ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3703/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4516 din 22

octombrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta

P.N. împotriva sentinței civile nr. 65/CA din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție,

Înalta Curte a reținut că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 cu nicio probă oficială care să ateste

afirmațiile recurentei, în susținerea cererii, atât în fața comisiei, cât și în

fața instanței.

Împotriva acestei hotărâri, a

formulat cerere de revizuire recurenta P.N., invocând dispozițiile art. 322

pct. 5, coroborate cu cele ale art. 323 și art. 324 pct. 4 C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire

formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și

al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că prezenta cerere de

revizuire este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Pentru a ajunge la această soluție,

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare,

precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă

fondul, se poate cere „

dacă, după darea hotărârii,

s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care

nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,

ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a

întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Din interpretarea logico juridică a

acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că pentru a se putea

cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus

condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie

stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de

judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de

fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă

dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă

până în acel moment.

O astfel de situație nu se

întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul, cum este

și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, în pricina de

față.

Potrivit dispozițiilor art. 326

alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Prin urmare, calea extraordinară de

atac promovată în cauza de față este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea

condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de P.N.

împotriva Deciziei civile nr. 4516 din 22 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

septembrie 2010.