ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2010

Obiectul acțiunii. Prin recursul formulat împotriva Hotărârilor Plenului C.S.M. din 1 iulie 2009 și din 9 iulie 2009, P.M. și O.M.D., judecători în cadrul Tribunalului București, au solicitat modificarea sau anularea acestor hotărâri, în sensul admiterii contestațiilor, modificării răspunsului la contestația la barem și recorectării lucrărilor potrivit noului punctaj. Recurentele au mai solicitat obligarea intimatului C.S.M. ca în baza art. 26-28 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor să recalculeze media generală în ceea ce le privește, să modifice listele finale și să emită o nouă hotărâre prin care să le declare admise la concursul din 31 mai 2009. Prin Hotărârea din 1 iulie 2009 intimatul C.S.M. a respins ca inadmisibilă plângerea prealabilă formulată de recurente împotriva proceselor-verbale de soluționare a contestațiilor la barem, reținându-se că actele atacate nu sunt acte administrative în sensul legii ci acte premergătoare, preparatorii actului final, respectiv hotărârea de validare a concursului. Cât privește cea de-a doua hotărâre atacată de recurente, urmează a se reține că aceasta a validat rezultatele obținute de candidații care au participat la concursul pentru promovarea la Curtea de Apel București, conform anexei parte integrantă a hotărârii, suplimentând cu un post numărul de posturi scoase la concurs pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel București și promovând pe loc la Curtea de Apel București, începând cu data de 15 iulie 2009 pe domnii judecători V.D.C., B.C.I., Z.D., C.C.C., P.A.O., D.V.F., S.M.M., M.A.M., S.L.C. și T.I., judecători la Tribunalul București. Nemulțumite de modul în care au fost rezolvate contestațiile la barem, la proba practică la specializarea „dreptul muncii”, recurentele au declarat recursul de față și au susținut în esență că: - în urma baremelor publicate, în termenele prevăzute de regulament, au formulat contestații la barem, motivate și cu trimiteri pertinente la legislația, doctrina și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție; - răspunsul dat de comisia de contestații, în legătură cu, proba practică - dreptul muncii, Curtea de Apel nu a avut în vedere argumentele prezentate, limitându-se la enunțarea unor principii, astfel încât se încalcă obligația autorității de a motiva deciziile sale, garanție a dreptului la apărare; - recurentele consideră că niciunul dintre răspunsurile corespunzătoare speței nu era în întregime corect și roagă instanța de recurs să analizeze întrebările și răspunsurile din grila de concurs menționată; - recurentele arată că se impunea motivarea și comunicarea motivelor care au stat la baza respingerii contestațiilor la barem; - aceleași critici se aduc și în ceea ce privește, proba practică, soluția comisiei de contestații pentru dreptul muncii fiind aceea de a se considera drept corect, în condițiile în care, inițial, răspunsul corect fost bifat de recurente; - au fost încălcate prevederile art. 2, art. 14 alin. (1) și alin. (9) pct. 17 din Regulamentul privind desfășurarea concursului.

Întâmpinarea formulată de intimatul C.S.M. Intimatul apreciază că susținerile recurentelor nu vizează aspecte referitoare la nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor atacate, nemulțumirea acestora constând în modul de rezolvare a contestațiilor la barem, la proba practică, specializarea „dreptul muncii”. Criticile vizează o pretinsă soluționare necorespunzătoare a contestațiilor la barem, o nesoluționare în sensul dorit de recurente. Posibilitatea reanalizării contestațiilor la barem ar echivala cu reevaluarea baremelor definitiv adoptate de către comisiile de soluționare a contestațiilor la bareme și, respectiv, cu substituirea instanței acestor comisii, ceea ce nu este admisibil. În speță, au fost aplicate corect prevederile art. 7, 11, 20 alin. (4), art. 14 alin. (1) și alin. (9) pct. 17 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. din 21 septembrie 2006 modificată. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea din 2006, modificată prin Hotărârea din 2008 conține prevederi exprese și stricte în legătură cu posibilitatea formulării de contestații. Astfel, se poate formula contestație la baremul inițial și contestație la punctaj.

Recurentele au formulat contestație la baremul inițial în ceea ce privește întrebarea a grilei la proba practică - „dreptul muncii” - Curtea de apel. Contestația a fost respinsă motivat de către comisia de soluționare a unor astfel de contestații. Faptul că recurentele nu sunt mulțumite de motivare și că aceasta nu corespunde așteptărilor, iar raționamentul este greșit în opinia lor, nu poate forma obiectul unei alte contestații (la baremul definitiv). Raționamentul juridic și soluția adoptată reprezintă atributul exclusiv al comisiei de soluționare a contestației. Nici C.S.M. și nici instanța de judecată nu pot analiza din această perspectivă contestația, în sens contrar, cele două autorități s-ar substitui atribuțiilor comisiei.

Instanța de recurs poate să analizeze cererea recurentelor numai în ceea ce privește legalitatea desfășurării concursului, cu referire la posibila încălcare a prevederilor art. 2, 14 alin. (1) și art. 19 pct. 17 din Regulamentul sus menționat, invocată de către recurente.

Analizarea prevederilor art. 2 din Regulament, conform cărora „concursul de promovare se organizează pe baza unor criterii obiective de apreciere a performanțelor profesionale a judecătorilor” nu poate conduce, astfel cum solicită recurentele, la reanalizarea soluției date de comisia de contestații și la aprecieri legate de corectitudinea raționamentului juridic.

Noțiunea „examinează” ce intră în atribuția comisiilor de contestație, conform art. 14 alin. (1) din Regulament semnifică obligația de a se răspunde motivat la contestația formulată, ceea ce în speță, astfel cum s-a reținut deja, s-a îndeplinit.

Soluția comisiei de contestații, nu în calcă prevederile art. 9 pct. 17 din Regulament, nefiind necesară informarea C.S.M. Hotărârea de a se anula o întrebare este dată în competența Comisiei de soluționare a contestațiilor și numai în cazul în care se impune anularea unor subiecte datorită pierderii, deteriorării sau desecretizării, conform art. 9 pct. 17 din Regulament, trebuie informat C.S.M.

Față de acestea se va constata că în mod corect intimatul a respins ca inadmisibilă cererea recurentelor prin care se contesta baremul definitiv, că opinia comisiei de contestații nu poate fi reanalizată de instanța de judecată sau de intimat, că în speță, nu au fost încălcate prevederile regulamentare invocate de recurente și că nu se impune anularea sau modificarea Hotărârilor C.S.M. recurate.

În temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, urmează a se respinge recursul ca nefondat.