ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2970/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2970/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 91/A din 8 mai 2008 pronunțată
în Dosarul nr. 41/121/2005, s-a admis apelul declarat de reclamantul R.R. prin procurator
S.D., s-a desființat sentința civilă nr. 1691 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de
Tribunalul Galați și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel,
Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată
sub nr. 562/C/2005 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul R.R., în contradictoriu
cu pârâta Primăria Municipiului Galați a solicitat anularea dispoziției din 16 decembrie
2004 și să i se restituie în natură imobilul (teren și construcție) situat în Galați,
strada D. sau prin echivalent bănesc.
În motivarea acțiunii
a arătat că, odată cu apariția Legii nr. 10/2001, reclamantul s-a adresat Primăriei
Municipiului Galați și a solicitat să i se restituie în natură imobilul (teren și
construcție) situat în Galați, strada D.; la notificarea adresată primăriei, acesta
a atașat actele (înscrisurile) pentru a proba calitatea sa de titular al dreptului
de proprietate cu privire la acest imobil, precum și sentința civila nr. 3367
din 5 aprilie 2002 a Judecătoriei Galați (definitivă) prin care s-a constatat nulitatea
absolută a contractului de donație (oferta din 30 aprilie 1964) privind imobilul
situat în Galați, str. R. (astăzi, str. D.) compus din casă de locuit și terenul
aferent în suprafața de 363 m.p.; reclamantului i s-a respins cererea de restituire
în natură a imobilului cu motivarea că nu a făcut dovada calității de titular al
dreptului de proprietate cu privire la imobilul revendicat; în situația când Primăria
Municipiului Galați va proba că persoana care locuiește în imobilul respectiv l-a
cumpărat în mod legal, urmează ca instanța să dispună restituirea prin echivalent
bănesc.
La 9 martie 2007, au depus
la dosar cerere de intervenție numiții P.V. și P.A. prin care au solicitat respingerea
ca nefondată a cererii de restituire în natură a imobilului situat în Galați, str.
A.T.
Prin întâmpinare, intervenienții
au solicitat respingerea acestei cereri și au arătat că, din punct de vedere procedural,
este tardivă, deoarece reclamantul putea întregi sau modifica cererea introductivă
până la prima zi de înfățișare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 132 alin. (1)
C. proc. civ.
Pe cale de excepție, intervenienții
au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât a fost depășit
termenul de un an pentru introducerea acțiunii având ca obiect constatarea nulității
absolute a contractului de vânzare.
Pe fondul cauzei, pârâta
Primăria Municipiului Galați a solicitat respingerea cererii privind anularea contractului
de vânzare-cumpărare întrucât aceasta încalcă dispozițiile art. 50 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 (republicată), astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Prin sentința civilă
nr. 1691 din 12 noiembrie 2007 Tribunalul Galați, a admis în parte cererea, a anulat
dispoziția din 16 decembrie 2004 emisă de Primăria Municipiului Galați.
A constatat că reclamantul
este îndreptățit, potrivit art. 43 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, să beneficieze
pentru imobilul situat în Galați, str. D., Aleea B (fostă str. R.) de măsurile reparatorii
prin echivalent bănesc.
A respins ca nefondată
cererea pentru restituirea în natură a imobilului susmenționat.
A admis cererea de intervenție
formulată de intervenienții P.V. și P.A.
A admis excepția prescripției
dreptului la acțiune invocată de intervenienți cu privire la cererea având ca obiect
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 20
noiembrie 1996 și pe cale de consecință:
A respins cererea privind
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat,
întrucât s-a prescris dreptul la acțiune.
Cu privire la cererea
de intervenție, instanța a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 45 alin.
2 din Legea nr. 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, acțiunea în constatarea
nulității absolute se prescrie în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare
a legii, astfel încât, la data de 14 august 2002 a expirat termenul pentru promovarea
acțiunilor în constatarea nulității absolute.
Astfel, a reținut că acțiunea
în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare este prescrisă.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat apel, reclamantul R.R., susținând cu privire la constatarea nulității
absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 20 noiembrie 1996 că apelantul
a cerut constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și nu
putea fi prescris dreptul său la acțiune fiindcă se găsea în proces cu Primăria,
de mai mulți ani, manifestându-și neîntrerupt voința de restituire în natură a imobilului.
Mai invocă apelantul că
și pe fond actul translativ de proprietate ar fi trebuit să fie declarat nul absolut
întrucât primăria a vândut ceea ce nu a avut niciodată, prețul plătit pentru imobil
este neserios.
Verificând legalitatea
și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a
constatat că apelul este fondat, deoarece:
Prin contestația înregistrată
pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului,
depunând acte de proprietate, precum și hotărârea judecătorească pronunțată în anul
2002 prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație privind
imobilul situat în Galați str. R. compus din 363 m.p. teren și construcție.
Reclamantul a solicitat
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare la data de 2
mai 2007 ca urmare a formulării cererii de intervenție în interesul pârâtei de către
cumpărătorii - foști chiriași P.V. și P.A., în data de 9 martie 2007.
Reținerea instanței de
fond că acțiunea este prescrisă, în condițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,
este greșită în condițiile în care reclamantul nu a cunoscut de existența înstrăinării.
În rejudecare cauza a
fost înregistrată sub nr. RJ/5177/121/2008 - 2169/121/2009.
Prin sentința civilă
nr. 995 din 15 iunie 2009, Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamantul
R.R., a dispus anularea dispoziției din 16 decembrie 2004 și restituirea în natură
a imobilului situat în Galați, A.T., jud. Galați cu o suprafață aferentă de 363
m.p. Aleea B către reclamant.
În temeiul art. I din
Protocolul nr. 1 adițional la CEDO în referire la art. 1 din Constituția României,
a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 20 noiembrie
1996 încheiat între Primăria Galați și P.A. și defunctul P.V.
A respins ca nefondată
cererea de intervenție formulată de P.R. și P.A.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut în esență că a avut loc o ingerință în dreptul de proprietate
a reclamantului protejat de art. 1 Protocolul nr. 1 din CEDO și că se impune repararea
situației prin restituirea bunului imobil către proprietarul său.
În speța dedusă judecății,
prima instanță apreciază că nu există un just echilibru între interesele proprietarului
(reclamantului) și interesele statului.
De asemenea, reține că
ingerința a avut un caracter continuu, statul neputând aduce îngrădiri dreptului
de proprietate, transformând proprietarul într-un iluzoriu despăgubit al Fondului
Proprietatea, iar chiriașii intervenienți devenind proprietari după intrarea în
vigoare a Legii nr. 30/1994.
Împotriva acestei sentințe
civile, în termen legal au declarat apel pârâtul Municipiul Galați prin Primar și
intervenienții P.A. și P.R. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâta Primăria Municipiului
Galați invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați privind soluționarea
capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare
din 20 noiembrie 1996. Se susține că instanța de fond trebuia să disjungă cauza
cu privire la acest capăt de cerere și să trimită cauza spre competentă soluționare
în favoarea Judecătoriei Galați, urmând ca celălalt capăt să fie suspendat conform
art. 244 pct. 1 C. proc. civ. și art. 45, 46 din Legea nr. 10/2001.
În consecință se solicită
admiterea apelului, casarea în parte a sentinței atacate în sensul disjungerii capătului
de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare și trimiterea spre
competentă soluționare Judecătoriei Galați și suspendarea capătului de cerere privind
restituirea în natură a imobilului situat în Galați, strada A.T. în baza art. 244
pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea anulării contractului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește competența
de soluționare a capătului de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității
absolute a contractului de vânzare-cumpărare se reține, având în vedere disp.
art. 17 C. proc. civ. că acesta are un caracter accesoriu.
De altfel, instanțele,
de-a lungul celor două cicluri de judecată au tranșat această problemă, apreciind
că Tribunalul este competent operând prorogarea legală.
În aceste condiții, excepția
invocată de pârâtă ca și motiv de apel nu a fost primită.
Intervenienții, în calitate
de chiriași cumpărători, au invocat împrejurarea că au dobândit imobilul în litigiu
cu respectarea disp. art. 9 din Legea nr. 112/1995, fiind de bună credință la încheierea
actului, fiind convinși că au contractat cu adevăratul proprietar.
În cauză se reține că,
prin contractul de vânzare-cumpărare, Statul (Primăria Municipiului Galați), în
calitate de proprietar aparent, care preluase abuziv imobilul litigios de la adevăratul
proprietar, a înstrăinat acest bun conform Legii nr. 112/1995 intervenienților,
care îl dețineau în calitate de chiriași.
Buna credință a sub-dobânditorilor
imobilului, rezultă din aceea că prin diligențe minime, au putut constata că statul
vânzător are un titlu asupra imobilului. De altfel, aceștia nu aveau nici o calitate
în baza căreia să analizeze valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului,
ci doar să depună diligențe pentru a cunoaște dacă acesta (statul) avea un titlu.
Or, din probele administrate
nu s-a dovedit reaua credință a intervenienților cumpărători, cu atât mai mult cu
cât nu au fost notificați de adevăratul proprietar, nu a existat nici o acțiune
de revendicare sau prin care să se constate cuprinsul cărții funciare, iar notificarea
reclamantului s-a înregistrat la data de 7 august 2001 și contractul de vânzare-cumpărare
s-a încheiat anterior respectiv la 20 noiembrie 1996.
În condițiile în care
restituirea în natură a imobilului dobândit de intervenienți cu bună credință nu
mai este posibilă, pentru acoperirea prejudiciului suferit, reclamantul este îndreptățit
să obțină valoarea de piață corespunzătoare întregului imobil (teren, construcție)
stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare conform art. 20
alin. (2) din Legea nr. 1/2009.
Curtea Europeană, în jurisprudența
sa, a reținut că există în cadrul art. 1 din Protocolul 1 CEDO un drept intrinsec
la indemnizație în cadrul privării de proprietate, atunci când despăgubirea este
necesară în vederea asigurării proporționalității între ingerința în dreptul individului
și „utilitatea publică".
Așadar, analizând și verificând
hotărârea apelată, se constată că instanța de fond a interpretat eronat probele
administrate în cauză (acte și raportul de expertiză efectuat) la care a făcut o
injustă aplicare a dispozițiilor legale, pronunțând o hotărâre care a fost reformată.
În consecință, instanța
în baza art. 296 C. proc. civ. a admis apelurile declarate de pârâtă și intervenienți
și a schimbat în tot sentința civilă atacată, a admis contestația formulată de contestatorul
R.R. și a anulat dispoziția din 16 decembrie 2004, emisă de Primăria Municipiului
Galați și a constatat că acesta are drepturi la măsuri reparatorii prin echivalent
bănesc conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
De asemenea, a respins
cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare -cumpărare
din 20 noiembrie 1996 formulată de contestator, precum și pe cea de intervenție
formulată de intervenienții P.V. și A. ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva deciziei a declarat
recurs reclamantul care a susținut următoarele motive de nelegalitate.
Primăria Municipiului
Galați, prin dispoziția din 16 decembrie 2004, a respins cererea de restituire în
natură sau prin echivalent a imobilului situat în Galați, str. D., constatând că
reclamantul recurent nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului
revendicat.
Se susține incidența motivului
de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța trece
cu vederea împrejurarea că recurentul a cerut să se constate nulitatea absolută
a actului de vânzare-cumpărare prin care intervenienții au cumpărat imobilul, iar
buna-credință pe care o invocă nu poate fi opusă niciodată unui motiv de nulitate
absolută, fiindcă ceea ce e nul nu poate produce efecte (quod nullum est nullum
producit effectum).
Neocupându-se de motivele
de nulitate absolută pe care recurentul le-a invocat împotriva actului translativ
de proprietate, instanța de apel, prin decizia recurată nu s-a ocupat nici de problema
de a ști dacă reclamantul-recurent se găsea în interiorul termenului în care putea
să ceară constatarea nulității absolute.
Se motivează că Primăria
a vândut intervenienților în numele statului ceea ce acesta din urmă nu a avut niciodată,
iar donația realizată de părinții recurentului în anul 1964 este lipsită de acceptare,
contrar obligației imperative instituită de art. 814 C. civ.
Față de acest motiv de
nulitate absolută, intervenienții nu pot invoca buna lor credință încercând să acopere
o ilegalitate sancționată cu nulitatea absolută. Ei pot să ridice această problemă
față de Primărie pentru a-și încasa prețul plătit, dar nu față de recurent care
n-a pierdut niciodată calitatea (chiar și prin moștenire) de titular al dreptului
de proprietate.
Analizând decizia recurată
prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte
de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru considerentele ce
succed:
Dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ. prevăd că modificarea unei hotărâri poate fi cerută dacă hotărârea
este lipsită de temei legal sau este dată cu aplicarea sau interpretarea greșită
a legii.
În speță instanța de apel
a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 1 și art. 45 alin. (5) Legii nr. 10/2001.
Dispozițiile legii speciale
de reparație reglementează, ca regulă, restituirea în natură a imobilelor ce fac
obiectul Legii nr. 10/2001, dispoziții ce au fost în mod corect aplicate și interpretate
de Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 995 din 15 iunie 2009.
Astfel, se justifică susținerile
reclamantului în ceea ce privește îndreptățirea sa de a i se restitui imobilul în
natură și prin prisma dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la CEDO.
Instanța de apel a ignorat astfel că în speță, s-a încălcat un drept fundamental
de proprietate al reclamantei, că ingerința în dreptul acesteia a avut un caracter
continuu, iar chiriașii intervenienți au devenit proprietari ulterior intrării în
vigoare a Legii nr. 30/1994.
În privința cererii de
contestare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. CC/1996,
corect instanța de fond a analizat legalitatea ingerinței în dreptul de proprietate
al reclamantului și a reținut calitatea titularului dreptului de proprietate asupra
imobilului care este a reclamantului și nu a intervenientei conform art. 1 din Protocolul
nr. 1 Adițional la Convenție. În mod just s-au consemnat și existența contractului
de vânzare-cumpărare încheiat fără consimțământul reclamantului și față de care
nu produce efecte juridice, existența unor dispoziții legale în baza cărora intervenienții
au putut deveni proprietari și anume Legea nr. 112/1995 – contrară art. 1 din Protocolul
nr. 1 Adițional la CEDO precum și compatibilitatea unor astfel de dispoziții cu
textele legale care protejează dreptul de proprietate al reclamantului (Legea
nr. 10/2001, art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenție).
Astfel, în mod corect
s-a admis cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare
din 20 noiembrie 1996 încheiat între Primăria Galați și P.A. și defunctul P.V. și
s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienți.
Pentru aceste considerente
se va admite recursul, în baza art. 312 C. proc. civ. se va casa decizia civilă
și pe fond se va menține sentința civilă nr. 995 din 15 iunie 2009 a Tribunalului
Galați, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de R.R. împotriva deciziei civile nr. 133 A din 03 mai 2010 a Curții de Apel Galați,
secția civilă.
Casează decizia atacată
și menține sentința civilă nr. 995 din 15 iunie 2009 a Tribunalului Galați, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 martie 2011.