ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4674/2012

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 2

februarie 2011, SC I.P.R. SRL, a chemat în judecată Agenția Națională de

Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice Sector 2, solicitând

anularea Deciziei de impunere nr. 286 din 12 iulie 2010 și a Raportului de

inspecție fiscală nr. 722014 din 12 iulie 2010 și exonerarea societății de

plata sumei de 1.967.386 RON reprezentând taxă pe valoarea adăugată, majorări

de întârziere și dobânzi.

În subsidiar, s-a

cerut obligarea pârâtelor la soluționarea contestației introdusă pe cale

administrativă, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004.

Prin Sentința civilă

nr. 6595 din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea față de Agenția Națională

de Administrare Fiscală, pentru lipsa calității procesuale pasive și totodată,

a respins ca inadmisibil petitul principal, privind anularea actelor

administrative.

Prin aceeași

hotărâre, instanța a admis capătul subsidiar al acțiunii, a constatat refuzul

nejustificat al Direcției Generale a Finanțelor Publice București și a dispus

obligarea acestei pârâte să soluționeze contestația introdusă de reclamantă la

4 august 2010 în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței,

sub sancțiunea amenzii de 20% pe zi de întârziere.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut inadmisibilitatea cererilor de anulare a

deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, în condițiile în

care autoritatea fiscală, sesizată potrivit art. 205 C. proc. fisc., nu a emis

o decizie administrativă nici conform art. 208 alin. (1) - reclamanta

neretrăgându-și contestația administrativă - nici în conformitate cu art. 218

alin. (1).

Referitor la capătul

subsidiar al acțiunii, instanța a constatat că de la data formulării

contestației, 4 august 2010, s-a depășit termenul rezonabil necesar

soluționării cererii, reținându-se astfel refuzul nejustificat al pârâtei

Direcția Generală a Finanțelor Publice București.

Împotriva sentinței

au declarat recurs atât reclamanta SC I.P.R. SRL, cât și pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice București, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a

învederat că în mod greșit s-a procedat la respingerea ca inadmisibilă a

cererii de anulare a actelor administrative atacate, întrucât dreptul

societății de a sesiza instanța s-a născut la expirarea termenului de 45 de

zile în interiorul căruia trebuia soluționată contestația administrativă,

neavând relevanță împrejurarea că nu s-a formulat o solicitare expresă de

renunțare la calea administrativă de atac.

S-a menționat că,

întrucât de la data înregistrării contestației a trecut mai mult de 1 an fără

ca organul fiscal să emită o decizie de soluționare, instanța, constatând

conduita abuzivă a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice București,

trebuia să procedeze la soluționarea pe fond a cauzei, în sensul anulării

deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală.

Pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice București a criticat sentința sub aspectul

admiterii petitului subsidiar, învederând că a avut nevoie de timp pentru

soluționarea contestației administrative.

În acest sens, pârâta

a arătat că a fost necesar să solicite punctul de vedere al Ministerului

Finanțelor Publice - Direcția de legislație în domeniul TVA, informații care nu

au fost comunicate.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Astfel, procedura de

soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative

fiscale, reglementată de art. 205 - 218 C. proc. fisc. constituie o procedură

administrativă prealabilă, iar nu o jurisdicție specială administrativă, în

sensul art. 21 din Constituție.

Reclamanta, deși a

urmat procedura administrativă prealabilă, contestând decizia de impunere, s-a

adresat instanței înainte de soluționarea contestației, deși, potrivit art. 218

alin. (2) C. proc. fisc. doar deciziile emise în această procedură pot fi

atacate pe calea contenciosului administrativ.

Astfel cum a reținut

instanța de fond, reclamanta, în raport de depășirea termenului legal de

soluționare, avea posibilitatea de a-și retrage contestația administrativă

notificând astfel autoritatea fiscală, urmând a introduce apoi acțiune pe calea

contenciosului administrativ.

Întrucât societatea

nu a procedat în acest mod, s-a constatat în mod justificat inadmisibilitatea

capetelor de cerere privind anularea deciziei de impunere și a raportului de

inspecție fiscală.

De altfel, după

pronunțarea sentinței, a fost emisă Decizia nr. 260 din 15 mai 2011 prin care

Direcția Generală a Finanțelor Publice București a admis contestația și a dispus

desființarea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale de plată în

valoare de 1,412,517 RON TVA și 542.513 RON accesorii.

Nici critica

formulată de pârâtă nu este întemeiată, conduita acesteia de a nu soluționa

contestația administrativă fiind corect calificată ca refuz nejustificat de a

soluționa cererea în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit

normei sus-menționate, constituie refuz nejustificat exprimarea explicită, cu

exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va respinge ambele recursuri declarate în cauză, ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de SC I.P.R. SRL și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Municipiului București împotriva Sentinței Civile nr. 6595 din 9 noiembrie 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM