ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6086/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus la 1 iulie 2011, petenții L.M.A., L.G., L.I.L., M.L. și C.G.T. au solicitat îndreptarea erorii materiale cât și completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 515/2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 281 2 C. proc. civ. Astfel, s-a solicitat a se înlătura măsura ce are următoarea redactare: „constată că reclamanții au dreptul la despăgubiri prin echivalent pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 și pentru terenul în suprafață de 141 mp.

Completarea deciziei viza obligarea Municipiului București, prin primarul General, de a restitui în natură intimaților-reclamanți și conta indiviză de 98,46% din terenul în suprafață de 303,49 mp pe care este amplasat Corpul B, cota indiviză de 33,61% din terenul în suprafață de 110,97 mp pe care este amplasat Corpul C și cota indiviză de 12,99% din terenul în suprafață de 136,67 mp pe care este amplasat Corpul D. Astfel, prin Decizia civilă nr. 722 din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petenți, reținându-se următoarele considerente: Prin Sentința civilă nr. 933/2010 a Tribunalului București, secția a V-a civilă pârâtul a fost obligat să restituie în natură reclamanților imobilul situat în București, str. C.C.

nr. XB, compus din suprafața de 1.912 mp și corpurile B și C de clădire, identificate prin expertiza tehnică efectuată în cauză. Reclamanții nu au înțeles să critice sentința arătată, achiesând la prevederile sale de mai sus. În cererea apelului declarat de pârât, judecătorii apelului au apreciat că suprafața de teren aferentă clădirilor, și care era neafectată de sistematizare, este mai mică decât cea reținută de judecătorul fondului, respectiv de doar 668 mp, conform aceluiași raport de expertiză. Rezultă de aici că, în speță, nu s-a omis pronunțarea asupra vreunui aspect de fapt sau de drept, ori asupra vreunei cereri formulate de părți, ci s-a apreciat, potrivit convingerii completului de judecată, asupra speței în ansamblul său, în limitele sesizării.

Pentru aceste motive, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 281 2 C. proc. civ. privind completarea dispozitivului, eventualele obiecțiuni ale petentului, cu privire la modul de soluționare a cauzei, putând fi formulate prin calea de atac a recursului. Cu privire la cererea de îndreptare eroare materială, s-a constatat că acordarea de despăgubiri a fost dispusă prin sentința de fond asupra căreia reclamanții nu au formulat critici. Limitele de judecare a apelului declarat de pârât, nu de reclamanți, au fost respectate în sensul că au menținut, cu un alt titular al obligației decât pârâtul, dreptul la despăgubiri al reclamanților, drept recunoscut încă de la judecata în fond și necontestat de reclamanți sub niciun aspect al întinderii sale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenții L.M.A., L.G., L.I.L., M.L., C.G.T. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub următoarele aspecte: Astfel, se susține greșita interpretare a dispozițiilor art. 281 2 C. proc. civ., în condițiile în care cererea de completare a dispozitivului constituie cazul clasic avut în vedere de legiuitor pentru crearea acestei instituții procesuale. În acest sens, se învederează că instanța a abordat problema restituirii terenului aferent imobilelor retrocedate în mod global, neapreciind cât reprezintă din suprafața restituită terenul de sub construcții și cât este curtea imobilului, cumulându-le în suprafața globală de 1.912 mp.

Or, susțin recurenții noțiunea de teren aferent cuprinde atât terenul de sub construcții (în speță cota parte indiviză) cât și terenul ce cuprinde curtea imobilului, ambele fiind evidențiate în expertiza ing. U.I. Din această perspectivă, se reține că instanța a omis să analizeze statutul juridic al cotei indivize aflată sub construcții, lăsând nerezolvat un capăt de cerere accesoriu al acțiunii introductive, motiv pentru care se impunea, în opinia recurenților, completarea dispozitivului deciziei în sensul solicitat. O altă critică vizează greșita interpretare a dispozițiilor art. 281 C. proc.

civ., în condițiile în care, fără să fi fost sesizată instanța cu un capăt de cerere având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, totuși instanța le-a acordat, printr-o formulare generală ce nu este susceptibilă de executare, acordând despăgubiri și pentru suprafața de teren de 141 mp aferentă celor 4 (patru) apartamente, eroarea care îi afectează, în condițiile în care instanța a preluat din expertiza ing. U.I. suprafața de 141 mp ce reprezintă cu totul altceva (suprafața arătată reprezintă terenul preluat de primărie pentru lărgirea B-dului C.C. și pentru amenajarea spațiului verde din fața bisericii Sf. M., neavând nimic comun cu terenul aferent „- cota indiviză aferentă celor 4 apartamente înstrăinate”-.

O altă critică vizează nemotivarea soluției de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Cererea petenților, înregistrată la 30 iunie 2011, vizează două petite: unul privind îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Deciziei civile nr. 515 din 16 mai 2011 iar celălalt petit vizează completarea aceluiași dispozitiv al deciziei sus-evocate.

Prin Sentința civilă nr. 933 din 25 iunie 2010 a Tribunalului București, secția a V-a civilă s-a admis, în parte, cererea precizată de reclamanți și a fost obligat pârâtul să restituie reclamanților, în natură, imobilul din litigiu, compus din teren de 1.912 mp și clădire Corp B și C cu excepția apartamentelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, precum și la restituirea prin echivalent cu acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 și s-a dispus disjungerea cererii precizate privind constatarea nulităților absolute a Contractelor de vânzare-cumpărare nr. 219/1999 și 3949/1997.

Această hotărâre a fost schimbată, în parte, prin Decizia civilă nr. 515 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca urmare a admiterii apelului pârâtului Municipiul București, prin Primarul General, și s-a admis doar în parte acțiunea reclamantului, fiind obligat pârâtul să restituie în natură reclamantului imobilul situat în București, str. C.C. nr. XB, sector 3, compus din 668 mp teren și construcții identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C.L.S. ca fiind Corpurile B și C, cu excepția apartamentelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv apartamentul de la etajul 1 Corp C, proprietate P.A., apartamentul de la demisol Corp B, proprietate V.A.

și R. și apartamentul de la parter Corp C, proprietar O.I. S-a mai constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri prin echivalent, pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 și pentru terenul în suprafață de 141 mp. Dispozitivul acestei hotărâri a fost apreciat de către reclamanți că trebuie atât îndreptat, cât și completat. Cum cererea petenților, înregistrată la 30 mai 2011, vizează două petite: unul privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 515 din 16 mai 2011 și celălalt privind completarea aceluiași dispozitiv, instanța avea obligația să examineze ambele petite atât prin prisma dispozițiilor art 281 C. proc. civ. cât și art. 282 2 C. proc.

civ. raportat la aspectele de fapt și de drept invocate de petenți, inclusiv la aspectele evidențiate în expertizele efectuate în cauză și pe care petenții își întemeiază cererea. Or, în condițiile în care din considerentele hotărârii recurate nu rezultă examinarea tuturor petitelor cererii în raport de motivele invocate, nefiind cercetat fondul cauzei sunt incidente dispozițiile art. 312 pct 5 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a se admite recursul a se casa decizia și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții L.M.A., L.G., L.I.L., M.L., C.G.T. împotriva Deciziei nr. 722A din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM