ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1669/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 25 ianuarie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de P.M. privind neconstituționa-litatea dispozițiilor art. 790 C. civ., art. 318 teza a II-a din C. proc. civ.și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992. De asemenea, prin Încheierea din 23 februarie a aceleiași instanțe a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 C. proc. civ. teza a II-a.

Pentru a pronunța aceste încheieri, Curtea de Apel Constanța a reținut că este sesizată cu soluționarea recursului declarat în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, împotriva Deciziei nr. 858/ RCA din 17 iunie 2009 prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea sumelor pretinse în mod nelegal, apreciindu-se că excepția nu privește dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare. Împotriva acestor încheieri, în termen legal, recurentul P.M. a declarat recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază. Examinând cauza și Încheierile recurate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursurile sunt nule.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că cererile de recurs sunt formulate în termen, însă nu cuprind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și cele ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Recursul se judecă în termen de 3 zile”. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. Este adevărat că recurentul a depus motivele de recurs, însă cu mult peste termenul de 48 de ore prevăzut de textul de lege sus citat. De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”. Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, art. 306 alin. (1) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererile de recurs formulate, nu cuprind motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursurilor declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nule recursurile declarate de P.M., împotriva Încheierii din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, precum și împotriva Încheierii din 22 februarie 2010 a aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 martie 2010.