ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 541/2012

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 8604 din 10

noiembrie 2008 Tribunalul București, secția a III a civilă, a admis acțiunea

formulată de reclamantele B.L. și B.C. și a obligat pe pârâtul Municipiul

București să emită în favoarea reclamantelor o dispoziție de restituire în

natură pentru suprafața de teren de 239 mp situat în str. S., sector 3

București (fost str. F.) și să propună acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent pentru suprafața de teren de 303 mp, la valoarea de 1.330.412,4 lei

și pentru imobilul - construcție demolat.

Împotriva

sentinței au declarat apel ambele părți din proces.

Pârâtul

Municipiul București a susținut, în motivarea apelului, că instanța a obligat

pe Municipiul București la plata despăgubirilor ignorând faptul că valoarea

imobilului se determină de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

iar întinderea dreptului de proprietate al reclamantelor nu a fost verificată

printr-o expertiză judiciară și nu există probe la dosar sub aspectul afectării

terenului de elemente de sistematizare și utilități publice.

Împotriva

sentinței au declarat apel și reclamantele B.C. și B.L. Ele au cerut ca

instanța să oblige - în mod nemijlocit și direct - pe Municipiul București să

restituie în natură terenul în suprafață de 239 mp, deoarece reluarea

procedurilor cu caracter administrativ le încalcă dreptul la soluționarea

cauzei într-un termen rezonabil.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 450/ A din 22 iunie 2010 a

admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat

pârâtul să propună reclamantelor măsuri reparatorii prin echivalent pentru

suprafața de teren de 542 mp situată în str. S., sector 3 (fostă str. F.) și

pentru imobilul - construcție demolat și a respins apelul formulat de

reclamante.

În faza

apelului a fost efectuată expertiza topometrică pentru identificarea terenului.

În

considerentele deciziei s-a reținut, referitor la apelul pârâtului, că terenul

în litigiu, expropriat din patrimoniul autorilor reclamantei - aspect

necontestat - este afectat în întregime de detalii de sistematizare, iar

terenul liber este necesar pentru a face posibilă exploatarea normală a

blocurilor construite în zonă. Această afirmație este confirmată de concluziile

expertizei și schița anexă (filele 57 și 58 - dosar apel).

De aceea, nici

o parte din teren nu poate fi restituită în natură, deoarece lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren - caz în care

măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru întregul imobil,

conform art. 1 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Suprafața

terenului în litigiu, situată în str. S. a fost identificată prin expertiză ca

având 542 mp (fila 57 dosar apel) și a fost dobândită de autorii reclamantelor

potrivit actelor de vânzare cumpărare succesive aflate la filele 11,157,158,159

- dosar fond.

Apelul reclamantelor

a fost respins, deoarece s-a apreciat că terenul nu poate fi restituit în

natură având în vedere că acesta este afectat de detalii de sistematizare, iar

într-un ansamblu de locuințe este necesară și existența unui teren liber.

Astfel, chiar dacă pe teren nu este construit nimic - el fiind absolut liber -

terenul este necesar pentru a face posibilă utilizarea în condiții normale a

ansamblului de locuințe, iar prin sistematizare și prin „ocuparea funcțională a

întregului teren" trebuie să se înțeleagă faptul că într-un ansamblu

arhitectonic este necesară și existența unor spații libere, acestea fiind

strict necesare, nu numai pentru aspecte strict practice dar și pentru rațiuni

de estetică urbanistică și, de asemenea, pentru a face suportabilă aglomerația

urbană.

împotriva

deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamantele, în temeiul art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând restituirea în natură a terenului liber

de 239 mp și acordarea despăgubirilor de 1.330.412,4 lei pentru terenul în

suprafață de 303 mp. In dezvoltarea celei de-a doua critici au arătat că

instanța a interpretat greșit solicitarea de a se pronunța doar pe restituirea

în natură a terenului liber, deși s-a solicitat și acordarea măsurilor

reparatorii.

În concluziile

verbale, recurenta B.C. a precizat că nu mai susține motivul de recurs privitor

la acordarea măsurilor reparatorii, astfel încât această critică nu va mai fi

analizată.

Pe parcursul

soluționării recursului a decedat recurenta reclamantă B.L., iar potrivit certificatului

de moștenitor 10 din 26 octombrie 2011 emis de B.N.P. – C.B., depus la dosar,

unica moștenitoare a defunctei este recurenta B.C. în calitate de descendentă,

care a înțeles să preia și poziția procesuală a mamei sale.

Recursul nu

este fondat.

Legea 10/2001 a

instituit regula prevalentei restituirii în natură, însă numai pentru

terenurile libere.

Potrivit

dispozițiilor acestui act normativ prin teren liber, restituibil în natură, se

înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică,

ce nu afectează căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi,

parcări, trotuare), existența sau utilizarea unor amenajări subterane (conducte

de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate).

Instanța de

apel a procedat la o corectă interpretare și aplicare a prevederilor acestei

dispoziții legale, considerând că terenul în litigiu nu este liber și nu se

poate restitui în natură.

Este adevărat

că art. 11 din lege reglementează situația imobilelor expropriate, însă, în

speță, dată fiind destinația specială a terenului, este incidență excepția care

face imposibilă restituirea în natură prevăzută de art. 10 alin. (3),

referitoare la terenurile afectate de amenajări de utilitate publică ale localităților.

Dispozițiile

susmenționate trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajări de

utilitate publică

”

are în vedere acele suprafețe de

teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafața de teren supusă unor

amenajări destinate a servi nevoile comunității, căi de comunicație, dotări

tehnico - edilitare subterane, amenajări de spații verzi, parcuri și grădini

publice, piețe pietonale și altele.

În speță,

întreaga suprafață a terenului de 239 mp este afectată lucrărilor de

sistematizare fiind situată într-o zonă de blocuri de locuințe, unde în mod

firesc trebuie să existe zone de protecție a blocurilor, alei de acces și

spații verzi.

Reclamanta a

susținut că terenul liber de 239 mp s-ar afla în parcelele PI și P2. Aceste

parcele, potrivit concluziilor raportului de expertiză topo efectuată în apel,

filele 56-59, determinate în incinta punctului termic și în zona ocupată de

garaje, sunt afectate de rețeaua de alimentare cu energie termică și apă caldă

menajeră a blocului de locuințe nr. 21.

Ca atare,

restituirea în natură a terenului liber de construcții, dar afectat de

amenajări de utilitate publică, așa cum solicită reclamanta, ar afecta grav

funcționalitatea blocului de locuințe și a lucrărilor edilitare, producând

schimbarea ambientală majoră a zonei. Reclamanta confundă noțiunea de „teren

liber de construcții cu terenul liber

”

- care vizează

nu numai terenul liber de construcții dar și acela neocupat de utilități -

supraterane precum - căi de acces, zone verzi, alei, zone de protecție și lucrări

subterane, toate enumerate exemplificativ de pct. 10.3 din normele de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Din perspectiva

celor mai sus expuse, și întrucât legalitatea deciziei recurate nu este

afectată, în accepțiunea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C.

proc. civ., recursul de față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta B.C. în nume propriu și ca

moștenitoare a reclamantei B.L. împotriva deciziei nr. 450/ A din 22 iunie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 1 februarie 2012.