ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1787/2010

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, revizuentul Consiliul

Județean Giurgiu, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a formulat cerere

de revizuire a Încheierii din 13 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6478/2/2008.

În motivarea cererii

se arată că prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 2774/22/2006 pe

rolul Tribunalului Giurgiu, revizuentul a solicitat constatarea nulității

Contractului de cesiune din 14 octombrie 2005, contract având ca temei sentința

comercială nr. 120 din 14 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, și în subsidiar anularea Contractului de cesiune din 10

noiembrie 2005.

Prin încheierea din

data de 15 martie 2007, Tribunalul Giurgiu a suspendat judecarea cauzei, în

conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ. Împotriva

acestei încheieri, Consiliul Județean Giurgiu a formulat recurs care a fost

admis de către Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Decizia

nr. 1302/ R din 19 septembrie 2007, admițând recursul și trimițând cauza spre

judecarea fondului Tribunalului Giurgiu.

Prin SENTINȚA civilă nr.

350/ CAF din 15 iulie 2008, Tribunalul Giurgiu a admis acțiunea și a constatat

nulitatea celor două contracte de cesiune menționate.

Împotriva acestei

hotărâri Municipiul Giurgiu a formulat recurs, formându-se pe rolul Curții de

Apel București Dosarul nr. 6478/2/2008.

Instanța de recurs,

deși rămâne în pronunțare la termenul de judecată din data de 16 februarie 2009

(pronunțare amânată la 23 februarie 2009 și 2 martie 2009), repune cauza pe rol

în vederea punerii în discuția părților a aplicabilității prevederilor art. 244

alin. (1), pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea

irevocabilă din data de 13 aprilie 2009, instanța de recurs suspendă judecarea

recursului, în conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ.

Având în vedere cele

expuse mai sus, s-a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., respectiv există două hotărâri potrivnice în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Astfel, în același

dosar au fost pronunțate de către Curtea de Apel București două hotărâri

contrare: prin Decizia nr. 1302/ R din 19 septembrie 2007 Curtea a considerat

că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 244 alin. (1), pct. 1, iar prin

încheierea irevocabilă din 13 aprilie 2009 a suspendat judecarea recursului, considerând aplicabile aceste dispoziții.

Prin Decizia civilă nr.

2503 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială și a

fost declinată competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu

motivarea că în cazul revizuirii întemeiate pe contrarietate de hotărâri,

competența aparține instanței superioare comune instanței care au pronunțat

hotărârile contradictorii, așa cum prevede art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Cauza a fost

înregistrată sub nr. 4311/2/2009 la Înalta Curte de Casație și Justiție.

După analiza

motivelor invocate, a actelor depuse la dosar și a dispozițiilor legale

incidente în cauză, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru

următoarele considerente:

Revizuirea este o

care extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai

împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile și în condițiile prevăzute de

lege.

Conform art. 322 pct.

7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive

potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste

dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de

instanțe de recurs.

Invocarea motivului

de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea

cumulativă a următoarelor condiții:

- Există hotărâri

definitive contradictorii.

Textul nu distinge,

ceea ce înseamnă că această condiție este îndeplinită chiar dacă prin

hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul. Este necesar, însă, ca ambele

hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale ori pe fond, pentru

că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă

este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă

admisibilă revizuirea.

- Hotărârile

potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină.

Ca atare, trebuie

reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză care sunt elementele

lucrului judecat.

- Hotărârile să fie

date în dosare diferite.

Revizuirea nu este

admisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză,

pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac

exercitate de părți.

- În al doilea

proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a

fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Dacă instanța

sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru

judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii,

deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra

primei acțiuni.

- Să se ceară

anularea celei de a doua hotărâri.

Condițiile indicate

trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la

respingerea cererii de revizuire.

În speță, se constată

că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. deoarece Încheierea din 15 martie 2007 a fost pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul de fond, respectiv Dosarul nr. 2774/122/2006 al acestei

instanțe, iar prin Decizia nr. 1302/ R din 19 septembrie 2007 a Curții de Apel

București s-a admis recursul și s-a trimis cauza spre judecarea fondului la Tribunalul Giurgiu, Dosarul nr. 2774/122/2006 fiind soluționat prin sentința nr. 350/ CAF din

15 iulie 2008.

Încheierea din 13 aprilie

2009 este pronunțată în același dosar, respectiv în Dosarul nr. 6478/2/2008 al

Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ce are ca

obiect recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 350/ CAF din 15 iulie 2008

a Tribunalului Giurgiu.

Așa cum am arătat,

una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art.

322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea ca hotărârile contradictorii să fi fost

pronunțate nu același dosar, ci în dosare diferite.

Or, așa cum se poate

observa cele două încheieri, considerate contradictorii, au fost pronunțate în

același dosar, prima în cadrul dosarului de fond, iar cea de-a doua în cadrul

dosarului de recurs și nu este îndeplinită această condiție.

În același timp, o

altă condiție de admisibilitate este aceea ca hotărârile contradictorii să fie

hotărâri definitive.

De aceea, trebuie analizat

dacă încheierile prin care se dispune suspendarea soluționării unei cauze,

indiferent dacă sunt pronunțate de instanța de fond sau de instanța de recurs,

pot fi considerate hotărâri definitive în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit art. 255 C.

proc. civ., hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanță se

numesc „sentințe”, iar hotărârile prin care se soluționează apelul, recursul,

precum și recursul în interesul legii, se numesc „decizii”, iar toate celelalte

hotărâri date de instanță în cursul judecății se numesc „încheieri”.

Din acest punct de

vedere, chiar și încheierea prin care s-a dispus suspendarea unei cauze este o

hotărâre, dar trebuie verificat dacă aceasta este una definitivă.

Din punctul de vedere

al duratei acțiunii lor, hotărârile pot fi cu o acțiune nelimitată în timp și

hotărâri provizorii, care au caracter temporar și prin care se iau măsuri

vremelnice în cursul procesului.

Specific hotărârilor

provizorii este faptul că acestea pot fi revocate sau modificate chiar în

cursul procesului.

Pentru că nu se tranșează

fondului litigiului, ci prin încheierile respective s-au luat numai măsuri

vremelnice, nu este îndeplinită nici condiția existenței a două hotărâri care

să fie potrivnice.

În discuție, fiind

două încheieri prin care a fost suspendat cursul judecății, deci, hotărâri cu

caracter provizoriu, nu poate exista o contrarietate între asemenea hotărâri.

În cazul suspendării

judecății se produce numai o oprire a cursului judecății datorită unor

împrejurări voite de părți sau independente de voința lor, când părțile se află

în imposibilitatea de a se prezenta la judecată, fiind deci, o măsură cu

caracter vremelnic și nu are puterea de lucru judecat în ceea ce privește

soluționarea fondului.

De aceea, cererea de

revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de Consiliul Județean Giurgiu împotriva încheierii din 13

aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2009.