere la

stabilirea situației de fapt conform art. 69 C. proc. pen.

Situația de fapt expusă mai sus a fost reținută pe

baza analizei coroborate a procesului-verbal de prindere in flagrant a

inculpatului G.A.D., a declarațiilor martorului C.T.M.,a raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 522321 din data de 23 ianuarie 2009, a

procesului verbal de redare a discuțiilor purtate cu ocazia tranzacției având

ca obiect heroină, și a declarației inculpatului G.A.D.

În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului G.A.D.

care la data de 20 ianuarie 2009 a vândut colaboratorului cu nume de cod B.A.

1,14 grame heroină și a fost depistat deținând cantitatea de 0,15 grame heroină

în vederea consumului propriu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare

risc în vederea consumului propriu, fapte aflate în concurs real și prev. de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea 143/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost

aplicate, Tribunalul a avut în vedere, în raport de dispozițiile art. 72 C.

pen., modalitatea concretă și împrejurările comiterii faptelor, cantitatea de

droguri vândută, poziția procesuală sinceră a inculpatului, dar și, în

detrimentul acestuia, starea de recidivă în care se afla la momentul comiterii

infracțiunilor, recidivă mare postcondamnatorie stabilită în raport de sentința

de contopire pronunțată de Judecătoria Giurgiu, aspect ce denotă perseverența

infracțională a inculpatului și o atitudine constantă de ignorare a normelor de

drept.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul

G.A.D. criticând-o netemeinicie, sub aspectul reindividualizării pedepselor ce

i-au fost aplicate de către instanța de fond, ca urmare a comportării avute pe

parcursul întregului procesului penal ce a constat în încercarea de a deferi

justiției și alte persoane implicate în traficul de droguri de mare risc.

Prin decizia penală nr. 55 din 3 martie 2010 a Curții

de Apel București, secția

I

penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul G.A.D.

împotriva sentinței penale nr. 507 din data de 7 mai 2009 pronunțată de

Tribunalul București, secția

I

penală, în dosarul nr. 5783/3/2009, a

fost desființată în parte sentința penală atacată și, în rejudecare, a fost

descontopită pedeapsa rezultantă în pedepsele de 10 ani și 3 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu

aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. - art. 76 lit. a) C.

pen. a fost condamnat inculpatul G.A.D. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată

liberarea condiționată privind restul de 685 zile închisoare din pedeapsa de 10

ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 393 din data de 1

martie 2007 a Judecătoriei Giurgiu, care a fost contopit cu această pedeapsă,

în final inculpatul având de executat 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu

aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. c) – art. 76 lit. d) C. pen. a

fost condamnat inculpatul G.A.D. la pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare (un

an și 11 luni).

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată

liberarea condiționată privind restul neexecutat de 685 zile închisoare din

pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 393

din data de 1 martie 2007 a Judecătoriei Giurgiu, care a fost contopit cu

această pedeapsă, în final inculpatul având de executat 1 an și 11 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au

fost contopite pedepsele de 8 ani și 1 an și 11 luni închisoare aplicate

inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare.

S-a făcut aplic. în cauză a disp. art.

71-64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca

inculpatul să execute și pedeapsa complementară de 3 ani, după executarea

pedepsei de 8 ani închisoare.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut

starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția

inculpatului de la 20 ianuarie 2009 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței

penale atacate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului,

conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., urmând ca suma de 200 lei

reprezentând onorariul apărătorului din oficiu să fie avansată din fondul

Ministerului Justiției.

La pronunțarea hotărârii a fost avut în vedere faptul

că în faza de judecată a apelului, inculpatul a adus la cunoștință instanței că

a formulat la datele de 24 iunie 2009 și 16 octombrie 2009 două denunțuri

împotriva numitului „D." cât și a numiților V.R. și M.V., susținând că

aceștia se face vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Denunțurile formulate de către inculpat au avut la

bază prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 ca urmare a comiterii

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, urmărind ca în timpul judecății

să denunțe sau faciliteze tragerea la răspundere penală a unei alte persoane

care a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, pentru a

beneficia de cauza de reducere a pedepsei.

S-a reținut, însă, că prin adresele nr. 1856 din 03

septembrie 2009 și nr. 207 din 01 februarie 2010 Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a comunicat instanței de apel că s-a dispus

clasarea cauzelor întrucât aspectele denunțate de către inculpatul G.A.D. nu

s-au materializat.

Cu toate acestea, instanța de apel a constatat că în

raport de comportarea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal,

care a recunoscut faptele comise și a încercat totodată să tragă la răspundere

penală și alte persoane implicate în traficul de droguri de mare risc, acesta

beneficiază de prevederile art. 80 alin. (1) C. pen., ca urmare a concursului

existent între circumstanța atenuată prev. de art. 74 lit. c) C. pen. și starea

de recidivă prev. de art 37 lit. a) C. pen.

Prin urmare, s-a apreciat că scopul pedepsei potrivit

art. 52 C. pen. poate fi atins prin aplicarea unor pedepse inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

33 lit. a) și 37 lit. a) C. pen., sub minimul special prevăzut de lege, ca

urmare a individualizării acestora astfel cum prevăd dispozițiile art. 72 C.

pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat

recurs inculpatul G.A.D., solicitând casarea hotărârilor și redozarea pedepsei.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de

apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și ultimul cuvânt al acestuia

au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai

fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma

criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată

că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și

de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele

administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că la data de 20 ianuarie 2009

inculpatul a vândut colaboratorului cu nume de cod B.A. 1,14 grame heroină și a

fost depistat deținând cantitatea de 0,15 grame heroină în vederea consumului

propriu.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate,

critica formulată de către recurentul inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte

apreciind că s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea

tuturor criteriilor specifice a cestui proces de alegere a sancțiunii celei mai

adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și

astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul

individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72

alin. (1) C. pen., au fost stabilite pedepse într-un cuantum corespunzător

circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor și circumstanțelor

personale ale recurentului inculpat.

Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un

grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de

legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum și împrejurările în care au fost

comise și modul de acționare.

Se reține că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de

constrângere a infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa

aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, pedeapsa are și o finalitate de

exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în

ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și comportamentul făptuitorului.

Înalta Curte constată că instanța de apel a procedat

la reindividualizarea pedepselor aplicate de către prima instanță, fiind

reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74

lit. c) C. pen., nerelevându-se alte elemente de natură a justifica coborârea pedepselor

sub limita stabilită anterior.

Astfel fiind, se apreciază că pedeapsa aplicată este

corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul

cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, ținând cont și de

textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare

al acesteia, consfințit prin

disp.

art. 52

C. pen., cât și

principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele

personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă

parte.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să

determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 20 ianuarie 2009 la 15 iunie

2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul G.A.D. împotriva deciziei penale nr. 55 din 3 martie 2010 a Curții de

Apel București, secția

I

penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul

reținerii și arestării preventive de la 20 ianuarie 2009 la 15 iunie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15 iunie 2010.