ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6086/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub numărul de mai

sus la 1 iulie 2011, petenții L.M.A., L.G., L.I.L., M.L. și C.G.T. au solicitat

îndreptarea erorii materiale cât și completarea dispozitivului Deciziei civile

nr. 515/2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art.

281

2

C. proc. civ.

Astfel, s-a solicitat

a se înlătura măsura ce are următoarea redactare: „constată că reclamanții au

dreptul la despăgubiri prin echivalent pentru apartamentele înstrăinate în

temeiul Legii nr. 112/1995 și pentru terenul în suprafață de 141 mp.

Completarea deciziei

viza obligarea Municipiului București, prin primarul General, de a restitui în

natură intimaților-reclamanți și conta indiviză de 98,46% din terenul în

suprafață de 303,49 mp pe care este amplasat Corpul B, cota indiviză de 33,61%

din terenul în suprafață de 110,97 mp pe care este amplasat Corpul C și cota

indiviză de 12,99% din terenul în suprafață de 136,67 mp pe care este amplasat

Corpul D.

Astfel, prin Decizia

civilă nr. 722 din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petenți, reținându-se

următoarele considerente:

Prin Sentința civilă

nr. 933/2010 a Tribunalului București, secția a V-a civilă pârâtul a fost

obligat să restituie în natură reclamanților imobilul situat în București, str.

C.C. nr. XB, compus din suprafața de 1.912 mp și corpurile B și C de clădire,

identificate prin expertiza tehnică efectuată în cauză.

Reclamanții nu au

înțeles să critice sentința arătată, achiesând la prevederile sale de mai sus.

În cererea apelului

declarat de pârât, judecătorii apelului au apreciat că suprafața de teren

aferentă clădirilor, și care era neafectată de sistematizare, este mai mică

decât cea reținută de judecătorul fondului, respectiv de doar 668 mp, conform

aceluiași raport de expertiză.

Rezultă de aici că,

în speță, nu s-a omis pronunțarea asupra vreunui aspect de fapt sau de drept,

ori asupra vreunei cereri formulate de părți, ci s-a apreciat, potrivit

convingerii completului de judecată, asupra speței în ansamblul său, în limitele

sesizării.

Pentru aceste motive,

s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 281

2

C.

proc. civ. privind completarea dispozitivului, eventualele obiecțiuni ale

petentului, cu privire la modul de soluționare a cauzei, putând fi formulate prin

calea de atac a recursului.

Cu privire la cererea

de îndreptare eroare materială, s-a constatat că acordarea de despăgubiri a

fost dispusă prin sentința de fond asupra căreia reclamanții nu au formulat

critici.

Limitele de judecare

a apelului declarat de pârât, nu de reclamanți, au fost respectate în sensul că

au menținut, cu un alt titular al obligației decât pârâtul, dreptul la

despăgubiri al reclamanților, drept recunoscut încă de la judecata în fond și

necontestat de reclamanți sub niciun aspect al întinderii sale.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs petenții L.M.A., L.G., L.I.L., M.L., C.G.T.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei prin prisma dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub următoarele aspecte:

Astfel, se susține

greșita interpretare a dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ., în

condițiile în care cererea de completare a dispozitivului constituie cazul

clasic avut în vedere de legiuitor pentru crearea acestei instituții

procesuale.

În acest sens, se

învederează că instanța a abordat problema restituirii terenului aferent

imobilelor retrocedate în mod global, neapreciind cât reprezintă din suprafața

restituită terenul de sub construcții și cât este curtea imobilului,

cumulându-le în suprafața globală de 1.912 mp.

Or, susțin recurenții

noțiunea de teren aferent cuprinde atât terenul de sub construcții (în speță

cota parte indiviză) cât și terenul ce cuprinde curtea imobilului, ambele fiind

evidențiate în expertiza ing. U.I.

Din această

perspectivă, se reține că instanța a omis să analizeze statutul juridic al

cotei indivize aflată sub construcții, lăsând nerezolvat un capăt de cerere

accesoriu al acțiunii introductive, motiv pentru care se impunea, în opinia

recurenților, completarea dispozitivului deciziei în sensul solicitat.

O altă critică

vizează greșita interpretare a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., în

condițiile în care, fără să fi fost sesizată instanța cu un capăt de cerere

având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, totuși

instanța le-a acordat, printr-o formulare generală ce nu este susceptibilă de

executare, acordând despăgubiri și pentru suprafața de teren de 141 mp aferentă

celor 4 (patru) apartamente, eroarea care îi afectează, în condițiile în care

instanța a preluat din expertiza ing. U.I. suprafața de 141 mp ce reprezintă cu

totul altceva (suprafața arătată reprezintă terenul preluat de primărie pentru

lărgirea B-dului C.C. și pentru amenajarea spațiului verde din fața bisericii

Sf. M., neavând nimic comun cu terenul aferent „- cota indiviză aferentă celor

4 apartamente înstrăinate”-.

O altă critică

vizează nemotivarea soluției de respingere a cererii de îndreptare a erorii

materiale.

Examinând hotărârea

instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea petenților,

înregistrată la 30 iunie 2011, vizează două petite: unul privind îndreptarea

erorii materiale strecurată în dispozitivul Deciziei civile nr. 515 din 16 mai

2011 iar celălalt petit vizează completarea aceluiași dispozitiv al deciziei

sus-evocate.

Prin Sentința civilă

nr. 933 din 25 iunie 2010 a Tribunalului București, secția a V-a civilă s-a

admis, în parte, cererea precizată de reclamanți și a fost obligat pârâtul să

restituie reclamanților, în natură, imobilul din litigiu, compus din teren de

1.912 mp și clădire Corp B și C cu excepția apartamentelor înstrăinate în

temeiul Legii nr. 112/1995, precum și la restituirea prin echivalent cu

acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr.

112/1995 și s-a dispus disjungerea cererii precizate privind constatarea

nulităților absolute a Contractelor de vânzare-cumpărare nr. 219/1999 și

3949/1997.

Această hotărâre a

fost schimbată, în parte, prin Decizia civilă nr. 515 din 16 iunie 2011 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca urmare a admiterii apelului

pârâtului Municipiul București, prin Primarul General, și s-a admis doar în

parte acțiunea reclamantului, fiind obligat pârâtul să restituie în natură

reclamantului imobilul situat în București, str. C.C. nr. XB, sector 3, compus

din 668 mp teren și construcții identificate prin raportul de expertiză

efectuat în cauză de expert C.L.S. ca fiind Corpurile B și C, cu excepția apartamentelor

înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv apartamentul de la etajul

1 Corp C, proprietate P.A., apartamentul de la demisol Corp B, proprietate V.A.

și R. și apartamentul de la parter Corp C, proprietar O.I.

S-a mai constatat că

reclamanții au dreptul la despăgubiri prin echivalent, pentru apartamentele

înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 și pentru terenul în suprafață de 141

mp.

Dispozitivul acestei

hotărâri a fost apreciat de către reclamanți că trebuie atât îndreptat, cât și

completat.

Cum cererea

petenților, înregistrată la 30 mai 2011, vizează două petite: unul privind

îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 515

din 16 mai 2011 și celălalt privind completarea aceluiași dispozitiv, instanța

avea obligația să examineze ambele petite atât prin prisma dispozițiilor art

281 C. proc. civ. cât și art. 282

2

C. proc. civ. raportat la

aspectele de fapt și de drept invocate de petenți, inclusiv la aspectele

evidențiate în expertizele efectuate în cauză și pe care petenții își

întemeiază cererea.

Or, în condițiile în

care din considerentele hotărârii recurate nu rezultă examinarea tuturor

petitelor cererii în raport de motivele invocate, nefiind cercetat fondul

cauzei sunt incidente dispozițiile art. 312 pct 5 C. proc. civ., motiv pentru

care urmează a se admite recursul a se casa decizia și a se trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții L.M.A., L.G., L.I.L., M.L., C.G.T. împotriva Deciziei

nr. 722A din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 8 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM