ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 541/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 8604 din 10 noiembrie 2008 Tribunalul București, secția a III a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantele B.L. și B.C. și a obligat pe pârâtul Municipiul București să emită în favoarea reclamantelor o dispoziție de restituire în natură pentru suprafața de teren de 239 mp situat în str. S., sector 3 București (fost str. F.) și să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 303 mp, la valoarea de 1.330.412,4 lei și pentru imobilul - construcție demolat. Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți din proces.

Pârâtul Municipiul București a susținut, în motivarea apelului, că instanța a obligat pe Municipiul București la plata despăgubirilor ignorând faptul că valoarea imobilului se determină de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar întinderea dreptului de proprietate al reclamantelor nu a fost verificată printr-o expertiză judiciară și nu există probe la dosar sub aspectul afectării terenului de elemente de sistematizare și utilități publice. Împotriva sentinței au declarat apel și reclamantele B.C. și B.L. Ele au cerut ca instanța să oblige - în mod nemijlocit și direct - pe Municipiul București să restituie în natură terenul în suprafață de 239 mp, deoarece reluarea procedurilor cu caracter administrativ le încalcă dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 450/ A din 22 iunie 2010 a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâtul să propună reclamantelor măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 542 mp situată în str. S., sector 3 (fostă str. F.) și pentru imobilul - construcție demolat și a respins apelul formulat de reclamante. În faza apelului a fost efectuată expertiza topometrică pentru identificarea terenului. În considerentele deciziei s-a reținut, referitor la apelul pârâtului, că terenul în litigiu, expropriat din patrimoniul autorilor reclamantei - aspect necontestat - este afectat în întregime de detalii de sistematizare, iar terenul liber este necesar pentru a face posibilă exploatarea normală a blocurilor construite în zonă.

Această afirmație este confirmată de concluziile expertizei și schița anexă (filele 57 și 58 - dosar apel). De aceea, nici o parte din teren nu poate fi restituită în natură, deoarece lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren - caz în care măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru întregul imobil, conform art. 1 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Suprafața terenului în litigiu, situată în str. S. a fost identificată prin expertiză ca având 542 mp (fila 57 dosar apel) și a fost dobândită de autorii reclamantelor potrivit actelor de vânzare cumpărare succesive aflate la filele 11,157,158,159 - dosar fond. Apelul reclamantelor a fost respins, deoarece s-a apreciat că terenul nu poate fi restituit în natură având în vedere că acesta este afectat de detalii de sistematizare, iar într-un ansamblu de locuințe este necesară și existența unui teren liber.

Astfel, chiar dacă pe teren nu este construit nimic - el fiind absolut liber - terenul este necesar pentru a face posibilă utilizarea în condiții normale a ansamblului de locuințe, iar prin sistematizare și prin „ocuparea funcțională a întregului teren" trebuie să se înțeleagă faptul că într-un ansamblu arhitectonic este necesară și existența unor spații libere, acestea fiind strict necesare, nu numai pentru aspecte strict practice dar și pentru rațiuni de estetică urbanistică și, de asemenea, pentru a face suportabilă aglomerația urbană. împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamantele, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând restituirea în natură a terenului liber de 239 mp și acordarea despăgubirilor de 1.330.412,4 lei pentru terenul în suprafață de 303 mp.

In dezvoltarea celei de-a doua critici au arătat că instanța a interpretat greșit solicitarea de a se pronunța doar pe restituirea în natură a terenului liber, deși s-a solicitat și acordarea măsurilor reparatorii. În concluziile verbale, recurenta B.C. a precizat că nu mai susține motivul de recurs privitor la acordarea măsurilor reparatorii, astfel încât această critică nu va mai fi analizată. Pe parcursul soluționării recursului a decedat recurenta reclamantă B.L., iar potrivit certificatului de moștenitor 10 din 26 octombrie 2011 emis de B.N.P. – C.B., depus la dosar, unica moștenitoare a defunctei este recurenta B.C. în calitate de descendentă, care a înțeles să preia și poziția procesuală a mamei sale.

Recursul nu este fondat. Legea 10/2001 a instituit regula prevalentei restituirii în natură, însă numai pentru terenurile libere. Potrivit dispozițiilor acestui act normativ prin teren liber, restituibil în natură, se înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, parcări, trotuare), existența sau utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate). Instanța de apel a procedat la o corectă interpretare și aplicare a prevederilor acestei dispoziții legale, considerând că terenul în litigiu nu este liber și nu se poate restitui în natură.

Este adevărat că art. 11 din lege reglementează situația imobilelor expropriate, însă, în speță, dată fiind destinația specială a terenului, este incidență excepția care face imposibilă restituirea în natură prevăzută de art. 10 alin. (3), referitoare la terenurile afectate de amenajări de utilitate publică ale localităților. Dispozițiile susmenționate trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajări de utilitate publică ” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, căi de comunicație, dotări tehnico - edilitare subterane, amenajări de spații verzi, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.

În speță, întreaga suprafață a terenului de 239 mp este afectată lucrărilor de sistematizare fiind situată într-o zonă de blocuri de locuințe, unde în mod firesc trebuie să existe zone de protecție a blocurilor, alei de acces și spații verzi. Reclamanta a susținut că terenul liber de 239 mp s-ar afla în parcelele PI și P2. Aceste parcele, potrivit concluziilor raportului de expertiză topo efectuată în apel, filele 56-59, determinate în incinta punctului termic și în zona ocupată de garaje, sunt afectate de rețeaua de alimentare cu energie termică și apă caldă menajeră a blocului de locuințe nr. 21. Ca atare, restituirea în natură a terenului liber de construcții, dar afectat de amenajări de utilitate publică, așa cum solicită reclamanta, ar afecta grav funcționalitatea blocului de locuințe și a lucrărilor edilitare, producând schimbarea ambientală majoră a zonei.

Reclamanta confundă noțiunea de „teren liber de construcții cu terenul liber ” - care vizează nu numai terenul liber de construcții dar și acela neocupat de utilități - supraterane precum - căi de acces, zone verzi, alei, zone de protecție și lucrări subterane, toate enumerate exemplificativ de pct. 10.3 din normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007. Din perspectiva celor mai sus expuse, și întrucât legalitatea deciziei recurate nu este afectată, în accepțiunea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul de față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.C. în nume propriu și ca moștenitoare a reclamantei B.L. împotriva deciziei nr. 450/ A din 22 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2012.