ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.01.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 259/2014

HOTĂRÂRE
22.01.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 259/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra conflictului negativ

de competență de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată

Tribunalului Alba în Dosarul nr. 14076/107/2011, reclamanta C.A.S. a invocat excepția

de nelegalitate a dispozițiilor art. II lit. a) pct. 5 a Ordinului Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 42/77/2011 privind aprobarea normelor

metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea

în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Alba.

Prin sentința nr. 3941/CAF/2013

din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Alba s-a admis excepția de necompetență

materială a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a excepției

de nelegalitate a dispozițiilor art. II lit. a) pct. 5 a Ordinului Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 42/77/2011, în favoarea Curții de Apel

Alba Iulia.

Instanța a constatat că

excepția de nelegalitate privește un act emis de Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, astfel încât în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 3

pct. 1 C. proc. civ.

Instanța a apreciat că

legea procesuală aplicabilă este cea veche, întrucât se aplică unitar, pentru întreg

procesul, iar nu separat pe cereri. Tribunalul a avut în vedere faptul că legea

aplicabilă trebuie să fie stabilită de la inițierea unui demers judiciar, pentru

a fi predictibilă, iar schimbările legislative ulterioare neafectând litigiul în

curs.

Dispozițiile relevante

ale Legii nr. 554/2004, lege specială în materie, sunt aplicabile în forma nemodificată

prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.

proc. civ.

În consecință, având în

vedere calitatea emitentului actului atacat, anume organ al administrației publice

centrale, instanța a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat

competența de soluționare a excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. II

lit. a) pct. 5 a Ordinului Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale

nr. 42/77/2011, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Apel Alba Iulia.

Prin sentința nr. 268

din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia a fost admisă excepția necompetenței

materiale a Curții și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Alba.

Constatând existența unui

conflict negativ de competență instanța a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte

de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Instanța a reținut că

litigiul este supus, din punctul de vedere al reglementărilor aplicabile, pe de

o parte, C. proc. civ. anterior, lege sub imperiul căreia a fost promovată acțiunea,

iar pe de altă parte Legii nr. 554/2004 care reglementează excepția de nelegalitate

invocată în cauză.

Dispozițiile art. 4 din

Legea nr. 554/2004 cuprind dispoziții de procedură, care sunt de imediată aplicare,

împrejurare față de care, la stabilirea competenței materiale trebuie să fie avute

în vedere dispozițiile legale astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2013

și O.U.G. nr. 4/2013.

Nu există nici un impediment

referitor la aplicarea unitară a legii, astfel cum a reținut prima instanță. A constatat

instanța că pentru aplicarea dispozițiilor modificate ale Legii nr. 554/2004 nu

s-a prevăzut un moment ulterior al intrării în vigoare, astfel că, acestea au aplicabilitate

imediată. De asemenea, nu există niciun argument ca legile speciale a căror aplicabilitate

în cauză era doar ipotetică la momentul promovării acțiunii să ultraactiveze.

Astfel, în conformitate

cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 76/2012 și O.U.G. nr. 4/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii

nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

i

nstanța învestită cu fondul

litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând

că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului

pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere

interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză.

Ca atare, a constatat

Curtea că la momentul invocării excepției de nelegalitate, 17 iunie 2013, competența

de soluționare a unei astfel de cereri îi revine i

nstanței învestite cu

fondul litigiului

,

indiferent de materia în care judecă.

de Casație și Justiție

Înalta Curte, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Conflictul de competență

ivit între Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba se va rezolva în sensul

stabilirii competenței de soluționare a excepției de nelegalitate invocată în cauză

în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte a constatat

că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic,

întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de

competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat

necompetente să judece același litigiu.

Înalta Curte are de stabilit,

în determinarea instanței competente a soluționa excepția de nelegalitate, norma

de competență aplicabilă într-un proces început înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 76/2012, dar cu invocarea excepției de nelegalitate după intrarea în vigoare

a acestei legi.

În opinia Înaltei Curți,

norma de competență astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012 se aplică

numai cererilor înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare

a noului C. proc. civ.

În cauza dedusă judecății,

pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiilor sunt aplicabile dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței cu

acțiunea introductivă, iar dispozițiile art. 4 așa cum au fost modificate de Legea

nr. 76/2012 se aplică doar proceselor începute după data de 15 februarie 2013.

În opinia Înaltei Curți

toate modificările aduse legilor speciale, prin Legea nr. 76/2012 în vederea realizării

unei compatibilități cu noul C. proc. civ., sunt concepute în așa manieră încât

să-și producă simultan efectele începând cu data intrării în vigoare a noului C.

proc. civ.

În concluzie, regimul

aplicabil excepției de nelegalitate va fi determinat în funcție de momentul în care

a început procesul la instanța de fond, deci momentul înregistrării acțiunii la

instanță și nu de momentul invocării unei excepții în cadrul procesului.

În lipsa unei norme tranzitorii

în acest caz, având în vedere caracterul de apărare în fond al excepției de nelegalitate,

precum și dispozițiile art. 24 din noul C. proc. civ. în conformitate cu care dispozițiile

legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute

după intrarea acesteia în vigoare, coroborate cu dispozițiile art. 25 alin. (1)

care dispun faptul că procesele în curs de judecată, precum și executările silite

începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, Înalta Curte reține că dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012,

se aplică numai în procesele începute după data de 15 februarie 2013, când a intrat

în vigoare C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Având în vedere considerentele

arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia,

secția contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.A.S. și pârâții Ministerul Muncii,

Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Organismul Intermediar pentru

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Centru în

favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-06-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2421/2015
Decizia nr. 2421/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 299/2014 din 17 decembrie 2014, Curtea de Apel Alba I
ÎCCJ 2013-05-28
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5440/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 16 februarie 2012, reclamanta C.D. a solici
ÎCCJ 2015-03-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1198/2015
proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Recurentul-reclamant susține că prevederile art. 2 lit. a), b), c), d )și e) din Normele metodologice aprobate prin Ord
ÎCCJ 2016-06-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2000/2016
; • Ordinul atacat este un act normativ adoptat în executarea prevederilor Legii nr. 285/2010, astfel încât trebuia să respecte actul normativ cu forță juridică superioară în aplicarea căruia a fost dat; • Prevederile ordinului atacat contr
ÎCCJ 2013-12-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7692/2013
. 285/2010, duce în mod forțat la stabilirea unor salarii diferite la funcționarii din aceeași instituție. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1 Prin Sentința civilă nr. 3729 din 06 septembrie 2013 pronunțată în
Sursă