ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5690/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5690/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

24 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă,

reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin

Primarul General, S.C.M.A.S.I.S.B. SRL, și a solicitat instanței ca,

prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că, nesoluționând

notificarea din 06 martie 2001, adresată Primăriei Municipiului București

privind restituirea, în natură sau echivalent, a terenului în suprafață de 1200

mp situat în București, pârâtele au înțeles să-i respingă cererea conținută în

notificare. În consecință, calificând prezenta cerere ca o contestație, să

stabilească calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la a formula

pretenții asupra imobilului identificat mai sus și, întrucât acesta este ocupat

de construcții, să stabilească, în baza unei expertize evaluatorii, întinderea

despăgubirilor ce i se cuvin sau, dacă o parte din teren poate fi restituit în

natură, să se dispună obligarea pârâtului I.S.B. SRL, deținătorul terenului, să

îl lase în deplină proprietate și liberă folosință reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 1271 din 24

septembrie 2010 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată,

excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C.M. A. SA, a admis acțiunea formulată

de reclamant, a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii, potrivit Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în București, teren

în suprafață de 1.200 m.p, a obligat pârâtul Municipiul București, prin Primarul

General să acorde măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantum de 2.040.000 euro,

în echivalent RON la cursul Băncii Naționale Romîne din ziua acordării acestora,

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a omologat raportul de expertiză

întocmit de expert V.E.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul

a reținut că reclamantul C.M., în calitate de moștenitor legal al lui C.Ș. - fostul

proprietar al terenului în suprafață de 1.200 m.p. și identificat în prezent ca

fiind situat în București, preluat în mod abuziv, în sensul art. 2 din Legea

nr. 10/2001, de către Stat - are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii

constând în restituirea în natură sau prin echivalent a acestui teren, potrivit

art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Întrucât în prezent terenul face parte

dintr-o suprafață mai mare de teren care aparține S.C.M. A. SA, iar statul nu mai

deține nici un drept asupra activelor acestei societăți, Tribunalul a constatat

că, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin

Legea nr. 247/2005, reclamantul este îndreptățit doar la măsuri reparatorii prin

echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 10/2001.

Întrucât pe calea unei expertize de specialitate

s-a fixat și cuantumul acestor despăgubiri, având în vedere și decizia XX/2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul a avut în vedere

la pronunțarea soluției cuantumul acestor despăgubiri stabilite de către expert,

reprezentând valoarea de piață a imobilului ce nu poate fi restituit în natură.

Împotriva sentinței Tribunalului, au

declarat apel reclamantul C.M. și pârâții S.C.M. I.B. și Municipiul București prin

Primarul General.

Prin decizia nr. 772/A din 06

decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a - IV-a civilă, a respins apelul

declarat de reclamantul C.M. și a admis apelurile declarate de pârâții Municipiul

București prin Primar General și S.C.M. I.B.

A schimbat, în parte, sentința în sensul

că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul București

prin Primar General și S.C.M. I.B. și a respins acțiunea în contradictoriu cu acești

pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A desființat, în parte, sentința și a

trimis spre rejudecare pe fond de către aceeași instanță, acțiunea reclamantei în

contradictoriu cu pârâta S.C.M.A. în calitate de unitate deținătoare a terenului

de 1.200 m.p., ce face obiectul notificării din 06 martie 2001.

A menținut dispozițiile sentinței de

respingere a excepției lipsei calității procesule pasive a pârâtei S.C.M.A. și de

constatare a calității reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii

în sensul Legii nr. 10/2001.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Litigiul are ca obiect soluționarea pe

fond a notificării reclamantului din 06 martie 2001 referitoare la terenul în suprafață

de 1.200 m.p.

Terenul ce face obiectul notificării

a aparținut numitului C.Ș., autorul reclamantului, în baza contractului de vânzare

cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov Secția Notariat din 24 octombrie 1934.

Prin Decretul Consiliului de Stat

nr. 378 din 20 noiembrie 1986, s-au aprobat măsurile pentru începerea execuției

unor lucrări la Pasajul Rutier Denivelat B. Dreptul de proprietate asupra terenului

în suprafață de 1.200 m.p., care se afla la nivelul anului 1963 în patrimoniul numitului

C.Ș. (conform certificatului de moștenitor), nu a fost preluat de stat prin Decretul

nr. 378/1986, nefiind înscris în anexa 1 la decret.

Din adresa din 04 mai 2011 emisă de Primăria

Municipiului București rezultă că respectiva instituție nu deține date în legătură

cu modalitatea de trecere în proprietatea statului a imobilului teren ce face obiectul

cauzei de față. Potrivit aceleași adrese, la nivelul anului 1986, imobilul înscris

cu adresa B-dul F., cu suprafață totală de 4.676 m.p. (în care este inclusă și suprafața

de 1.200 m.p. teren solicitată de reclamant) figura în proprietatea statului, categoria

de folosință servicii, cu posesor parcelă la data întocmirii evidențelor C.M.A.

Instanța de apel a constatat că,

potrivit adresei din 11 septembrie 1964, două terenuri în suprafață de 600 m.p.,

respectiv 1.782 m.p., situate în Bulevardul R. (actualul F., inclus în Bulevardul

A. conform adresei din dosar apel) au fost expropriate în favoarea cooperativei

M.C., în baza H.C.M. din 6 august 1964 de la numitul F.E. Din contractul de vânzare,

aflat în copie conformă cu originalul la dosar apel, rezultă că F.E.F. a cumpărat

terenurile respective de la aceiași vânzători de la care a cumpărat și fostul proprietar

C.Ș. în anul 1934.

Terenul în suprafață de 1.200 m.p. a

făcut obiectul notificării din 06 martie 2001 și actualmente este situat la adresa

din str. F., București.

Curtea de Apel, a constatat că deținătorul

actual al terenului ce face obiectul prezentei cauze este pârâta S.C.M.A. Acest

lucru rezultă din raportul de expertiză și suplimentul la acesta, întocmite de expertul

V.E., din copia certificată a cărții funciare, din încheiere și din adresa O.C.P.I.

aflată la dosar apel. Potrivit ultimei adrese menționate, imobilul teren, în suprafață

de 1.200 m.p. situat în București, B-dul F., face parte din imobilul situat în București,

B-dul A., având deschisă C.F., cu proprietar tabular S.C.M.A.

Prin urmare, Municipiul București nu

este unitate deținătoare astfel că, neavând calitate procesuală pasivă, în mod greșit,

a fost obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri prin

echivalent.

Totodată, pârâta S.C.M. I.B. nu are calitate

procesuală pasivă deoarece nu deține în patrimoniu imobilul ce face obiectul prezentei

cauze.

Prima instanță nu a judecat și nu a analizat

raporturile juridice dintre unitatea deținătoare a terenului A. S.C.M. și reclamantul

care este succesorul fostului proprietar, ci a tranșat fondului litigiului în contradictoriu

cu un pârât care nu are calitate procesuală pasivă (Municipiul București) și prin

urmare a stabilit, în mod nelegal, obligații în sarcina acestuia.

Având în vedere că, în lumina deciziei

Înaltei Curți de Casație și Justiție din 2007, prima instanță

trebuia să soluționeze pe fond litigiul în contradictoriu cu pârâta A. S.C.M. (ceea

ce nu a făcut), Curtea de Apel, a reținut că, din perspectiva acestei pârâte, prima

instanță, în mod greșit, nu a intrat în cercetarea fondului, astfel că sub acest

aspect în cauză sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) teza 1 C. proc.

civ.

Cât privește soluția de respingere a

excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantelor pârâte Curtea de Apel,

a schimbat sentința în sensul admiterii excepției, conform dispozițiilor art. 296

C. proc. civ.

Instanța de apel, a constatat că

în cauză nu au fost criticate aspectele ce țin de soluționarea excepției lipsei

calității procesule pasive a pârâtei A. S.C.M. și de constatarea calității reclamantului

de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001. Oricum,

relativ la ultimul aspect Curtea de Apel, a reținut că în cauză sunt incidente și

dispozițiile cap. 1, pct. 1, lit. e) teza a 2-a din H.G. nr. 250 pentru aprobarea

normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic

al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat și motivat recurs pârâta S.C.M.A. București.

Prin motivele de recurs se formulează

următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.:

Instanța de apel a reținut

în mod nelegal calitatea recurentei de unitate deținătoare, în sensul art.

21 din Legea nr. 10/2001.

În realitate, din raportul de expertiză

și suplimentul la acesta întocmite de expertul V.E. rezultă fără dubiu că,

din suprafața de teren de 1.200 m.p. ce face obiectul notificării reclamantului

C.M., S.C.M.A. nu deține în folosință decât o suprafața de 71.33 m.p. pe care se

află edificată o parte de construcție, restul, până la 1.200 m.p., aparținând S.C.M.I.B.,

așa cum rezultă din întregul material probator aflat la dosarul cauzei.

Mai mult, în conformitate cu încheierea

și C.F., S.C.M.A. este proprietara imobilelor - spatii comerciale C1 (47.55m.p.)

și C2 (507.61 m.p.). Clădirea C3, ce ocupă aproape tot terenul de 1.200 mp.

din B-dul. F. ce face obiectul notificării, nu este menționată în C.F., întrucât

S.C.M.A. nu o deține în proprietate, singurul proprietar al clădirii C3 și,

implicit, singurul deținător al terenului pe care aceasta este amplasată, fiind

S.C.M. I.B.

Proprietatea celor două societăți cooperative

asupra imobilelor mai sus menționate a fost stabilită prin sentința nr. 133 din

16 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională

a Cooperativelor Meșteșugărești – U.C.E.C.O.M., care a dispus ieșirea

S.C.M.A. din indiviziunea in care se afla cu S.C.M. I.B., conform variantei I din

raportul de expertiză întocmit de expert topo judiciar Ș.E. și depus la

dosarul cauzei.

Conform acestei variante, imobilul clădire

C4, așa cum a fost identificat în planul de amplasament și delimitare

a corpului de proprietate - varianta I atașat raportului de expertiză mai sus menționat,

care este unul și același cu imobilul C3, așa cum a fost identificat în

schița cadastrala a C.F., și care este amplasat pe terenul în suprafață de

1.200 m.p. ce face obiectul cauzei de față, se află în proprietatea exclusiva

a S.C.M. I.B.

Faptul că S.C.M. I.B. are sediul profesional

în B-dul. A. și nu în B-dul. F. nu este o dovadă că aceasta nu ar deține cu

titlu de folosință terenul de 1.200 m.p. din B-dul. F., ci o consecință a acestei

ieșiri din indiviziune, în urma căreia cele două cooperative și-au împărțit

clădirile pe care le dețineau în proprietate conform variantei 1 din raportul de

expertiză întocmit de expert topo judiciar Ș.E.

Prin urmare, susține recurenta,

S.C.M. I.B. are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește suprafața de teren

de 1.128,67 m.p., iar S.C.M.A. are calitate procesuală pasivă doar în ceea ce privește

suprafața de teren de 71.33 m.p., pe care este dispusă să o restituie în natură

reclamantului.

Analizând decizia recurată în limita

criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul

este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001,

persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare

a Legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a bunului.

Normele Metodologice de aplicare unitară

a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250 din 07 martie 2007 definesc

unitatea deținătoare ca fiind entitatea cu personalitate juridică

care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu

privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului

sau orice alta instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică

care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat

bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și

societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste);

Instanța de apel a concluzionat

că S.C.M.A. are, în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001, calitatea de unitate deținătoare

a terenului în suprafață de 1.200 m.p. ce face obiectul notificării din 06

martie 2001.

Concluzia instanței de apel a fost

fundamentată, așa cum rezultă din considerentele deciziei recurate, pe raportul

de expertiză și suplimentul la acesta, întocmite de expertul V.E., pe copia cărții

funciare și încheierea și pe adresa O.C.P.I. aflată la dosar apel.

în cauză, expertul V.E. a identificat terenul în litigiu ca fiind situat în București,

str. F. Răspunzând obiecțiunilor la raportul de expertiză formulate de S.C.M.A.,

expertul a arătat că: „Terenul în litigiu (…) se învecinează (…) cu S.C.M. I.B.

și cu S.C.M.A. ce deține clădirea C2 care ocupă o suprafață de 71,33

m.p. din teren (…)“.

Prin urmare, expertul nu a concluzionat

în sensul că terenul în litigiu ar fi deținut de S.C.M.A., așa cum a reținut

instanța de apel. Dimpotrivă, din conținutul raportului de expertiză și

din în schița anexă la raportul de expertiză, rezultă că numai clădirea C2,

ce ocupă o suprafață de 71,33 m.p. de teren, este deținută de S.C.M.A.,

iar clădirea C3 aflată pe o suprafață de teren de 1.200 m.p., este deținută

de S.C.M. I.B.

finalizat prin sentința nr. 133 din 16 iulie 2004 pronunțată de Curtea

de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești

– U.C.E.C.O.M., prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților,

conform unui raport de expertiză, întocmit în acel litigiu, de expert Ș.E.

În copia C.F., S.C.M.A. este înscrisă,

în baza sentinței nr. 133 din 16 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj

cu o suprafață de teren de 726 m.p. și cu următoarele corpuri de clădire:

„C1 conform planului de amplasament (C2 conform sentinței) de 47,55 m.p. suprafața

din măsurători (53,77 m.p. conform sentinței) și C2 conform planului de

amplasament (C3 conform sentinței) de 507, 61 m.p. suprafața din măsurători

(604,36 m.p. conform sentinței)“

Or, corpul de clădire menționat

în raportul de expertiză prin C2, despre care expertul afirmă că ocupă o suprafață

de 71,33 m.p. din teren și că este deținut de S.C.M.A., nu se identifică,

ca suprafață, cu niciunul din corpurile de clădire menționate în cartea

funciară, nici prin raportare la panul de amplasament la care se face referire în

cartea funciară și nici prin raportare la sentința nr. 133 din 16

iulie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj, menționată, de asemenea,

ca temei al înscrierii în C.F.

nu cuprinde date noi referitoare la deținătorul imobilului aflat în litigiu,

ci face numai referiri la înscrierile de carte funciară menționate.

În aceste condiții, Înalta Curte constată

că situația de fapt, în legătură cu terenul în suprafață de 1.200 m.p. ce a făcut

obiectul notificării din 06 martie 2001 nu a fost pe deplin lămurită.

Nu se poate stabili, pe baza probelor

administrate și care sunt insuficiente, cine este deținătorul imobilului, obligat,

în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001, la restituirea bunului în litigiu.

Prin urmare, se impune, în baza art.

312 alin. (1) raportat la art. 314 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea

deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probelor necesare

stabilirii exacte a situației de fapt în legătură cu acest imobil.

Cu ocazia rejudecării, instanța

de apel va administra proba cu o nouă expertiză tehnică prin care se va identifica

imobilul - teren în litigiu și deținătorul acestuia, urmând ca expertul

să aibă în vedere atât înscrierile din C.F. și încheierea, cât și varianta

1 a raportului de expertiză întocmit de expert Ș.E., care a stat la baza pronunțării

sentinței nr. 133 din 16 iulie 2004 a Curții de Arbitraj, precum și

planul de amplasament și delimitare a imobilului.

În măsura în care, din dezbateri, se

va dovedi a fi necesar pentru justa soluționare a cauzei, în rejudecare, instanța

poate dispune completarea obiectivelor raportului de expertiză precum și administrarea

altor probe concludente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C.M.A.

București împotriva deciziei nr. 772/A din 06 octombrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a - IV-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012.