ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2240/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul F.M. a chemat în judecată A.N.C.,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să constate refuzul

nejustificat al acesteia de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei

române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii,

să-i comunice Ordinul de redobândire a cetățeniei prin scrisoare recomandată cu

confirmare de primire, să-l programeze pentru depunerea jurământului de

credință în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului și să-i plătească suma

de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, de la data

introducerii acțiunii și până la data primirii Ordinului.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la

data de 31 martie 2010 la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău iar

la 21 iulie 2010 a solicitat urgentarea soluționării, însă i s-a comunicat că

dosarul se află în lucru.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

5266 din 22 decembrie 2010 a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată,

reținând că acțiunea acestuia a fost depusă la data de 28 iulie 2010, mai înainte

de împlinirea termenului de 5 luni prevăzut de lege și, ca atare, nu se pune problema

unui refuz nejustificat de soluționare a cererii.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul F.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut,

în esență, că pârâta Comisia pentru Cetățenie nu i-a soluționat cererea în termenul

de 5 luni prevăzut expres de lege și, că refuzul nejustificat rezultă din depășirea

acestui termen, fiind incidente prevederile art. 2 pct. 2 din Legea nr. 554/2004.

S-a mai susținut că, deși

prin cererea din 21 iulie 2010 a solicitat pârâtei să-i fie emis și comunicat Ordinul

de redobândire a cetățeniei române la sediul ales, aceasta nu i-a soluționat acest

capăt de cerere nici până la data depunerii recursului de față.

Recursul este nefondat.

În fapt, cererea reclamantului

de redobândire a cetățeniei române a fost depusă la Secția Ambasadei Române la Chișinău

la data de 31 martie 2010 și înregistrată apoi la A.N.C. la data de 21 iunie 2010,

primind numărul de înregistrare 27767/RD/2010.

Potrivit art. 12 din Legea

cetățeniei române, aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetățeniei

române se face prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie,

pe baza propunerilor Comisiei pentru Cetățenie”, propuneri ce îmbracă forma unui

raport.

Lipsa verificărilor impuse

de lege cu privire la persoana celui care solicită redobândirea cetățeniei române

face imposibilă înaintarea către președintele A.N.C. a propunerilor la care face

referire la art. 12 și 18 alin. (2) din Legea nr. 21/1991.

Termenul la care Comisia

verifică îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei

române este conform dispozițiilor art. 16 din lege de 5 luni, socotit de la data

înregistrării cererii.

Așa fiind, acțiunea reclamantului

depusă la data de 28 iulie 2010, înainte de împlinirea termenului de 5 luni, este

neîntemeiată, astfel că, în mod corect instanța de fond a reținut că nu ne aflăm

în ipoteza unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, respingându-se acțiunea

ca neîntemeiată.

Examinându-se și din oficiu

hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare recursul declarat de F.M. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F.M. împotriva sentinței civile 5266 din 22 decembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 mai 2012.