ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4818/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Administrația Națională a Apelor Române prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral a chemat în judecată pârâții Compania Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând restituirea dreptului de administrare asupra imobilului Lacul natural Oltina, în suprafață de 2505 ha situat în Oltina județul Constanța. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că acest loc este proprietatea Statului Român, aflându-se în domeniul public al acestuia, fiind dat în administrarea reclamantei prin O.U.G. nr. 107/2002.

Cu toate acestea, susține reclamanta, Lacul Oltina se află în posesia și administrarea pârâtei Compania Națională pentru Pescuit și Acvacultură, autoritate care în mod nelegal și-a însușit dreptul de administrare asupra terenului, deși prin Legea nr. 317/2009 are atribuții doar cu privire la administrarea fondului piscicol. Prin întâmpinarea formulată pârâta Compania Națională pentru Pescuit și Acvacultură a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Medgidia față de valoarea mare a bunului revendicat. Judecătoria Medgidia, prin Sentința civilă nr. 248 din 26 ianuarie 2012 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin prisma calităților celor două părți, dreptul real revendicat este un drept subiectiv civil de natură administrativă. Analiza raportului juridic de natură administrativă reține instanța, nu este de competența instanței civile, cu atât mai mult cu cât dreptul real revendicat este constituit printr-un act administrativ - O.U.G. nr. 107/2002 - iar compararea titlurilor celor care pretind drepturi reale asupra bunului imobil presupune analiza actului administrativ, activitate jurisdicțională de competența materială a instanței de contencios administrativ. La rândul său, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 241 din 15 mai 2012 a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Totodată, constată ivit conflict negativ de competență și înaintează cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Adoptând o astfel de soluție, această instanță a reținut că pricina de față are ca obiect revendicarea imobiliară și nu anularea unui act administrativ, fiind astfel de competența instanței civile. În plus, reține instanța de fond, obiectul cererii nu este de competența instanței de contencios administrativ, nici din perspectiva art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul cererii nu îl reprezintă nici anularea unui contract asimilat actelor administrative. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul de față privește solicitarea reclamantei Administrația Națională a Apelor Române de a i se restitui dreptul de administrare asupra Lacului Oltina județul Constanța, în suprafață de 2505 ha. Acțiunea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 3 din Legea Apelor nr. 107/1996 pct. I 3. din anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică, H.G. nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului bunurilor care fac parte din domeniul public al statului, art. 2 și 4 din O.U.G.

nr. 107/2002 Anexa 3 la O.U.G. nr. 107/2002, Legea nr. 317/2009 și art. 136 alin. (4) din Constituție. Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 "persoana vătămată printr-un act administrativ unilateral nemulțumită (...) poate solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale. Cauza de față are, însă, ca obiect revendicarea unui bun imobiliar nu anularea unui act administrativ, astfel că, soluționarea pricinii revine instanței civile. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.

Cum obiectul cererii nu îl reprezintă nici anularea unui contract asimilat actelor administrative în sensul Legii nr. 554/2004 rezultă că în mod corect Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a reținut că competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Medgidia ca instanță cu plenitudine de competență în materie civilă. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral Constanța și pe pârâții Compania Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Judecătoriei Medgidia, județul Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012 Procesat de GGC - GV