ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1827/2025

Ședința publică din data de 4 decembrie 2025

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 august 2011 pe rolul Judecătoriei Medgidia, secția civilă, sub nr. x/2011, reclamanta Administrația Națională Apele Române prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat acțiune în revendicarea dreptului de proprietate publică, în temeiul dispozițiilor art. 57 din C. proc. civ. și art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, solicitând restituirea imobilului-lacul natural Domneasca, în suprafață totală de 93 ha, situat pe raza localității Seimeni, jud. Constanța, în patrimoniul public al Statului Român și în administrarea Administrației Naționale Apele Române.

Pârâta A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că aceasta are doar un drept de administrare, iar în acțiunea în revendicarea dreptului de proprietate publică al Statului nu poate fi titular decât acesta, reprezentat de Ministerul Finanțelor.

De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii prin prisma dispozițiilor art. 720 din C. proc. civ., pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în procesele și cererile în materie comercială.

Pe fond, pârâta a arătat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2005 și a încheierii de intabulare nr. x/06.06.2006, deține un drept de proprietate legitim asupra Fermei/Amenajării Piscicole Domneasca, transferat din proprietatea privată a comunei Seimeni, iar terenul proprietatea sa nu poate fi inclus în categoria "lacurilor naturale", întregul complex piscicol având natura unui edificiu artificial cu destinație de exploatare în domeniul acvaculturii. Prin urmare, sunt inaplicabile prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, legiuitorul înțelegând să excludă în mod expres, din sfera domeniului public al statului, amenajările piscicole, care sunt supuse normelor de drept privat.

A mai precizat pârâta că acest caracter de edificiu artificial a fost recunoscut în mod direct și necondiționat de către Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor Dobrogea Litoral, care ulterior dobândirii dreptului de proprietate i-a emis mai multe avize favorabile pentru începerea execuției investiției Ferma Piscicolă Domneasca, avize necesare emiterii autorizațiilor de construire și pentru gospodărirea apelor. De asemenea, în cuprinsul autorizațiilor de gospodărire a apelor sunt menționate toate caracteristicile amenajării piscicole, respectiv sursa de alimentare cu apă, modul de evacuare a apei, precum și construcțiile hidrotehnice existente: diguri, instalații tip călugăr din fibră de sticlă, canale, instalații de măsurarea debitelor și volumelor de apă.

Pe cale reconvențională, pârâta A. S.R.L. a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii lucrărilor de investiții, actualizate cu rata inflației și dobânda comercială, efectuate la Amenajarea Piscicolă Domneasca formată din suprafața totală de luciu de apă de 96,82 ha, precum și la plata beneficiului nerealizat aferent investiției Amenajarea Piscicolă Domneasca pentru o perioadă de 49 de ani.

La termenul de judecată din 16 decembrie 2011, pârâta A. S.R.L. a depus cerere de chemare în garanție a COMUNEI SEIMENI PRIN PRIMAR, solicitând obligarea acesteia la plata: prețului de 130.000 RON primit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2005, actualizat cu indicele de inflație și cu dobânda comercială; a cheltuielilor aferente contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2005; de daune interese reprezentând diferența între preț și sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheierii contractului și data producerii evicțiunii; a cheltuielilor necesare efectuate pentru conservarea bunului și a cheltuielilor utile efectuate pentru sporirea valorii bunului; a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La data de 7 februarie 2012, reclamanta Administrația Națională Apele Române prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral a depus răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională.

Referitor la cererea reconvențională, a subliniat din nou faptul că solicită restituirea amenajării piscicole Domneasca, astfel că investițiile efectuate rămân în proprietatea pârâtei.

Reclamanta a formulat și cerere de completare a cererii introductive de instanță cu un petit având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2005, în contradictoriu cu pârâta inițială A. S.R.L. și cu pârâta COMUNA SEIMENI PRIN PRIMAR.

În susținerea acestei solicitări, a invocat caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică, prevăzut de art. 136 alin. (4) din Constituție și art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/1998.

În drept, cererea completatoare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Prin întâmpinarea la cererea completatoare, pârâta COMUNA SEIMENI a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că din documentele anexate cererii de chemare în judecată nu rezultă existența unui raport juridic direct sau indirect care o îndreptățească pe aceasta să formuleze pretențiile în cauză.

Pe fond, pârâta și-a însușit punctul de vedere exprimat prin întâmpinare de către A. S.R.L., în sensul că amenajarea piscicolă Domneasca este un edificiu artificial, exclus de la aplicarea art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996.

Prin sentința civilă nr. 1313/04.04.2012, având în vedere valoarea obiectului litigiului și dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) din C. proc. civ., Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței sale materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanța, secția I civilă la data de 30 mai 2012, sub nr. x/2011, iar prin încheierea nr. 6103 din 15 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul cu acest număr instanța învestită a constatat necompetența sa funcțională și a trimis cauza, spre competentă soluționare, la secția a II-a civilă.

Pe rolul secției a II-a civile a Tribunalului Constanța s-a înregistrat dosarul nr. x/2011, iar prin sentința civilă nr. 640 din 25 februarie 2013, pronunțată în acest dosar, a fost admisă excepția inadmisibilității, cu consecința respingerii acțiunii, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 720 din C. proc. civ. de la 1865.

Prin aceeași sentință, în temeiul art. 165 din C. proc. civ., s-a dispus disjungerea și înregistrarea separată a cererii reconvenționale și a cererii de chemare în garanție formulate de către pârâta A. S.R.L., fixându-se, totodată, termen de judecată pentru aceste cereri la data de 15 aprilie 2013.

Prin decizia civilă nr. 63/29.03.2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta Administrația Națională Apele Române prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, a anulat sentința civilă nr. 640/25.02.2013 a Tribunalului Constanța și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, la secția I civilă, pentru soluționarea fondului.

Decizia Curții de Apel a rămas irevocabilă în urma respingerii recursului declarat de pârâtă, prin decizia civilă nr. 768 din 6 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2011.

Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Constanța, secția I civilă la data de 22 august 2014, sub nr. x/2014.

Prin sentința civilă nr. 2699 din 2 noiembrie 2016 Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis în parte acțiunea precizată și completată formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ "APELE ROMÂNE", PRIN ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE APĂ DOBROGEA-LITORAL, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. și COMUNA SEIMENI PRIN PRIMAR, precum și cu intervenientul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

A constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2005 la BNP B. din Constanța, în ceea ce privește imobilul-teren în suprafață de 923.793,56 mp. situat în extravilanul comunei Seimeni, jud. Constanța, reprezentând: Lacul Domneasca Mare în suprafață de 552.623,02 mp., având număr cadastral x și intabulat în Cartea funciară nr. x a localității Seimeni, jud. Constanța, și Lacul Domneasca Mică în suprafață de 371.170,54 mp., având număr cadastral x și intabulat în Cartea funciară nr. x a localității Seimeni, jud. Constanța.

A obligat pârâta A. S.R.L. să restituie în patrimoniul public al Statului Român și în administrarea reclamantei Administrația Națională "Apele Române", prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral, imobilul-Lacul Domneasca în suprafață totală de 93 ha din acte (923.793,56 mp. din măsurători) situat în extravilanul comunei Seimeni, jud. Constanța, compus din: Lacul Domneasca Mare în suprafață de 552.623,02 mp., având număr cadastral x și intabulat în Cartea funciară nr. x a localității Seimeni, jud. Constanța, și Lacul Domneasca Mică în suprafață de 371.170,54 mp., având număr cadastral x și intabulat în Cartea funciară nr. x a localității Seimeni, jud. Constanța.

Prin decizia civilă nr. 108C/03.07.2017 Curtea de Apel Constanța a respins apelul formulat de apelanta pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2699/02.11.2016 a Tribunalului Constanța, secția I civilă.

În cadrul prezentului dosar, instanța a rămas investită cu soluționarea cererii reconvenționale și a cererii de chemare în garanție formulate de către pârâta A. S.R.L., fixându-se, totodată, termen de judecată pentru aceste cereri la data de 15 aprilie 2013.

Prin încheierea pronunțată la data de 15 aprilie 2013 instanța a procedat la suspendarea judecății cererii reconvenționale și a cererii de chemare în garanție până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2011 al Tribunalului Constanța.

Ulterior, prin încheierea pronunțată la data de 5 februarie 2019, cauza a fost repusă pe rol, fiind reluată judecata.

La termenul de judecată din data de 7 mai 2019, pârâta reconvenientă A. S.R.L. a formulat cerere de renunțare la judecata cererii reconvenționale, la același termen de judecată, instanța procedând la pronunțarea încheierii, prin care a luat act de renunțarea la judecată.

La același termen de judecată, instanța a dispus suspendarea judecății cererii de chemare în garanție formulate în contradictoriu cu Comuna Seimeni prin Primar, având în vedere acordul părților în acest sens.

La data de 6 octombrie 2020 cauza a fost repusă pe rol în vederea administrării de probatorii pentru soluționarea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta A. S.R.L., în contradictoriu cu chemata în garanție COMUNA SEIMENI PRIN PRIMAR.

Conform precizărilor depuse la dosar de către pârâtă, aceasta a solicitat obligarea chematei în garanție la plata:

- prețului de 130.000 RON primit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2005, actualizat cu indicele de inflație și cu dobânda comercială;

- a cheltuielilor aferente contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2005;

- de daune interese reprezentând diferența între preț și sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheierii contractului și data producerii evicțiunii;

- a cheltuielilor necesare efectuate pentru conservarea bunului și a cheltuielilor utile efectuate pentru sporirea valorii bunului;

Prin sentința civilă nr. 454 din 25 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, s-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. S.R.L., în contradictoriu cu chemata în garanție COMUNA SEIMENI PRIN PRIMAR astfel cum a fost precizată; chemata în garanție a fost obligată la plata către pârâta A. S.R.L. a următoarelor sume:

- 130.000 RON, reprezentând preț achitat de pârâtă în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2005 la BNPA B. și C. actualizată cu rata inflației, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, începând cu data de 19.10.2005 (data încheierii contractului) și până la data achitării integrale;

- 1849 RON actualizată cu rata inflației, reprezentând cheltuieli aferente contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2005 la BNPA B. și C., începând cu data de 19.10.2005 (data încheierii contractului) și până la data achitării integrale;

- 2118,20 RON actualizată cu rata inflației, reprezentând onorariu notarial pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2005 la BNPA B. și C., începând cu data de 19.10.2005 (data încheierii contractului) și până la data achitării integrale;

De asemenea, chemata în garanție a fost obligată la plata către pârâtă a echivalentului în RON la cursul BNR din ziua plății a sumei de 1.133.205,02 euro reprezentând contravaloarea sporului de valoare al amenajării piscicole Domneasca din Seimeni și la plata către pârâtă a echivalentului în RON la cursul BNR din ziua plății a sumei de 1.370.370,25 euro, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de conservare, întreținere făcute de pârâta A. S.R.L. asupra amenajării piscicole Domneasca din Seimeni. S-au respins, în rest, ca neîntemeiate pretențiile pârâtei; chemata în garanție COMUNA SEIMENI PRIN PRIMAR a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârâta A. S.R.L. în sumă de 381.695,66 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru astfel cum a fost redusă prin încheierea nr. 35/25.01.2023 pronunțată în dosarul x/2013

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, prin decizia civilă nr. 186/LP din 16 octombrie 2024, a respins apelul - litigiu cu profesioniști - promovat de apelanta - chemată în garanție UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA SEIMENI, împotriva sentinței civile nr. 454 din 25 aprilie 2023 a Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., ca nefondat; apelanta a fost obligată la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.000 RON, reprezentând onorariul avocațial redus.

Împotriva acestei decizii, recurenta-chemată în garanție UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA SEIMENI a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2013, la data de 26 septembrie 2025.

Recurenta-chemată în garanție a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și modificarea în tot a acesteia, cu consecința respingerii cererii formulate de pârâta A. S.R.L.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că prin raportul de expertiză efectuat în cauză de domnul expert D., s-au stabilit următoarele obiective:

Autoarea căii de atac a înțeles să formuleze critici cu privire la perioada la care trebuia să se raporteze domnul expert, apreciind că acesta este 19 octombrie 2005 (data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului amenajării piscicole Domneasca Mare și Domneasca Mică) și 3 iulie 2017 (data deciziei Curții de Apel Constanța).

A solicitat să se țină cont de faptul că valorile pe care le-a supus comparației sunt din alte județe, limitrofe sau nu, județul Constanța respectiv Călărași, Brăila, Ialomița, Timiș (pagina 19 din raportul de expertiză).

Astfel, preluând informațiile din Ghidul Notarial aferent anului 2021, se poate observa că la categoria teren cu destinație agricolă pentru Comuna Seimeni, extravilan, valoarea de piață aferentă anului 2021 este de 4500 euro/ha, respectiv 0,45 euro/mp, domnul expert reținând valori de 0,70-0,77 euro/mp, iar în Ghidul Notarial aferent anului 2017 valoarea de piață este de 2000 euro/ha, respectiv 0,20 euro/mp, domnul expert reținând valori de 0,48 euro/mp (pentru județul Constanța) - pagina 20 din raportul de expertiză.

Se poate observa că valorile sunt mai mici comparativ cu valorile reținute de domnul expert.

Mai mult decât atât, la calculul cheltuielilor pentru lucrări adăugate necesare, domnul expert a reținut, în tabelul nr. 4 de la pagina 25-26 a raportului de expertiză, cheltuieli care nu au fost efectuate pentru cele două bălți care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2005 la BNPA B. și C..

Nu se pot reține ca fiind lucrări specifice: reparații clădire administrativă, demolare renovare, reparații drum de acces, cheltuieli cu salarii tichete de masă.

De asemenea, în cuprinsul Tabelului nr. 5 din care rezultă cheltuieli pentru lucrări adăugate utile, domnul expert reține ca fiind lucrări specifice: drum acces, presă baloți, covor asfaltic drum acces, instalații sanitare, confecționare gard, instalații electrice drum de acces amenajare teren concesionat, gard metal fermă, post trafo, sistem încălzire solară, panouri solare, sistem alarmă sirenă, sistem iluminat lac. sistem supraveghere.

Astfel, se poate observa că lucrările menționate de domnul expert în Tabelul 4 și 5, nu se identifică cu cele prevăzute în articolul 578 alin. (3) lit. "a" și "b" din C. civ., astfel încât ele nu pot fi reținute de instanță, cu atât mai mult cu cât, toate cele menționate anterior sunt în proprietatea pârâtei, nicio instanță și nicio autoritate nedispunând cu privire la toate aceste bunuri. Pârâtei nu i-a fost tulburată posesia și proprietatea asupra acestor bunuri, pe care le deține în baza contractului nr. x/19.05.2005 încheiat de A. S.R.L. cu E. S.A.

Prin decizia din 3 iulie 2017 a Curții de Apel Constanța s-a anulat doar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2005 la BNPA B. și C. având ca obiect vânzarea terenului cu destinație bazin piscicol, NL și Contractul x/19.05.2005 încheiat de A. S.R.L. cu E. S.A., contract care este în vigoare și în prezent și care conferă titlu de proprietar pârâtei asupra mijloace fixe de Ia Ferma Domneasca, conform anexei 1, care face parte integrantă din contract, respectiv: terasament platou central, baraj pământ Domneasca Mare, baraj pământ Domneasca Mică, dig agricol, călugăr deversare Domneasca Mare și Domneasca Mică, călugăr evacuare la bazin, călugăr deversare Dunăre, terasamente pescărie, dig taluz, puț, stație epurare, rețete utilitare, canal alimentare/evacuare Dunăre, împrejmuire Domneasca Mare.

Astfel, instanța de fond a dispus ca recurenta să fie obligată la achitarea unor cheltuielile făcute de pârâtă pentru achiziționarea unor bunuri pe care aceasta încă le deține în calitate de proprietar și asupra cărora nicio instanță sau autoritate să fi dispus vreo sancțiune sau măsură.

Deși, au fost comunicate expertului obiecțiunile formulate de recurentă, acesta a înțeles să răspundă lacunar, neformulând concret răspunsuri, astfel încât la momentul soluționării cauzei, instanța de fond a avut în vedere valori mult mai mari decât cele pe care raportul de expertiză trebuia să le cuprindă în realitate.

Recurenta-chemată în garanție a solicitat să se observe că în cei 4 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii Curții de Apel Constanța, pârâta a utilizat neîntrerupt bălțile ce fac obiectul contractului anulat, astfel încât simpla susținere că activitatea a suferit pierderi nu este susținută, mai mult, din toate dovezile, susțineri ale expertului și postări publice pe rețele de socializare, rezultă că pârâta a avut o activitate continuă și netulburată.

Instanța de apel nu a analizat motivele invocate de recurentă în cuprinsul motivelor de apel, nu a ținut cont de faptul că acesta a formulat obiecțiuni la care expertul a răspuns evaziv, fără a răspunde efectiv la obiecțiunile respective.

Potrivit recurentei, caracterul devolutiv se referă la efectul apelului prin care instanța de apel rejudecă fondul cauzei, atât în fapt, cât și în drept, pe baza actelor și a probelor administrate în primă instanță, astfel încât în prezenta cauză instanța de control s-a limitat doar la a expune soluția instanței de fond, fără a intra în analiza cauzei, raportat la probele administrate în cauză.

Intimata-pârâtă A. S.R.L. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 486 alin. (3) raportat la art. 174-176 din C. proc. civ. în măsura în care se va respinge această excepție, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei-chemate în garanție la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.078,5 RON, conform înscrisurilor justificative depuse la termenul de judecată din 4 decembrie 2025.

Față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, examinând, cu prioritate, excepția nulității cererii de recurs, invocată de către intimata-pârâtă A. S.R.L. prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Dispozițiile legale stipulează la art. 303 C. proc. civ. de la 1865 că recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, fiecare motiv de recurs urmând a fi arătat și dezvoltat separat, în sensul formulării unor critici de nelegalitate precum cele evidențiate limitativ de art. 304 pct. 1- 9 din același cod, în privința modului de judecată al instanței finalizat prin hotărârea atacată.

Totodată, instanța este obligată să verifice dacă dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute în art. 304 C. proc. civ. de la 1865, potrivit art. 306 alin. (3) din același cod.

Sancțiunea nerespectării acestor exigențe este cea reglementată de art. 306 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, potrivit căreia recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor care se referă la motivele de ordine publică.

Drept urmare, atunci când se constată de instanță imposibilitatea încadrării motivelor dezvoltate de parte într-unul din motivele prevăzute expres de art. 304 C. proc. civ. de la 1865, se aplică sancțiunea nulității recursului, deoarece, în materia nulității recursului, astfel cum este reglementată de art. 306 din același cod, există numai excepția care privește motivele de ordine publică, întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la modificarea ori casarea hotărârii recurate.

Din aceste prevederi legale rezultă că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înțelege a critica hotărârea atacată.

În motivarea recursului, recurenta a prezentat parcursul procesual al litigiului și a făcut referire la faptul că instanța de fond a dispus în sensul obligării sale la achitarea unor cheltuielile făcute de pârâtă pentru achiziționarea unor bunuri pe care aceasta încă le deține în calitate de proprietar și asupra cărora nicio instanță sau autoritate să fi dispus vreo sancțiune sau măsură.

Titulara prezentului demers judiciar, a solicitat instanței de recurs să observe că în cei 4 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii Curții de Apel Constanța, pârâta a utilizat neîntrerupt bălțile ce fac obiectul contractului anulat, astfel încât simpla susținere că activitatea a suferit pierderi nu este susținută.

Mai mult, din toate dovezile, susțineri ale expertului și postări publice pe rețele de socializare, rezultă că pârâta a avut o activitate continuă și netulburată.

În finalul cererii de recurs, s-a arătat că instanța de apel nu a analizat motivele invocate de către chemata în garanție, nu a ținut cont de faptul că aceasta a formulat obiecțiuni la care expertul a răspuns evaziv, fără a răspunde efectiv la obiecțiunile respective.

Înalta Curte constată că, prin criticile prezentate în memoriul de recurs privind raportul de expertiză efectuat în cauză de domnul expert D., recurenta nu combate raționamentul instanței de apel.

Reiterarea prin cererea de recurs a situației de fapt și a nemulțumirilor legate de împrejurarea că expertul a înțeles să răspundă lacunar la obiecțiunile formulate, astfel încât la momentul soluționării cauzei, instanța de fond a avut în vedere valori mult mai mari decât cele pe care raportul de expertiză trebuia să le cuprindă în realitate, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. de la 1865, deoarece nu au fost relevate critici de nelegalitate punctuale împotriva hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, din perspectiva motivelor de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 din același cod.

Simpla indicare a unui text de lege și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica conform art. 306 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 dacă ele reprezintă critici ale raționamentului judiciar, nu sunt suficiente pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Nici invocarea prevederilor art. 304

1

din C. proc. civ. nu suplinește omisiunea de a indica motivele de recurs reprezentate ca niște critici efective îndreptate împotriva deciziei atacate, întrucât aceste prevederi legale autorizează instanța de recurs să examineze cauza sub toate aspectele numai dacă a fost sesizată cu o cerere de recurs ce respectă dispozițiile art. 302

1

din C. proc. civ. de la 1865.

Așadar, sunt întemeiate apărările de procedură formulate de intimata-pârâtă A. S.R.L. privind nulitatea recursului.

În lipsa unor motive de recurs, chiar și de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte, dând eficiență textului de lege invocat, va admite excepția și va constata nulitatea recursului declarat de recurenta-chemată în garanție UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA SEIMENI împotriva deciziei civile nr. 186/LP din 16 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, conform dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) din același cod.

În temeiul art. 274 alin. (1), raportat la art. 298 și art. 316 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va obliga recurenta-chemată în garanție UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA SEIMENI la plata sumei de 7.078,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurenta-chemată în garanție UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA SEIMENI împotriva deciziei civile nr. 186/LP din 16 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți.

Obligă recurenta-chemată în garanție UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA SEIMENI la plata sumei de 7.078,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă A. S.R.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2025.