ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5690/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin Primarul General, S.C.M.A.S.I.S.B. SRL, și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că, nesoluționând notificarea din 06 martie 2001, adresată Primăriei Municipiului București privind restituirea, în natură sau echivalent, a terenului în suprafață de 1200 mp situat în București, pârâtele au înțeles să-i respingă cererea conținută în notificare.

În consecință, calificând prezenta cerere ca o contestație, să stabilească calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la a formula pretenții asupra imobilului identificat mai sus și, întrucât acesta este ocupat de construcții, să stabilească, în baza unei expertize evaluatorii, întinderea despăgubirilor ce i se cuvin sau, dacă o parte din teren poate fi restituit în natură, să se dispună obligarea pârâtului I.S.B. SRL, deținătorul terenului, să îl lase în deplină proprietate și liberă folosință reclamantului. Prin sentința civilă nr. 1271 din 24 septembrie 2010 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C.M.

A. SA, a admis acțiunea formulată de reclamant, a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, potrivit Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în București, teren în suprafață de 1.200 m.p, a obligat pârâtul Municipiul București, prin Primarul General să acorde măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantum de 2.040.000 euro, în echivalent RON la cursul Băncii Naționale Romîne din ziua acordării acestora, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a omologat raportul de expertiză întocmit de expert V.E. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că reclamantul C.M., în calitate de moștenitor legal al lui C.Ș. - fostul proprietar al terenului în suprafață de 1.200 m.p.

și identificat în prezent ca fiind situat în București, preluat în mod abuziv, în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, de către Stat - are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent a acestui teren, potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001. Întrucât în prezent terenul face parte dintr-o suprafață mai mare de teren care aparține S.C.M. A. SA, iar statul nu mai deține nici un drept asupra activelor acestei societăți, Tribunalul a constatat că, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, reclamantul este îndreptățit doar la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 10/2001.

Întrucât pe calea unei expertize de specialitate s-a fixat și cuantumul acestor despăgubiri, având în vedere și decizia XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul a avut în vedere la pronunțarea soluției cuantumul acestor despăgubiri stabilite de către expert, reprezentând valoarea de piață a imobilului ce nu poate fi restituit în natură. Împotriva sentinței Tribunalului, au declarat apel reclamantul C.M. și pârâții S.C.M. I.B. și Municipiul București prin Primarul General. Prin decizia nr. 772/A din 06 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a - IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamantul C.M. și a admis apelurile declarate de pârâții Municipiul București prin Primar General și S.C.M.

I.B. A schimbat, în parte, sentința în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul București prin Primar General și S.C.M. I.B. și a respins acțiunea în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A desființat, în parte, sentința și a trimis spre rejudecare pe fond de către aceeași instanță, acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta S.C.M.A. în calitate de unitate deținătoare a terenului de 1.200 m.p., ce face obiectul notificării din 06 martie 2001. A menținut dispozițiile sentinței de respingere a excepției lipsei calității procesule pasive a pârâtei S.C.M.A. și de constatare a calității reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Litigiul are ca obiect soluționarea pe fond a notificării reclamantului din 06 martie 2001 referitoare la terenul în suprafață de 1.200 m.p. Terenul ce face obiectul notificării a aparținut numitului C.Ș., autorul reclamantului, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov Secția Notariat din 24 octombrie 1934. Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 378 din 20 noiembrie 1986, s-au aprobat măsurile pentru începerea execuției unor lucrări la Pasajul Rutier Denivelat B. Dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.200 m.p., care se afla la nivelul anului 1963 în patrimoniul numitului C.Ș.

(conform certificatului de moștenitor), nu a fost preluat de stat prin Decretul nr. 378/1986, nefiind înscris în anexa 1 la decret. Din adresa din 04 mai 2011 emisă de Primăria Municipiului București rezultă că respectiva instituție nu deține date în legătură cu modalitatea de trecere în proprietatea statului a imobilului teren ce face obiectul cauzei de față. Potrivit aceleași adrese, la nivelul anului 1986, imobilul înscris cu adresa B-dul F., cu suprafață totală de 4.676 m.p. (în care este inclusă și suprafața de 1.200 m.p. teren solicitată de reclamant) figura în proprietatea statului, categoria de folosință servicii, cu posesor parcelă la data întocmirii evidențelor C.M.A.

Instanța de apel a constatat că, potrivit adresei din 11 septembrie 1964, două terenuri în suprafață de 600 m.p., respectiv 1.782 m.p., situate în Bulevardul R. (actualul F., inclus în Bulevardul A. conform adresei din dosar apel) au fost expropriate în favoarea cooperativei M.C., în baza H.C.M. din 6 august 1964 de la numitul F.E. Din contractul de vânzare, aflat în copie conformă cu originalul la dosar apel, rezultă că F.E.F. a cumpărat terenurile respective de la aceiași vânzători de la care a cumpărat și fostul proprietar C.Ș. în anul 1934. Terenul în suprafață de 1.200 m.p. a făcut obiectul notificării din 06 martie 2001 și actualmente este situat la adresa din str. F., București. Curtea de Apel, a constatat că deținătorul actual al terenului ce face obiectul prezentei cauze este pârâta S.C.M.A.

Acest lucru rezultă din raportul de expertiză și suplimentul la acesta, întocmite de expertul V.E., din copia certificată a cărții funciare, din încheiere și din adresa O.C.P.I. aflată la dosar apel. Potrivit ultimei adrese menționate, imobilul teren, în suprafață de 1.200 m.p. situat în București, B-dul F., face parte din imobilul situat în București, B-dul A., având deschisă C.F., cu proprietar tabular S.C.M.A. Prin urmare, Municipiul București nu este unitate deținătoare astfel că, neavând calitate procesuală pasivă, în mod greșit, a fost obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri prin echivalent. Totodată, pârâta S.C.M. I.B. nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu deține în patrimoniu imobilul ce face obiectul prezentei cauze.

Prima instanță nu a judecat și nu a analizat raporturile juridice dintre unitatea deținătoare a terenului A. S.C.M. și reclamantul care este succesorul fostului proprietar, ci a tranșat fondului litigiului în contradictoriu cu un pârât care nu are calitate procesuală pasivă (Municipiul București) și prin urmare a stabilit, în mod nelegal, obligații în sarcina acestuia. Având în vedere că, în lumina deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din 2007, prima instanță trebuia să soluționeze pe fond litigiul în contradictoriu cu pârâta A. S.C.M. (ceea ce nu a făcut), Curtea de Apel, a reținut că, din perspectiva acestei pârâte, prima instanță, în mod greșit, nu a intrat în cercetarea fondului, astfel că sub acest aspect în cauză sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) teza 1 C. proc.

civ. Cât privește soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantelor pârâte Curtea de Apel, a schimbat sentința în sensul admiterii excepției, conform dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. Instanța de apel, a constatat că în cauză nu au fost criticate aspectele ce țin de soluționarea excepției lipsei calității procesule pasive a pârâtei A. S.C.M. și de constatarea calității reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001. Oricum, relativ la ultimul aspect Curtea de Apel, a reținut că în cauză sunt incidente și dispozițiile cap. 1, pct. 1, lit. e) teza a 2-a din H.G. nr. 250 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâta S.C.M.A.

București. Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Instanța de apel a reținut în mod nelegal calitatea recurentei de unitate deținătoare, în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001. În realitate, din raportul de expertiză și suplimentul la acesta întocmite de expertul V.E. rezultă fără dubiu că, din suprafața de teren de 1.200 m.p. ce face obiectul notificării reclamantului C.M., S.C.M.A. nu deține în folosință decât o suprafața de 71.33 m.p. pe care se află edificată o parte de construcție, restul, până la 1.200 m.p., aparținând S.C.M.I.B., așa cum rezultă din întregul material probator aflat la dosarul cauzei.

Mai mult, în conformitate cu încheierea și C.F., S.C.M.A. este proprietara imobilelor - spatii comerciale C1 (47.55m.p.) și C2 (507.61 m.p.). Clădirea C3, ce ocupă aproape tot terenul de 1.200 mp. din B-dul. F. ce face obiectul notificării, nu este menționată în C.F., întrucât S.C.M.A. nu o deține în proprietate, singurul proprietar al clădirii C3 și, implicit, singurul deținător al terenului pe care aceasta este amplasată, fiind S.C.M. I.B. Proprietatea celor două societăți cooperative asupra imobilelor mai sus menționate a fost stabilită prin sentința nr. 133 din 16 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperativelor Meșteșugărești – U.C.E.C.O.M., care a dispus ieșirea S.C.M.A.

din indiviziunea in care se afla cu S.C.M. I.B., conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert topo judiciar Ș.E. și depus la dosarul cauzei. Conform acestei variante, imobilul clădire C4, așa cum a fost identificat în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate - varianta I atașat raportului de expertiză mai sus menționat, care este unul și același cu imobilul C3, așa cum a fost identificat în schița cadastrala a C.F., și care este amplasat pe terenul în suprafață de 1.200 m.p. ce face obiectul cauzei de față, se află în proprietatea exclusiva a S.C.M. I.B. Faptul că S.C.M. I.B. are sediul profesional în B-dul. A. și nu în B-dul. F. nu este o dovadă că aceasta nu ar deține cu titlu de folosință terenul de 1.200 m.p.

din B-dul. F., ci o consecință a acestei ieșiri din indiviziune, în urma căreia cele două cooperative și-au împărțit clădirile pe care le dețineau în proprietate conform variantei 1 din raportul de expertiză întocmit de expert topo judiciar Ș.E. Prin urmare, susține recurenta, S.C.M. I.B. are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește suprafața de teren de 1.128,67 m.p., iar S.C.M.A. are calitate procesuală pasivă doar în ceea ce privește suprafața de teren de 71.33 m.p., pe care este dispusă să o restituie în natură reclamantului. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a bunului.

Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250 din 07 martie 2007 definesc unitatea deținătoare ca fiind entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice alta instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste); Instanța de apel a concluzionat că S.C.M.A.

are, în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001, calitatea de unitate deținătoare a terenului în suprafață de 1.200 m.p. ce face obiectul notificării din 06 martie 2001. Concluzia instanței de apel a fost fundamentată, așa cum rezultă din considerentele deciziei recurate, pe raportul de expertiză și suplimentul la acesta, întocmite de expertul V.E., pe copia cărții funciare și încheierea și pe adresa O.C.P.I. aflată la dosar apel. 1. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul V.E. a identificat terenul în litigiu ca fiind situat în București, str. F. Răspunzând obiecțiunilor la raportul de expertiză formulate de S.C.M.A., expertul a arătat că: „Terenul în litigiu (…) se învecinează (…) cu S.C.M.

I.B. și cu S.C.M.A. ce deține clădirea C2 care ocupă o suprafață de 71,33 m.p. din teren (…)“. Prin urmare, expertul nu a concluzionat în sensul că terenul în litigiu ar fi deținut de S.C.M.A., așa cum a reținut instanța de apel. Dimpotrivă, din conținutul raportului de expertiză și din în schița anexă la raportul de expertiză, rezultă că numai clădirea C2, ce ocupă o suprafață de 71,33 m.p. de teren, este deținută de S.C.M.A., iar clădirea C3 aflată pe o suprafață de teren de 1.200 m.p., este deținută de S.C.M. I.B. 2. Între părți a existat un litigiu, finalizat prin sentința nr. 133 din 16 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești – U.C.E.C.O.M., prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, conform unui raport de expertiză, întocmit în acel litigiu, de expert Ș.E.

În copia C.F., S.C.M.A. este înscrisă, în baza sentinței nr. 133 din 16 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj cu o suprafață de teren de 726 m.p. și cu următoarele corpuri de clădire: „C1 conform planului de amplasament (C2 conform sentinței) de 47,55 m.p. suprafața din măsurători (53,77 m.p. conform sentinței) și C2 conform planului de amplasament (C3 conform sentinței) de 507, 61 m.p. suprafața din măsurători (604,36 m.p. conform sentinței)“ Or, corpul de clădire menționat în raportul de expertiză prin C2, despre care expertul afirmă că ocupă o suprafață de 71,33 m.p. din teren și că este deținut de S.C.M.A., nu se identifică, ca suprafață, cu niciunul din corpurile de clădire menționate în cartea funciară, nici prin raportare la panul de amplasament la care se face referire în cartea funciară și nici prin raportare la sentința nr. 133 din 16 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj, menționată, de asemenea, ca temei al înscrierii în C.F.

3. Adresa O.C.P.I. din 13 aprilie 2011, nu cuprinde date noi referitoare la deținătorul imobilului aflat în litigiu, ci face numai referiri la înscrierile de carte funciară menționate. În aceste condiții, Înalta Curte constată că situația de fapt, în legătură cu terenul în suprafață de 1.200 m.p. ce a făcut obiectul notificării din 06 martie 2001 nu a fost pe deplin lămurită. Nu se poate stabili, pe baza probelor administrate și care sunt insuficiente, cine este deținătorul imobilului, obligat, în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001, la restituirea bunului în litigiu. Prin urmare, se impune, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 314 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probelor necesare stabilirii exacte a situației de fapt în legătură cu acest imobil.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va administra proba cu o nouă expertiză tehnică prin care se va identifica imobilul - teren în litigiu și deținătorul acestuia, urmând ca expertul să aibă în vedere atât înscrierile din C.F. și încheierea, cât și varianta 1 a raportului de expertiză întocmit de expert Ș.E., care a stat la baza pronunțării sentinței nr. 133 din 16 iulie 2004 a Curții de Arbitraj, precum și planul de amplasament și delimitare a imobilului. În măsura în care, din dezbateri, se va dovedi a fi necesar pentru justa soluționare a cauzei, în rejudecare, instanța poate dispune completarea obiectivelor raportului de expertiză precum și administrarea altor probe concludente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta S.C.M.A. București împotriva deciziei nr. 772/A din 06 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a - IV-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012.