ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 352/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișora, secția contencios administrativ și fiscal, la 6 mai 2009 reclamantul

a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Arad anularea Hotărârii

din 12 decembrie 2009 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia din

urmă la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare

se impune anularea acesteia și recunoașterea calității de refugiat conform art.

1 lit. c) din Legea nr. 198/2000. Susține că se ignoră calitatea sa de refugiat

întrucât, familia sa a fost nevoită să se refugieze, din localitatea de

domiciliu, Sînleani, județul Arad, la Bruznic, județul Arad din motive de persecuție etnică, fiindu-i amenințată familia și îndemnată să părăsească

teritoriul României.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 198

din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Timișoara. secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea reclamantului Ț.S., a dispus anularea hotărârii nr. 76

din 12 decembrie 2009 emisă de Casa de Pensii Arad, a obligat-o pe aceasta să-i

recunoască reclamantului statutul de persoană refugiată și ca urmare să-i

acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000

cu modificările ulterioare.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, în cauză, reclamantul a făcut

dovada cerută de lege privind calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Arad, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie., reluând apărările formulate la instanța de fond.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct 7 și pct. 9 C. proc. civ.

precum și dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304

1

C.

proc. civ.

Susține că reclamanta

nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 întrucât,

declarațiile martorilor sunt contradictorii, prezentând date nereale.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta in continuare.

Potrivit art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din

Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin

persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se

înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe

domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate

și persoanele refugiate.

În cauză, din probele

administrate, rezultă că familia reclamantului, din cauza persecuțiilor din

motive etnice, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Sînleani, județul

Arad, la Bruznic, județul Arad din motive de persecuție etnică, fiindu-i

amenințată familia și îndemnată să părăsească teritoriul României.

De altfel, instanța

de fond a reținut că persecuțiile etnice au fost exercitate în contextul

istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a

Ardealului de Nord, ca urmare a Tratatului de la Viena din 30 august 1940,astfel că, a adoptat în mod corect soluția de admitere a acțiunii cu

motivarea mai sus indicată.

Pentru motivele

arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., menținându-se sentința criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței nr. 198

din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2010.