ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin recursul formulat împotriva Hotărârilor
Plenului C.S.M. din 1 iulie 2009 și din 9 iulie 2009, P.M. și O.M.D.,
judecători în cadrul Tribunalului București, au solicitat modificarea sau anularea
acestor hotărâri, în sensul admiterii contestațiilor, modificării răspunsului
la contestația la barem și recorectării lucrărilor potrivit noului punctaj.
Recurentele au mai
solicitat obligarea intimatului C.S.M. ca în baza art. 26-28 din Regulamentul privind
organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și
procurorilor să recalculeze media generală în ceea ce le privește, să modifice
listele finale și să emită o nouă hotărâre prin care să le declare admise la
concursul din 31 mai 2009.
Prin Hotărârea din 1
iulie 2009 intimatul C.S.M. a respins ca inadmisibilă plângerea prealabilă
formulată de recurente împotriva proceselor-verbale de soluționare a
contestațiilor la barem, reținându-se că actele atacate nu sunt acte
administrative în sensul legii ci acte premergătoare, preparatorii actului
final, respectiv hotărârea de validare a concursului.
Cât privește cea de-a
doua hotărâre atacată de recurente, urmează a se reține că aceasta a validat
rezultatele obținute de candidații care au participat la concursul pentru
promovarea la Curtea de Apel București, conform anexei parte integrantă a
hotărârii, suplimentând cu un post numărul de posturi scoase la concurs pentru
promovarea pe loc la Curtea de Apel București și promovând pe loc la Curtea de Apel București, începând cu data de 15 iulie 2009 pe domnii judecători V.D.C., B.C.I.,
Z.D., C.C.C., P.A.O., D.V.F., S.M.M., M.A.M., S.L.C. și T.I., judecători la Tribunalul București.
Nemulțumite de modul
în care au fost rezolvate contestațiile la barem, la proba practică la
specializarea „dreptul muncii”, recurentele au declarat recursul de față și au
susținut în esență că:
- în urma baremelor
publicate, în termenele prevăzute de regulament, au formulat contestații la
barem, motivate și cu trimiteri pertinente la legislația, doctrina și
jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- răspunsul dat de
comisia de contestații, în legătură cu, proba practică - dreptul muncii, Curtea
de Apel nu a avut în vedere argumentele prezentate, limitându-se la enunțarea
unor principii, astfel încât se încalcă obligația autorității de a motiva
deciziile sale, garanție a dreptului la apărare;
- recurentele
consideră că niciunul dintre răspunsurile corespunzătoare speței nu era în
întregime corect și roagă instanța de recurs să analizeze întrebările și
răspunsurile din grila de concurs menționată;
- recurentele arată
că se impunea motivarea și comunicarea motivelor care au stat la baza
respingerii contestațiilor la barem;
- aceleași critici se
aduc și în ceea ce privește, proba practică, soluția comisiei de contestații
pentru dreptul muncii fiind aceea de a se considera drept corect, în condițiile
în care, inițial, răspunsul corect fost bifat de recurente;
- au fost încălcate
prevederile art. 2, art. 14 alin. (1) și alin. (9) pct. 17 din
Regulamentul privind desfășurarea concursului.
Întâmpinarea
formulată de intimatul C.S.M.
Intimatul apreciază
că susținerile recurentelor nu vizează aspecte referitoare la nelegalitatea și
netemeinicia hotărârilor atacate, nemulțumirea acestora constând în modul de
rezolvare a contestațiilor la barem, la proba practică, specializarea „dreptul muncii”.
Criticile vizează o
pretinsă soluționare necorespunzătoare a contestațiilor la barem, o
nesoluționare în sensul dorit de recurente.
Posibilitatea
reanalizării contestațiilor la barem ar echivala cu reevaluarea baremelor
definitiv adoptate de către comisiile de soluționare a contestațiilor la bareme
și, respectiv, cu substituirea instanței acestor comisii, ceea ce nu este
admisibil.
În speță, au fost
aplicate corect prevederile art. 7, 11, 20 alin. (4), art. 14 alin. (1) și
alin. (9) pct. 17 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea
concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea
Plenului C.S.M. din 21 septembrie 2006 modificată.
II. Considerentele
instanței de recurs.
Recursul este
nefondat.
Regulamentul
privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și
procurorilor aprobat prin Hotărârea din 2006, modificată prin Hotărârea din 2008
conține prevederi exprese și stricte în legătură cu posibilitatea formulării de
contestații.
Astfel, se poate
formula contestație la baremul inițial și contestație la punctaj.
Recurentele au
formulat contestație la baremul inițial în ceea ce privește întrebarea a grilei
la proba practică - „dreptul muncii” - Curtea de apel.
Contestația a fost
respinsă motivat de către comisia de soluționare a unor astfel de contestații.
Faptul că recurentele
nu sunt mulțumite de motivare și că aceasta nu corespunde așteptărilor, iar
raționamentul este greșit în opinia lor, nu poate forma obiectul unei alte
contestații (la baremul definitiv).
Raționamentul juridic
și soluția adoptată reprezintă atributul exclusiv al comisiei de soluționare a
contestației. Nici C.S.M. și nici instanța de judecată nu pot analiza din
această perspectivă contestația, în sens contrar, cele două autorități s-ar
substitui atribuțiilor comisiei.
Instanța de recurs
poate să analizeze cererea recurentelor numai în ceea ce privește legalitatea
desfășurării concursului, cu referire la posibila încălcare a prevederilor art.
2, 14 alin. (1) și art. 19 pct. 17 din Regulamentul sus menționat, invocată de
către recurente.
Analizarea
prevederilor art. 2 din Regulament, conform cărora „concursul de promovare se
organizează pe baza unor criterii obiective de apreciere a performanțelor
profesionale a judecătorilor” nu poate conduce, astfel cum solicită
recurentele, la reanalizarea soluției date de comisia de contestații și la aprecieri
legate de corectitudinea raționamentului juridic.
Noțiunea
„examinează” ce intră în atribuția comisiilor de contestație, conform art. 14 alin.
(1) din Regulament semnifică obligația de a se răspunde motivat la contestația
formulată, ceea ce în speță, astfel cum s-a reținut deja, s-a îndeplinit.
Soluția comisiei
de contestații, nu în calcă prevederile art. 9 pct. 17 din Regulament, nefiind
necesară informarea C.S.M.
Hotărârea de a se
anula o întrebare este dată în competența Comisiei de soluționare a
contestațiilor și numai în cazul în care se impune anularea unor subiecte
datorită pierderii, deteriorării sau desecretizării, conform art. 9 pct. 17 din
Regulament, trebuie informat C.S.M.
Față de acestea se
va constata că în mod corect intimatul a respins ca inadmisibilă cererea
recurentelor prin care se contesta baremul definitiv, că opinia comisiei de
contestații nu poate fi reanalizată de instanța de judecată sau de intimat, că
în speță, nu au fost încălcate prevederile regulamentare invocate de recurente
și că nu se impune anularea sau modificarea Hotărârilor C.S.M. recurate.
În temeiul art. 29
alin. (7) din Legea nr. 317/2004, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de P.M. și O.M.D.a împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. pct. 18 din 1
iulie 2009 și a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1231 din 9 iulie 2009, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 ianuarie 2010.