ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2075/2013

Asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 426 din 17 octombrie 2013, Tribunalul Dolj, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C.pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și cu aplic.art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.I., cu antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 14 din 31 ianuarie 2012 a Judecătoriei Calafat, rămasă definitivă prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, urmând ca această pedeapsă să fie executată în întregime alături de pedeapsa menționată anterior, astfel încât inculpatul va executa în total pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, de la 15 iulie 2012 la zi, și s-a menținut starea de arest.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul S.C.I., în vederea introducerii în S.N.D.G.J.

S-a admis acțiunea civilă, formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Craiova, cu sediul în Craiova, și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.592,14 RON, daune materiale către această parte civilă, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație la data efectivă a plății.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C.C.F. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 RON, daune materiale, și la plata sumei de 5.000 RON, daune morale.

S-a luat act că Spitalul Municipal Calafat nu se constituie parte civilă în procesul penal, întrucât nu i s-a produs niciun prejudiciu.

A fost obligat inculpatul la plata a 300 RON, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 9 august 2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secția penală, sub nr. 13661/63/2012, Rechizitoriul nr. 484/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul S.C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., rap la art.174, 175 lit. i) C. pen.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că în noaptea de 14/15 iulie 2012, în jurul orelor 01:30, între partea vătămată C.C.F. și numiții P.A. și P.F. a avut loc un conflict, ce s-a desfășurat în apropierea discotecii "T." din centrul comunei D., jud. Dolj. Între P.A. și C.C.F. era o stare conflictuală mai veche, în noaptea respectivă cei doi întâlnindu-se în apropierea discotecii, P.A. și P.F. lovindu-l cu pumnii pe C.C.F. În urma loviturilor primite C.C.F. (care era într-o stare avansată de ebrietate) a căzut pe sol.

Conflictul dintre cei trei a atras atenția mai multor tineri din apropiere, în aplanarea acestuia intervenind inculpatul S.C.I., care i-a determinat pe P.A. și P.F. să înceteze să-l mai agreseze pe C.C.F. și a încercat să îl ridice de pe sol pe acesta din urmă.

După această intervenție în aplanarea conflictului inculpatul S.C.I. s-a deplasat la un bar din apropierea discotecii, barul numitului M., unde, în aproximativ 30 minute de la încheierea primului conflict a venit fratele părții vătămate C.C.F., numitul C.C., care i-a cerut explicații inculpatului pentru agresarea fratelui său.

Inculpatul i-a spus numitului C.C. că nu el este cel care l-a agresat pe fratele său ci, dimpotrivă, el a sărit în apărarea fratelui său, aplanând conflictul. C.C. nu a fost convins de această justificare a inculpatului, s-a deplasat la autoturismul pe care îl parcase în apropierea barului și a revenit în bar având asupra sa o scândură. C.C. a intenționat să îl lovească pe inculpat cu scândura însă inculpatul a parat lovitura cu un scaun. Cu toate acestea, C.C. a reușit să-l lovească pe inculpat în zona umerilor.

După terminarea acestui conflict (în aplanarea conflictului a intervenit barmanul care l-a dat afară din local pe numitul C.C.), inculpatul s-a simțit lezat pentru faptul că a fost agresat fizic de către C.C., mai mult, și că agresiunea fusese total nejustificată deoarece el practic sărise în apărarea fratelui acestuia, astfel că a hotărât să se răzbune.

În acest scop, a sunat pe martorii S.A. și G.V., cerându-le să-l însoțească la locuința familiei C., spre a-i cere explicații lui C.C. pentru agresiunea fizică.

L-a sunat pe S.A., care se afla la un alt local din apropiere, cerându-i să vină la barul unde se afla pentru a merge împreună la locuința familiei C. S.A. a venit în locul precizat de inculpat având asupra sa o bucată de fier beton striat, în lungime de aproximativ 60 cm și diametrul de 10 - 12 mm. Inculpatul i-a luat din mână această bucată de fier și i-a cerut lui S.A. să meargă cu el în căutarea lui C.C. Totodată, inculpatul l-a sunat pe un alt prieten al său, G.V., și i-a cerut să vină cu autoturismul și să meargă cu toții în căutarea lui C.C.

Martorul G.V. a venit cu autoturismul proprietate în locul solicitat de inculpat, în autoturismul acestuia urcând inculpatul S.C.I., precum și martorii S.A., B.L., G.I., C.A.G. și G.C. Cu toții s-au deplasat cu autoturismul condus de G.V. la locuința familiei C. Când au ajuns în fața curții familiei C. au constatat că mașina familiei era deja în interior, motiv pentru care au hotărât să se întoarcă. Când G.V. a întors autoturismul, în lumina farurilor a văzut la o distanță de aproximativ 50 metri, pe partea stângă, o căruță lângă care se ascundea partea vătămată C.C.F. Inculpatul S.C.I. zis "L." i-a cerut conducătorului auto G.V. să oprească autoturismul în apropierea căruței, lucru pe care acesta din urmă l-a și făcut.

Când autoturismul a fost oprit, din interior au coborât toate cele 7 persoane. Partea vătămată a venit de lângă căruță având în mână un cuțit însă, văzând că cei din autoturism sunt mulți, a încercat să fugă fiindu-i teamă de agresiune. În urmărirea părții vătămate au alergat inculpatul și martorul S.A.

Martorul S.A. l-a prins din urmă pe C.C.F. și i-a pus piedică, acesta căzând pe sol, sărindu-i cuțitul din mână. Imediat ce a doborât-o pe sol pe partea vătămată, martorul S.A. s-a întors la autoturismul lângă care rămăseseră celelalte 5 persoane, însă inculpatul s-a deplasat în locul în care căzuse partea vătămată având asupra sa bucata de fier beton. A început să o lovească pe partea vătămată, iar în momentul în care aceasta s-a ridicat de pe sol inculpatul a azvârlit fierul beton în direcția sa, fierul beton înfigându-se în abdomenul părții vătămate (în acel moment părțile se aflau față în față la o distanță de 2 - 3 metri una de cealaltă).

Partea vătămată a smuls fierul din abdomen după care a căzut pe sol, intrând în stare de inconștiență.

La insistențele martorilor care îl însoțeau, inculpatul a revenit la autoturism, cu toții întorcându-se din nou în centrul comunei, la barul lui M.

În aproximativ 5 - 10 minute de când se întorseseră la bar, în acel loc au venit cu autoturismul tatălui părții vătămate, numitul C.D. însoțit de fiul său, C.C. Aceștia au venit cu autoturismul proprietate, pe bancheta din spate a autoturismului aflându-se și C.C.F. Din autoturism au coborât C.D. și C.C., primul rămânând lângă autoturism. C.C. a luat din autoturism o șurubelniță și s-a deplasat spre terasa din fața barului cu intenția de a-l agresa pe inculpat pentru faptul că îl bătuse pe fratele său. Inculpatul a reușit să intre în bar, să închidă și să blocheze ușa barului. În această situație, C.C. s-a îndreptat cu șurubelnița în direcția persoanelor care îl însoțeau pe inculpat pe terasa barului. L-a lovit pe martorul C.A.G. cu șurubelnița producându-i o leziune abdominală superficială. C.A.G. l-a împins pe C.C., în apărarea primului intervenind și numitul G.C., care l-a lovit pe C.C. cu o bâtă de base-ball, o dată în spate și a doua oară în zona feței. C.C. a încercat să scape de agresiunea celor doi intenționând să se deplaseze spre autoturismul lângă care se afla tatăl său, însă, din bar a ieșit inculpatul S.C.I., care l-a lovit cu un scaun metalic în spate, de 2 - 3 ori.

În urma agresiunii suferite partea vătămată C.C.F. a suferit leziuni traumatice care necesită pentru vindecare 25 - 30 zile îngrijiri medicale, leziuni ce au fost de natură a-i pune în primejdie viața (așa după cum rezultă din concluziile medico-legale preliminare).

Leziunile traumatice cele mai grave sunt traumatismul abdominal deschis, hemiperitoneu prin plagă înjunghiată epigastrică, steatoză hepatică, șoc hemoragic.

Astfel, în urma agresiunii fizice exercitate de inculpatul S.C.I., partea vătămată C.C.F. a suferit leziuni traumatice, cea mai severă fiind leziunea ficatului, urmare a plăgii înjunghiate, aceasta fiind de natură a-i pune în primejdie viața.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul de ședință din data de 19 septembrie 2012, inculpatul a declarat în fața instanței că se prevalează de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., conform cărora "până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În acest caz judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată".

La același termen de judecată partea vătămată C.C.F., prin declarația dată în fața instanței, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, daune materiale, și cu suma de 12.000 RON, daune morale.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșe foto, actele medico-legale, declarațiile părții vătămate C.C.F., declarațiile martorilor P.G.F., P.A.G., B.L., G.V., G.E., S.A., C.A.G., G.I. și P.F. și declarațiile inculpatului, pe parcursul întregului proces penal, instanța a confirmat că starea de fapt reținută prin actul de sesizare este corectă și dovedită și constă în aceea că în noaptea de 14/15 iulie 2012, pe fondul unui conflict derulat pe drumul public din Comuna D., jud. Dolj, inculpatul a aruncat cu o bucată de fier beton striat în abdomenul părții vătămate C.C.F., producându-i traumatisme care au necesitat spre vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acestuia.

În drept, fapta inculpatului S.C.I., care în noaptea de 14/15 iulie 2012, pe fondul unui conflict derulat pe drumul public din Comuna D., jud. Dolj, a aruncat cu o bucată de fier beton striat în abdomenul părții vătămate C.C.F., producându-i traumatisme care au necesitat spre vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei, având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, dar și persoana inculpatului, care este tânăr, integrat social, este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, instanța, având în vedere și reducerea limitelor pedepsei cu o treime, conform art. 320

1

C. proc. pen., s-a orientat la aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare.

Având în vedere că din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 3 luni închisoare prin Sentința penală nr. 14 din 31 ianuarie 2012 a Judecătoriei Calafat, rămasă definitivă prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, iar prezenta faptă a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei menționate anterior, în temeiul art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei menționate anterior, urmând ca această pedeapsă să fie executată în întregime alături de pedeapsa menționată anterior, astfel încât inculpatul a executat în total pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare.

Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat numai prin privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus ca executarea pedepsei aplicate să se realizeze în stare de detenție.

Având în vedere că inculpatul S.C.I. a fost reținut și arestat pe durata urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța, în baza art. 88 C. pen. și art 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, de la 15 iulie 2012 la zi, și a menținut starea de arest.

Constatând că inculpatul a comis o infracțiune de violență din cele prevăzute în anexa 1 a Legii nr. 76/2008, infracțiune pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, conform accepțiunii date termenului de art. 4 lit. b) din lege, instanța, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul S.C.I., în vederea introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare - S.N.D.G.J.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 Craiova, cu Adresa din 27 septembrie 2012, s-a constituit parte civilă cu suma de 4.592,17 RON, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu acordarea îngrijirilor medicale părții civile C.C.F. la Secția Chirurgie I, în perioada 15 iulie 2012 - 26 iulie 2012.

În consecință, instanța constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 - 999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și l-a obligat pe inculpat la plata sumei menționate anterior, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație de la data efectivă a plății.

Instanța a mai reținut că, deși inițial a fost conceptat în cauză ca parte civilă și Spitalul Municipal Calafat, având în vedere că prin Adresa din data de 12 septembrie 2012, această unitate spitalicească a comunicat că nu s-au acordat servicii medicale părții civile C.C.F., căci datorită stării grave a acesteia, a fost transferată de urgență la Spitalul de Urgență Craiova, instanța a luat act de manifestarea de voință a acestei părți.

De asemenea, s-a mai constatat că partea vătămată C.C.F., prin declarația dată în fața instanței, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, daune materiale, și cu suma de 12.000 RON, daune morale.

În dovedirea laturii civile, acesta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială, motiv pentru care în cauză au fost depuse înscrisuri și au fost audiați martorii L.I.M. și C.M.I.

Instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ., cel care a cauzat prin fapta sa culpabilă un prejudiciu este ținut să-l repare.

În speță, instanța a constatat că prin fapta culpabilă exclusivă a inculpatului, ce a condus la vătămarea sănătății părții civile C.C.F., s-a cauzat acestuia un cert prejudiciu material și moral.

În ceea ce privește pretențiile civile formulate de către această parte civilă, instanța a apreciat că aceasta a făcut, în parte, dovada încercării unui prejudiciu efectiv, constând în suportarea cheltuielilor cu medicația și hrana specială pe care a necesitat-o acesta pe durata a 2 săptămâni de spitalizare. Pentru stabilirea cuantumului acestuia, instanța a avut în vedere, pe de o parte, declarațiile martorilor audiați în cauză, iar pe de altă parte, înscrisurile depuse la dosar.

Astfel, martorii L.I.M. și C.M.I., consăteni cu familia părții civile, au menționat că acesta și familia sa au fost obligați să suporte pe perioada spitalizării cheltuielile menționate anterior, dar și transportul familiei la spital, motiv pentru care au aflat că au contractat și un împrumut bancar, la dosar fiind atașată, de altfel, copia Contractului de credit din 16 august 2012, încheiat între P.B. SA și părinții părții civile - C.D. și C.S., în valoare de 8.000 RON. În consecință, instanța a admis în parte pretențiile civile solicitate de partea civilă și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 8.000 RON, daune materiale.

Din probatoriul administrat în cauză, instanța a mai constatat că partea civilă a suferit și un prejudiciu moral, nepatrimonial prin suferințele nu numai fizice, dar și psihice suferite de aceasta, asociate spitalizării sale îndelungate și chiar traumei asociate cu decesul său iminent, față de gravitatea leziunilor suferite, ce inițial au condus și la instalarea unei stări comatoase și a unui pronostic medical rezervat. În ceea ce privește cuantumul, evaluând prejudiciul moral cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului, instanța a apreciat că în raport de gravitatea atingerii aduse părților civile, despăgubiri în cuantum de 5.000 RON, daune morale, sunt în măsură să asigure o reparație suficientă și proporțională a acestui prejudiciu.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul S.C.I.

În motivare, parchetul a arătat că instanța de fond a omis să-i aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., deși aceasta era obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 175 C. pen.

Totodată, hotărârea a fost netemeinică, deoarece pedeapsa era prea blândă față de activitatea infracțională a inculpatului și antecedentele penale ale acestuia. Astfel, inculpatul, după conflictul avut cu fratele părții vătămate în scop de răzbunare, a lovit-o pe partea vătămată C.C.F. cu un fier beton în timp ce aceasta era căzută la sol cu fața în sus, la final înfigându-i fierul beton în cavitatea abdominală.

Inculpatul a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 14 din 31 ianuarie 2012 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond nu l-a obligat pe inculpat către partea civilă Spitalul de Urgență Craiova, la plata integrală a sumei de 4.592,17 RON, obligându-l doar la 4.592,14 RON.

În privința motivului trei de apel, în sensul că instanța de fond nu l-a obligat pe inculpat către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Craiova, la plata integrală a sumei de 4.592,17 RON, procurorul de ședință a arătat că aceasta este o eroare materială care poate fi îndreptată de instanța de fond, în condițiile în care inculpatul a fost obligat doar la suma de 4.592,14 RON.

În motivarea apelului inculpatul a arătat că el a recunoscut doar săvârșirea faptei, nu și încadrarea juridică.

Încadrarea juridică este greșită, el producând doar leziunile ca urmare a aruncării barei metalice, celelalte leziuni fiind produse de o altă persoană care era cercetată într-un alt dosar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 C. pen.

Partea vătămată a recunoscut că inculpatul a aruncat bara metalică, astfel încât, în mod greșit instanța de fond a reținut varianta descrisă de procuror în rechizitoriu.

A existat un martor care a declarat că partea vătămată avea în mână un cuțit, dar procurorul nu a arătat nimic despre acel cuțit. În aceste împrejurări, el s-a apărat de atacul părții vătămate, fiind provocat de aceasta.

Prin urmare, nu a existat tentativă la omor, ci infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.

În a doua teză, a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere referatul de evaluare, actele în circumstanțiere, atitudinea sinceră.

Prin Decizia penală nr. 85 din 13 martie 2013, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva Sentinței penale nr. 426 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 13661/63/2012.

A desființat în parte sentința, în sensul că a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.C.I.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., a dedus detenția preventivă de la 17 octombrie 2012 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A obligat pe apelantul-inculpat la 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a virat din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Dolj.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar, în urma analizei actelor și lucrărilor dosarului a stabilit că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat.

Deși inculpatul s-a prevalat de disp. art. 320

1

C. proc. pen., în faza apelului a negat situația de fapt reținută, instanța constatând însă că acesta nu mai poate reveni asupra cererii de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, voința acestuia nefiind viciată în vreun fel în momentele în care a dat declarații.

Nefondată a fot apreciată și critica inculpatului privind încadrarea juridică a faptelor, în mod corect instanța de fond apreciind că sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., având în vedere obiectul folosit, zona vizată, intensitatea loviturii, precum și rezultatul loviturii, aspecte ce demonstrează faptul că inculpatul a prevăzut și a acceptat posibilitatea uciderii victimei în urma loviturii aplicate.

S-a considerat că, deși celălalt agresor, C.A.G., este cercetat în altă cauză pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., acest aspect nu are relevanță asupra încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul S.C.I.

Pedeapsa s-a apreciat just individualizată, în raport de disp. art. 72 C. pen., neimpunându-se reindividualizarea acesteia.

Întrucât aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.C.I., criticând-o prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 10, 17 și 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen. și reindividualizarea pedepsei aplicate.

Concluziile apărătorului inculpatului, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Înalta Curte, examinând recursul inculpatului S.C.I., îl consideră nefondat, pentru următoarele considerente.

Conform dispozițiilor Codului de procedură penală, referitoare la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2011, intrată în vigoare la 15 februarie 2013, Înalta Curte constată că raportat la data la care a fost pronunțată Decizia penală nr. 85/2013 a Curții de Apel Craiova, respectiv 13 martie 2013, cazurile de casare invocate de către recurent au fost abrogate.

Deși la termenul de judecată din 13 iunie 2013, instanța i-a pus în vedere apărătorului inculpatului acest aspect, acesta a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., apreciind că se subsumează acestui caz de reformare criticile sale.

Deși cele două cazuri de casare de la pct. 10 și 17 ale art. 385

9

C. proc. pen., așa cum erau înainte de abrogare intră în principal sub incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., conform art. 385

10

alin. (1), (2) și (2

1

) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, motivele de recurs se formulează în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cazul în care nu sunt respectate aceste condiții, instanța urmează să ia în considerare numai cazurile care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Or, așa cum se poate constata, inculpatul, prin cererea de recurs, nu și-a motivat recursul, iar cererea separată, prin care acesta a învederat criticile formulate împotriva deciziei penale atacate, a fost depusă la 13 iunie 2013, cu nerespectarea termenului prev. de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care Înalta Curte va supune analizei numai cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu, respectiv pct. 1, 3 - 6, 13 și 14 ale art. 385

9

C. proc. pen.

Analizând din oficiu cauza, prin prisma cazurilor de casare enumerate mai sus, instanța constată a nu fi incident niciunul, neexistând motiv de reformare a hotărârilor judecătorești din această perspectivă.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., "când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", constată că din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în calea de atac a recursului a fost exclusă greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând numai situația în care s-au aplicat pedepse în alte decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului S.C.I., de 5 ani închisoare, încadrându-se în limitele legale prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Față de cele reținute, Înalta Curte, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 85 din data de 13 martie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției, de la 15 iulie 2012 la 13 iunie 2013.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 85 din data de 13 martie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției, de la 15 iulie 2012 la 13 iunie 2013.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2013.

Procesat de GGC - AZ