ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4931/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea formulată, reclamantul Primarul Comunei T., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Bistrița-Năsăud a solicitat pct. 2 al Deciziei nr. 30 din 11 octombrie 2010 a Camerei de Conturi Bistrița-Năsăud și a Încheierii nr. VI/57 din 17 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Conturi Bistrița-Năsăud, cu cheltuieli de judecată. Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Conturi a României în nume propriu și pentru Camera de Conturi Bistrița-Năsăud a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 631 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Primarul Comunei T., împotriva pârâtelor Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Bistrița-Năsăud.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că prin Decizia nr. 30 din 11 octombrie 2010 emisă în baza prevederilor Legii nr. 94/1992 de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Bistrița-Năsăud - s-a constatat că în cursul anului 2009 au fost acordate nelegal drepturi salariale personalului contractual și al funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al instituției, dispunându-se măsuri de remediere. Curtea de apel a mai reținut că prin Încheierea nr. VI din 57 din 17 februarie 2011 a Curții de Conturi a României a fost respinsă contestația Primarului Comunei T. împotriva Deciziei nr. 30 din 11 octombrie 2010 emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Bistrița-Năsăud.

Cu privire la cererea de anulare, instanța de fond a constatat că actele administrative atacate sunt legale, întrucât potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010 și art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierilor sau prin alte acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care exced prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, astfel încât pârâta Curtea de Conturi a României a procedat în mod corect neluând în considerare aceste acte.

3. Recursul declarat de reclamantul Primarul Comunei T. Prin cererea de recurs formulată, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, susținând nelegalitatea măsurilor adoptate de intimată. Recurentul a susținut faptul că sumele achitate funcționarilor publici și personalului contractual nu reprezintă cheltuieli din bugetul local ce nu întrunesc condiții legale, prin urmare nu reprezintă un prejudiciu, în sensul dispozițiilor Legii nr. 273/2006. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, constatând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., va admite recursul și va casa hotărârea atacată, trimițând cauza la instanța competentă a soluționa fondul acțiunii deduse judecății, Tribunalul Bistrița-Năsăud, pentru considerentele ce urmează: Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Bistrița-Năsăud, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat. Înalta Curte reține că dispozițiile din regulamentul Curții de conturi nu pot fi aplicate cu prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă.

Astfel, dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind și Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament. Pentru toate aceste motive, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ.

va admite recursul și va casa hotărârea atacată, trimițând cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bistrița-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Primarul Comunei T. împotriva Sentinței nr. 631 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV