ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4793/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria

Hârlău, reclamanții Comuna Focuri și Primarul Comunei Focuri au chemat în

judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția Domeniilor

Statului și dr. L.T., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să

constate nulitatea absolută a actului juridic intitulat "Contract de

concesionare nr. 11 din 28 aprilie 2011", a actului adițional la acesta și

a tuturor actelor subsecvente, pe motiv că sunt netemeinice și nelegale.

Prin Sentința civilă

nr. 655 din 3 iunie 2011, Judecătoria Hârlău și-a declinat competența de

soluționare în favoarea Curții de Apel Iași, apreciind că este vorba de un

litigiu de contencios administrativ deoarece are ca obiect un act administrativ

asimilat în sensul art. 2(1) lit. c) din Legea 554/2004.

Prin întâmpinarea

formulată pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive iar pârâta Agenția Domeniilor

Statului, prin Notele de ședință din 3 octombrie 2011, a invocat excepția

neîndeplinirii de către reclamantă a procedurii prealabile, prevăzute de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 325 din 31

octombrie 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a respins acțiunea

reclamanților în contradictoriu cu acest pârât.

De asemenea, a admis

excepția neîndeplinirii procedurii prealabile sesizării instanței de către

reclamanți respingând acțiunea acestora pentru neîndeplinirea acestei

proceduri.

Totodată a respins ca

neîntemeiată acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a

contractului de concesionare nr. 11 din 28 aprilie 2000 încheiat de Ministerul

Agriculturii și Alimentației și L.T.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că, prin faptul preluării de către Agenția Domeniilor

Statului a contractelor de concesionare, încheiate în condițiile Legii nr.

219/1998 pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în calitatea sa

de succesor al fostului Minister al Agriculturii și Alimentației nu mai trebuie

să răspundă de modul în care a fost încheiat și executat contractul nr. 11 din

28 aprilie 2000, toate drepturile și obligațiile sale fiind preluate de Agenția

Domeniilor Statului drept pentru care s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În ce privește

excepția ridicată de pârâta Agenția Domeniilor Statului instanța a reținut că,

contractul ce are ca obiect executarea activităților sanitar-veterinare de

interes public național din cadrul Circumscripției Sanitar-Veterinare Focuri

este un contract administrativ și, întrucât reclamanții nu au făcut dovada că

au urmat procedura obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (6) din Legea nr.

554/22004, excepția a fost admisă.

Pe fondul cauzei

instanța a reținut că respectivul contract care nu mai era în ființă la data

sesizării instanței, deși este un act administrativ de sine stătător, nu

reprezintă în realitate decât o transpunere, la nivelul Circumscripției Sanitar

Veterinare Focuri, a unei politici de stat și a unor dispoziții speciale,

cuprinse în H.G. nr. 446/1999 și respectiv în O.U.G. nr. 89/2004 și că în atare

condiții nu sunt elemente care să îndreptățească a se pune sub semnul

nelegalității convenției contestate prin care se asigură cadrul juridic necesar

desfășurării unor activități sanitar veterinare de interes public național la

nivel local.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Comuna Focuri și Primarul Comunei Focuri, criticând

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cererea de recurs a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., iar în

motivarea ei s-a arătat că în mod nejustificat instanța de fond a reținut că nu

s-a respectat procedura prealabilă impusă de art. 7(6) din Legea contenciosului

administrativ, fără a se indica cu exactitate care text ar obliga pe reclamanți

în calitate de terți, proprietari și administratori ai bunurilor din domeniul

public al Unității Administrativ-Teritoriale - Comuna Focuri să urmeze o anume

procedură.

Recurenții au arătat

că în disprețul legii și fără drept, pârâta Agenția Domeniilor Statului, pe

bază de protocol, a preluat contractul atacat de la Ministerul Agriculturii și

Alimentației și, în aceeași calitate de proprietar, a încheiat cu pârâtul L.T.

un act adițional neînregistrat și nedatat, fraudulos.

S-a mai precizat că

imobilul intitulat "Dispensar veterinar Focuri" situat în comuna

Focuri, județul Iași, constituie domeniul public al Comunei Focuri și este

prevăzut la nr. crt. 35 din Anexa 31 la H.G. nr. 1354/2001 publicată în

Monitorul Oficial, justificându-se în acest mod acțiunea în justiție.

Cum H.G. nr.

1354/2001 nu a fost contestată de pârâți, având în vedere art. 11 pct. 1 din

Legea nr. 213/1998 și nu în ultimul rând faptul că unității

administrativ-teritoriale nu i-a fost comunicat niciunul din actele contestate,

recurenții au subliniat că soluția curții de apel este nelegală și netemeinică

atât sub aspectul procedurii prealabile cât și sub aspectul fondului pricinii.

Prin întâmpinare,

intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a arătat că în mod

corect prima instanță a constatat că această autoritate nu are legitimare procesuală

pasivă în cauză, ci Agenția Domeniilor Statului, urmare a Legii nr. 268/2001

operând subrogația legală începând cu data intrării în vigoare a legii - 7

iunie 2001. S-a făcut trimitere și la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, care a stabilit că încă

din anul 2001 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu mai are

legitimare procesuală pasivă în litigiile privitoare la contractele de

concesionare încheiate în baza H.G. nr. 446/1999 (Decizia nr. 320/2011).

Examinând cauza, prin

prisma obiectului său, a modului în care a fost soluționată, respectiv pe

excepție, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge că

atare pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

În mod corect,

observând că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu are calitate

procesuală pasivă, această calitate fiind deținută de Agenția Domeniilor

Statului în temeiul Legii nr. 268/2001, curtea de apel a reținut că contractul

de concesiune nr. 11 din 28 aprilie 2000 a fost încheiat în baza H.G. nr.

446/2009 (privind aprobarea concesionării unor activități sanitare veterinare

publice de interes național și a unor bunuri proprietate publică a statului),

ce are ca obiect executarea activităților sanitar veterinare de interes public

național din cadrul Circumscripției Sanitar Veterinare Focuri și predarea

bunurilor mobile și imobile afectate acestor activități, face parte din

categoria contractelor administrative în accepțiunea art. 2(1) lit. c) teza a II-a

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În consecință regimul

juridic al acestui act a cărui nulitate absolută a fost invocată de reclamanți,

este guvernat de actul normativ menționat.

În acest context,

luând spre analiză excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de

pârâta Agenția Domeniilor Statului, instanța a constatat că reclamanții nu au

respectat dispozițiile art. 7 (6) din Legea nr. 554/2004 în sensul că înainte

de a se adresa instanței de contencios administrativ să încerce soluționarea

litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă, în condițiile în care

se contestă dreptul de proprietate al statului, susținându-se că acesta ar fi

dispus în mod abuziv de bunul ce fusese inventariat ca făcând parte din domeniul

public al Comunei Focuri.

În materia

contenciosului administrativ, procedura prealabilă instituită de art. 7 din

Legea nr. 554/2004 reprezintă o condiție suplimentară pentru exercițiul

dreptului la acțiune, așa încât în raport de acest text legal, coroborat cu

art. 103 (1) C. proc. civ., nerespectarea în speță a procedurii prealabile

obligatorie a fost corect considerată un fine de neprimire a acțiunii.

Instanța de control

judiciar constată însă că în urma acestei concluzii pertinente și legale,

judecătorul fondului s-a preocupat și de fondul pricinii, apreciind asupra

temeiniciei acțiunii, deși acțiunea este inadmisibilă din perspectiva

neîndeplinirii rigorilor stabilite prin art. 7 (1) și art. 7(6) din Legea nr.

554/2004.

Or, demersul judiciar

al reclamanților nu poate fi privit decât în întregul său și în măsura în care

s-a reținut că este inadmisibil nu mai este posibil a evalua temeinicia cererii

de constatare a nulității absolute a contractului de concesiune amintit.

De aceea criticile

recurenților ce vizează fondul pretențiilor nu vor fi primite.

Văzând și

dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comuna Focuri și de Primarul Comunei Focuri, împotriva Sentinței

nr. 325 din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV