ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1536/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar Regional pentru program Operațional Sectorial Dezvoltare Resurse Umane - Regiunea Centru și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Finanțelor Publice excepția de nelegalitate art. II lit. A) pct. 5 a Ordinului comun nr. 42/77/2011 al Ministerul Muncii Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerului Finanțelor Publice privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Prin Sentința civilă nr. 108/2014 din 17 aprilie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a art. II lit. A) pct. 5 a Ordinului Comun al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice nr. 42/77/2011 invocată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Centru și emitenții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice.

PENTru a pronunța această soluție, instanța de fond a examinat dispozițiile legale incidente cauzei, reținând că ordinul contestat nu este un act de modificare a unor drepturi salariale, ci se limitează strict la cadrul stabilit de actele, pe baza și în executarea cărora a fost emis.

O analiză a exemplelor prevăzute de text, din perspectiva legalității lor, ar presupune identificarea exemplului concret aplicabil reclamantului, conduită incompatibilă cu această procedură, revenind judecătorilor fondului litigiului în care s-a invocat prezenta excepție obligația aplicării în concret a normelor juridice aplicabile la situația de fapt de care se prevalează reclamantul.

Întrucât criticile de nelegalitate aduse de reclamant sunt neîntemeiate, Curtea a constatat că excepția de nelegalitate este nefondată, motiv pentru care a fost respinsă în consecință.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul A. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul susține că instanța de fond, interpretând și aplicând greșit actul juridic dedus judecații a schimbat natura și înțelesul acestuia, justificând respingerea pe motive străine de natura pricinii.

Astfel, în motivare se face referire la majorarea de 15%, aplicata în baza Legii nr. 118/2010 în vederea recuperării diminuării salariale de 25% (majorare necontestată), fără a face vreo referire la stabilirea bazei de calcul prin aplicarea procentului de 75% potrivit actelor normative speciale, respectiv Legea nr. 490/2004, H.G. nr. 595/2009, procent care este inclus în salariul de baza potrivit Legii nr. 285/2010, dar asupra căruia s-a intervenit prin Ordinul nr. 42/77/2011.

Prin aplicarea dispozițiilor art. II lit. A) pct. 5 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010, aprobate prin Ordinul nr. 42/2011, este stabilită o altă modalitate de calcul prin care se diminuează salariul de baza brut (de la aplicarea procentului de 75% la aplicarea a 62,5% ceea ce presupune modificarea bazei de calcul stabilita prin Legea nr. 285/2010).

În concret, se susține în recurs, salariul recurentului a fost diminuat cu 25% în baza Legii nr. 118/2010 și ulterior, în baza exemplelor de reîncadrare prevăzute de Ordinul nr. 42/2011, intervenind în stabilirea bazei de calcul al salariului fiindu-i aplicat procentul de 62,5% în loc de 75% cât este prevăzut legal, i-a fost diminuat încă o dată salariul.

Potrivit actelor normative speciale (Legea nr. 595/2009, pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, la art. 7, prevede ca în situația obținerii calificativului de "foarte bine", majorarea salarială va fi de 75% față de salariul de bază prevăzut de lege), și având în vedere art. 1 din Legea nr. 285/2010, recurentul era îndreptățit la stabilirea salariului de bază cu aplicarea unui procent de 75%.

Contrar acestor dispoziții, Ordinul nr. 42/2011, prin art. II lit. A) pct. 5, vine și diminuează salariul de bază, prin aplicarea diferenței dintre două clase succesive.

În condițiile în care legiuitorul ar fi dorit procentul de 62,5% pentru unele persoane care au atribuții de gestionare a fondurilor europene, ar fi făcut-o în mod expres în cuprinsul actelor normative cu caracter special, care își au aplicabilitate în cauza.

Fără a ține seama de dispozițiile exprese ale textelor de lege arătate care prevăd un spor de 75%, ordinul Ministerului Muncii restrânge dispozițiile arătate, stabilind prin unele exemple de reîncadrare un procent diferit de cel de 75% prevăzut în mod expres pentru persoanele care gestionează fonduri comunitare.

În ce privește Ordinul nr. 42/2011, și cu referire la acele exemple de reîncadrare,consideră recurentul ca a fost conceput într-o manieră care nu respecta spiritul legii în aplicarea căruia a fost edictat acesta, impunându-se aplicarea cu prioritate a dispozițiilor legii speciale și legii de salarizare.

Față de prevederile exprese ale Legii nr. 490/2004, H.G. nr. 595/2009, O.U.G. nr. 35/2009, care, pentru persoanele ce gestionează fonduri europene, dau posibilitatea majorării salariale cu 75% recent inclus în salariul de bază, duc la concluzia ca ordinul emis de Ministerul Muncii în aplicarea Legii nr. 285/2009, este nelegal, modul în care legiuitorul a intervenit a exclus posibilitatea ca sporul să fie de 75%, prin exemplul de reîncadrare rezultând un procent de 62,5%, care determina diminuarea salariului de bază prevăzut de Legea nr. 285/2010.

Precizează recurentul faptul că prin excepția formulată a contestat dispozițiile art. II lit. A) pct. 5 din Ordinul nr. 42/77/2011, dispoziții prin care se stabilește o altă bază de calcul pentru salarizarea anului 2011, decât cea prevăzută de Legea nr. 285/2010.

Față de cele mai sus arătate, consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, nefiind cercetată adevărata cauză ce a determinat aplicarea unui procent diferit de cel prevăzut de legea specială și legea cu forța juridică superioară unui ordin de ministru, motiv pentru care consideră întemeiat recursul formulat.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. 3041 din C. proc. civ., față de materialul probator și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441 din 30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situația în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 RON.

Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, așadar în intervalul iulie - decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul și celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010.

Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.

Conform art. 4 alin. (2) și 3 din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Același act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi bănești în baza O.G. nr. 92/2003 și O.G. nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.

În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât și formula concretă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.

Totodată, explicitează și clarifică unele prevederi din lege referitoare la reîncadrarea personalului, stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011, angajarea, promovarea ș avansarea personalului, precum și unele reglementari specifice personalului din instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii.

Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011 nu are natura unui act de modificare a unor drepturilor salariale, ci se limitează strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora a fost emis și nu conține soluții care să contravină prevederilor legale, astfel cum corect a stabilit judecătorul fondului.

Astfel, așa cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți de Legea-cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% lit. A) alin. (1) și (2).

De asemenea, normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% lit. B) alin. (1).

Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la litera C situația calculării salariului de bază și a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie - decembrie 2010 la suma de 600 RON, la lit. D) situația personalului care desfășoară activități noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. E) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeași lege.

Este real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conțin exemple de calcul în care se pornește de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai pentru a se evidenția că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul pentru alocațiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat.

Reclamantul critică exemplul practic oferit de pct. 5 mai sus redat, în condițiile în care acesta nu este o normă juridică conținută de actul administrativ contestat, ci o aplicație practică, în concret, pentru 3 situații ce se pot ivi, legate de aplicarea art. II lit. A) din ordinul în discuție, care însă nu a făcut obiect al criticilor reclamantului.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că prevederile contestate sunt legale și conforme dispozițiilor Legii nr. 285/2010, în exercitarea cărora au fost emise.

PENTru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 3041 din C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 108/2014 din 17 aprilie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2015.

Procesat de ED