ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4931/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4931/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea formulată, reclamantul Primarul
Comunei T., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României, Camera
de Conturi Bistrița-Năsăud a solicitat pct. 2 al Deciziei nr. 30 din 11 octombrie
2010 a Camerei de Conturi Bistrița-Năsăud și a Încheierii nr. VI/57 din 17
februarie 2011, pronunțată de Curtea de Conturi Bistrița-Năsăud, cu cheltuieli
de judecată.
Prin întâmpinare,
pârâta Curtea de Conturi a României în nume propriu și pentru Camera de Conturi
Bistrița-Năsăud a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Hotărârea Curții
de Apel
Prin Sentința nr. 631
din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea în contencios
administrativ formulată de reclamantul Primarul Comunei T., împotriva pârâtelor
Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Bistrița-Năsăud.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut, în esență că prin Decizia nr. 30 din 11
octombrie 2010 emisă în baza prevederilor Legii nr. 94/1992 de Curtea de
Conturi a României - Camera de Conturi Bistrița-Năsăud - s-a constatat că în
cursul anului 2009 au fost acordate nelegal drepturi salariale personalului
contractual și al funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate
al instituției, dispunându-se măsuri de remediere.
Curtea de apel a mai
reținut că prin Încheierea nr. VI din 57 din 17 februarie 2011 a Curții de
Conturi a României a fost respinsă contestația Primarului Comunei T. împotriva
Deciziei nr. 30 din 11 octombrie 2010 emisă de Curtea de Conturi a României -
Camera de Conturi Bistrița-Năsăud.
Cu privire la cererea
de anulare, instanța de fond a constatat că actele administrative atacate sunt
legale, întrucât potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010 și art. 30
din Legea cadru nr. 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în
considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile
colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea
dispozițiilor legale în vigoare la data încheierilor sau prin alte acte
administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și
care exced prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, astfel încât pârâta Curtea de
Conturi a României a procedat în mod corect neluând în considerare aceste acte.
Recursul declarat
de reclamantul Primarul Comunei T.
Prin cererea de
recurs formulată, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca
netemeinică și nelegală, susținând nelegalitatea măsurilor adoptate de
intimată.
Recurentul a susținut
faptul că sumele achitate funcționarilor publici și personalului contractual nu
reprezintă cheltuieli din bugetul local ce nu întrunesc condiții legale, prin
urmare nu reprezintă un prejudiciu, în sensul dispozițiilor Legii nr. 273/2006.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, constatând
incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.
3 C. proc. civ., va admite recursul și va casa hotărârea atacată, trimițând
cauza la instanța competentă a soluționa fondul acțiunii deduse judecății,
Tribunalul Bistrița-Năsăud, pentru considerentele ce urmează:
Analizând actele
dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată
îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică
locală.
Înalta Curte a
reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile
art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu
dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului
ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului
ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și
accesorii ale acestora.
Având în vedere
obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o
autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a
Județului Bistrița-Năsăud, competența de soluționare a cauzei este stabilită
exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului
atacat.
Înalta Curte reține
că dispozițiile din regulamentul Curții de conturi nu pot fi aplicate cu
prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel,
dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții
de Conturi nr. 130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curții de
apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise
de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de
competență stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind
și Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a
fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament.
Pentru toate aceste
motive, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc.
civ., Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul și va
casa hotărârea atacată, trimițând cauza spre competentă soluționare la
Tribunalul Bistrița-Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
formulat de Primarul Comunei T. împotriva Sentinței nr. 631 din 1 noiembrie
2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și
fiscal.
Casează sentința atacată
și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bistrița-Năsăud,
secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV