ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4818/2012

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

Administrația Națională a Apelor Române prin Administrația Bazinală de Apă

Dobrogea Litoral a chemat în judecată pârâții Compania Națională pentru Pescuit

și Acvacultură și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând

restituirea dreptului de administrare asupra imobilului Lacul natural Oltina,

în suprafață de 2505 ha situat în Oltina județul Constanța.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că acest loc este proprietatea Statului

Român, aflându-se în domeniul public al acestuia, fiind dat în administrarea

reclamantei prin O.U.G. nr. 107/2002.

Cu

toate acestea, susține reclamanta, Lacul Oltina se află în posesia și

administrarea pârâtei Compania Națională pentru Pescuit și Acvacultură,

autoritate care în mod nelegal și-a însușit dreptul de administrare asupra

terenului, deși prin Legea nr. 317/2009 are atribuții doar cu privire la

administrarea fondului piscicol.

Prin

întâmpinarea formulată pârâta Compania Națională pentru Pescuit și Acvacultură

a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Medgidia față de

valoarea mare a bunului revendicat.

Judecătoria

Medgidia, prin Sentința civilă nr. 248 din 26 ianuarie 2012 a admis excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin prisma calităților

celor două părți, dreptul real revendicat este un drept subiectiv civil de

natură administrativă.

Analiza

raportului juridic de natură administrativă reține instanța, nu este de

competența instanței civile, cu atât mai mult cu cât dreptul real revendicat

este constituit printr-un act administrativ - O.U.G. nr. 107/2002 - iar

compararea titlurilor celor care pretind drepturi reale asupra bunului imobil

presupune analiza actului administrativ, activitate jurisdicțională de

competența materială a instanței de contencios administrativ.

La

rândul său, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 241 din 15 mai 2012 a admis

excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Totodată,

constată ivit conflict negativ de competență și înaintează cauza Înaltei Curți

de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Adoptând

o astfel de soluție, această instanță a reținut că pricina de față are ca

obiect revendicarea imobiliară și nu anularea unui act administrativ, fiind

astfel de competența instanței civile.

În

plus, reține instanța de fond, obiectul cererii nu este de competența instanței

de contencios administrativ, nici din perspectiva art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

întrucât obiectul cererii nu îl reprezintă nici anularea unui contract asimilat

actelor administrative.

Înalta

Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art.

21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de

competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Medgidia, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Așa

cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul de față

privește solicitarea reclamantei Administrația Națională a Apelor Române de a i

se restitui dreptul de administrare asupra Lacului Oltina județul Constanța, în

suprafață de 2505 ha.

Acțiunea

a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 3 din Legea Apelor nr. 107/1996

pct. I 3. din anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică, H.G.

nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului bunurilor care fac parte din

domeniul public al statului, art. 2 și 4 din O.U.G. nr. 107/2002 Anexa 3 la

O.U.G. nr. 107/2002, Legea nr. 317/2009 și art. 136 alin. (4) din Constituție.

Potrivit

art. 8 din Legea nr. 554/2004 "persoana vătămată printr-un act

administrativ unilateral nemulțumită (...) poate solicita anularea în tot sau

în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru

daune morale.

Cauza

de față are, însă, ca obiect revendicarea unui bun imobiliar nu anularea unui

act administrativ, astfel că, soluționarea pricinii revine instanței civile.

Potrivit

art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 sunt asimilate

actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au

ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.

Cum

obiectul cererii nu îl reprezintă nici anularea unui contract asimilat actelor

administrative în sensul Legii nr. 554/2004 rezultă că în mod corect Curtea de

Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a

reținut că competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei

Medgidia ca instanță cu plenitudine de competență în materie civilă.

Având

în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Administrația

Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral

Constanța și pe pârâții Compania Națională pentru Pescuit și Acvacultură și

Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Judecătoriei

Medgidia, județul Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012

Procesat

de GGC - GV