ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1016/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1016/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

acțiunii

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul G.V., să se constate calitatea de lucrător al Securității a acestui

pârât.

Curții de Apel

Prin Sentința

nr. 3.820 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea

formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității în contradictoriu cu pârâtul G.V. și, în consecință, a fost

constatată calitatea pârâtului de lucrător al securității.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâtul, având gradul de

căpitan în cadrul Serviciului 1/A din Inspectoratul Județean de Securitate

Timiș, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului.

În cadrul

acțiunii informative deschisă asupra unui avocat din Timișoara, Curtea reține

că pârâtul a dirijat surse în anturajul personal al acestuia, în scopul de a

stabili "... reacția obiectivului în legătură cu principalele evenimente

politice interne și externe ...", dacă "face comentarii cu caracter

politic și conținutul acestora" și pentru a urmări în mod special atitudinea

sa politică raportat la principalele evenimente politice interne și externe.

Se reține, de

asemenea, că în aceeași calitate, pârâtul a dirijat rețeaua informativă din

legătura personală cu un fost magistrat, cu scopul de a stabili și în acest

caz, "conduita moral-politică la locul de muncă, relațiile pe care le-a

creat și natura lor"; "dacă are nemulțumiri personale și în ce mod

încearcă să le rezolve"; "să stabilească poziția lui prezentă, cum

comentează măsura administrativă luată asupra lui, preocupările prezente".

Având în vedere

aspectele reținute, instanța de fond a constatat că activitatea pârâtului se

circumscrie definiției prevăzute de art. 2 din lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

care prevede că este lucrător al Securității - orice persoană care, având

calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 -

1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului.

Din întreg

materialul probator, instanța a reținut că pârâtul a avut calitatea de ofițer

al organelor de securitate și prin activitatea sa a îngrădit dreptul la viață

privată, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și

libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei.

declarat de G.V.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală a formulat recurs

pârâtul G.V. fără a invoca motivele de casare sau modificare prevăzute de art.

304 C. proc. civ.

În esență,

Înalta Curte reține că hotărârea fondului este criticată pentru interpretarea

greșită a înscrisurilor prezentate de intimatul-reclamant. Arată că instanța nu

a avut în vedere cererea formulată la data de 24 mai 2011, privind solicitarea

informațiilor de la SRI referitoare la data când a fost încadrat în Securitate

județului Timiș, deoarece în octombrie 1987 când a fost transferat acțiunea

informativă și măsura administrativă asupra persoanei vizate în cauză era deja

începută din anul 1985.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurentul-pârât reia apărările din cuprinsul întâmpinării

și apreciază că activitatea sa profesională s-a desfășurat în conformitate cu

legislația în vigoare la acea dată istorică, nu a folosit nici un abuz de

putere, implicarea lui asupra obiectului a fost minimă, și cu efect pozitiv,

mai ales că îndată după revoluție (1989) acesta a devenit judecător și promovat

la Tribunalul județului Timiș.

Prin

concluziile scrise depuse la 22 februarie 2012 recurentul-pârât a cerut casarea

în întregime a hotărârii recurate, apreciind că procesul a fost soluționat fără

a se intra în cercetarea fondului, fiind necesară administrarea de probei noi,

respectiv adresa SRI Timiș privind data transferului de la Securitatea

județului Caraș Severin la Securitatea jud.Timiș, studierea D.U.I privind pe

P.R. și chiar audierea acestei persoane.

Totodată invocă

și excepția inadmisibilității acțiunii introdusă de către CNSAS care s-a

subrogat Avocatului Poporului.

Procedura

derulată în recurs.

În cadrul

probei cu înscrisuri, admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ.,

recurentul a depus adeverința eliberată de UM 0667 Timișoara la data de 22

septembrie 2011 din care rezultă că G.I.V. a fost cadru militar la Ministerul

de Interne, Inspectoratul județului Timiș în perioada 01 octombrie 1987 - 31

martie 1990 și la SRI în perioada 01 aprilie 1990 - 30 iulie 1991.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința recurată prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele,

în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu probele

administrate.

fapt și de drept relevante

Intimatul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța

de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu

o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a

recurentul-pârât G.V.

Verificările au

fost efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în

acest sens de către P.R., potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

În cauză nu s-a

contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de ofițer al Securității,

aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această

calitate.

Prima instanță

a constatat în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că activitatea

recurentului-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Răspunzând

punctual motivelor de recurs prezentate la pct. I.2 din decizie, Înalta Curte

reține următoarele:

1.1. Referitor

la modul de administrare și interpretare a probelor, Înalta Curte constată că

prima instanță a soluționat pricina pe baza înscrisurilor prezentate de

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

comunicate pârâtului conform Încheierii din 29 martie 2011, în condițiile în

care acesta nu le-a contestat sub aspectul autenticității lor iar singura probă

pe care a solicitat-o în apărare, este reprezentată de relațiile de la SRI

Timiș privind perioada în care recurentul a fost cadru militar în cadrul acestei

unități.

Această probă a

fost administrată în recurs, astfel că recurentul-pârât nu poate invoca o

vătămare ce nu se poate înlătura decât prin casarea sentinței recurate.

Mai mult,

această solicitare a fost făcută în scris, după ce instanța a rămas în

pronunțare așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul de fond.

1.2 Cealaltă

susținere a recurentului-pârât, în sensul invocării excepției calității de

reprezentant a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și

implicit a lipsei calității procesuale active a acestuia în formularea acțiunii

de față, este de asemenea neîntemeiată.

Art. 13 alin.

(1) din O.U.G. nr. 24/2008 prevede că "Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității este autoritate administrativă autonomă cu personalitate

juridică, instituție publică finanțată integral de la bugetul de stat, aflată

sub controlul Parlamentului".

Se observă

așadar că însăși reglementarea din O.U.G. nr. 24/2008 dă posibilitatea

intimatului-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

să formuleze astfel de acțiuni prin care se urmărește constatarea calității de

lucrător al securității, nefiind astfel necesar un mandat special de

reprezentare în instanță.

Conform art. 1

alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, "Persoana, subiect al unui dosar din

care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle

identitatea lucrărilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au

contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarului".

Textul de lege

enunțat vine să întărească și dreptul Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității la formularea unor astfel de acțiuni, deci confirmă

calitatea procesuală activă a acestuia pe care o contestă în mod eronat

recurentul-pârât.

1.3 În ceea ce

privește fondul cauzei, Înalta Curte constată, de asemenea, că sunt

neîntemeiate criticile aduse sentinței pe acest aspect.

Art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008 explicitează semnificația termenului de "lucrător

al Securității" și precizează că "lucrător al Securității este orice

persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al

Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în

perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Deci, textul de

lege instituie două condiții ce trebuie întrunite pentru ca o persoană să

dobândească calitatea de lucrător al Securității:

1) - să fi fost

încadrat ca ofițer sau subofițer al Securității sau al miliției cu atribuții pe

linie de Securitate, inclusiv ofițeri sub acoperire;

2) - să fi

desfășurat activități prin care au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.

Întrunirea

cumulativă a celor două condiții prevăzute de textul de lege a fost constatată

în mod corect de către instanța de fond în ceea ce-l privește pe

recurentul-pârât.

Din

înscrisurile depuse la dosar și reținute de prima instanță, rezultă că

recurentul-pârât, având gradul de căpitan în cadrul serviciului 1/A din cadrul

Inspectoratului Județean de Securitate Timiș în cadrul acțiunii informative

deschisă asupra unui avocat din Timișoara a dirijat surse din legătură

personală să stabilească și să urmărească conduita, comportamentul și relația

acestuia în legătură cu principalele evenimente politice interne și externe,

atitudinea sa politică față de aceste evenimente, conținutul discuțiilor pe

care le poartă, persoanele față de care se exteriorizează.

Din conținutul

dosarului depus de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

rezultă contribuția efectivă pe care recurentul-pârât și-a adus-o la efectuarea

supravegherii informative, personal acesta semnând "Note" și

"Rapoarte", documente care atestă fără dubii calitatea de lucrător al

Securității.

Susținerile

recurentului-pârât că prima instanță nu a avut în vedere relațiile privind

perioada desfășurată ca ofițer al securității din Timișoara sau că nu a audiat

persoana vizată care a și solicitat verificarea la CNSAS și în acest sens nu

s-ar fi intrat în cercetarea fondului, nu pot fi reținute, în primul rând proba

nu a fost solicitată în termen procesual și mai mult este lipsită de relevanță,

în contextul materialului probator din care rezultă că acesta a desfășurat

activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului, la dosar fiind depuse înscrisuri pentru perioada 87 - 89 înscrisă

în adeverința depusă în recurs.

Recurentul-pârât

a încercat să acrediteze ideea că prin acțiunile desfășurate în calitatea sa de

căpitan în cadrul Serviciului 1/A din cadrul Inspectoratului județean de

Securitate Timiș, nu a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți

fundamentale ale omului și că față de persoana vizată deși urmărită de

securitate, aflată în lucrare informativă, în final în privința acestuia s-a

decis închiderea DUI prin neconfirmarea datelor și informațiilor din sesizarea

inițială.

Susținerile

sale sunt infirmate de înscrisurile aflate la dosarul de fond, care

demonstrează cu prisosință acțiunile ce pot fi încadrate în ipoteza normei

juridice citate, iar faptul că față de persoana cercetată s-a dispus închiderea

DUI, demonstrează o dată în plus că și în contextul istoric vizat,

supravegherea și verificarea acesteia a fost abuzivă.

1.4 Cât

privește natura și importanța muncii desfășurate de recurent în contextul

istoric al perioadei în discuție, precum și conținutul documentelor întocmite

în cadrul atribuțiilor de serviciu conform ordinelor și regulamentelor în

vigoare, Înalta Curte remarcă faptul că, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a

definit scopul reglementării ca fiind "continuarea, într-un mecanism nou,

a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist"

care a desfășurat, în special prin intermediul Securității, "o permanentă

teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor

fundamentale". Curtea Constituțională a reținut consecvent în

jurisprudența sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că

"deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor ...

contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a

viitorului societății românești" și că "scopul ordonanței răspunde

unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație

consacrat prin art. 31 din Constituția României".

În realitate,

recurentul-pârât, în calitate de ofițer al Securității, a desfășurat o serie de

acțiuni informativ operative asupra unor persoane urmărite pentru a se stabili

poziția politică prezentă, dacă își exprimă atitudini cu caracter politic,

cercul de relații și natura acestora preocupări de a stabili legături cu

cetățeni străini, fiind astfel îngrădit dreptul la viața privată, dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și libertatea gândirii.

legal al soluției instanței de recurs

Toate

considerentele expuse la pct. II.1 al deciziei converg către concluzia că

sentința fondului este legală.

Ca urmare, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge

recursul formulat de G.V. împotriva Sentinței nr. 3.820 din 31 mai 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.

Procesat de GGC

- AM