ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5435/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5435/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

prin sentința nr. 1698 din 12 noiembrie 2008 a admis în parte cererea

precizată. A dispus restituirea în natură către reclamanți a următoarelor

spații din imobilul situat în București, sector 1: situat la etaj X,

identificat conform fișelor suprafețelor locative anexe contractelor de

închiriere nr. x/1999 și nr. y/1999, compus din cameră în suprafață de 12,80

mp, cameră în suprafață de 13,20 mp, hol în suprafață de 23,91 mp, cameră în

suprafață de 4,77 mp, baie în suprafață de 5,01 mp, oficiu în suprafață de 6,00

mp, bucătărie în suprafață de 8,82 mp, vestibul în suprafață de 5,10 mp și

garaj, identificat conform fișei de calcul a chiriei anexa contractului de

închiriere nr. z/2004, în suprafață de 22,00 mp. A respins restul pretențiilor

ca nefondate.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a constatat că prin contractul de vânzare - cumpărare,

modificat prin actul autentificat de Tribunalul Ilfov sub din 12 noiembrie

1928, S.C. (împreună cu alte persoane fizice) a cumpărat o suprafață de teren

viran de 6.500 mp situat pe str. N. Ionescu, iar conform partajului intervenit

între cumpărători, a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de

354 mp teren.

Ulterior, pe acest

teren s-a construit de către S.C. un imobil compus din 4 apartamente, aspect

care a rezultat din adresele nr. 440307 din 5 aprilie 1995 și nr. CM/1946 din 8

iunie 2001, acesta figurând, potrivit adresei nr. 9701 din 3 decembrie 2001, ca

titular de rol fiscal până în 1950, dată la care imobilul compus din teren în

suprafață de 354 mp și construcția edificată a fost naționalizat de Statul

roman prin Decretul nr. 92/1950.

După intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001, moștenitoarea lui S.C., H.A. (ai cărei moștenitori

sunt reclamanții), a formulat notificare solicitând restituirea în natură a

imobilului, nesoluționată.

Prin raportare la

situația de fapt reținută, tribunalul a constatat, față de prevederile art. 1 alin.

(1) și (2), art. 2 lit. a) și art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, că

imobilul în litigiu a fost preluat abuziv.

Totodată, în raport de

dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) și (4) din legea

specială de reparație, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea

de persoane îndreptățite, în sensul actului normativ.

A făcut aplicarea

deciziei în interesul Legii nr. 20/2007, motivat de faptul că notificarea nu a

fost soluționată, constatând, cu privire la primele două capete ale cererii

precizate, că apartamentul nr. 2, etaj 1 face obiectul contractelor de

închiriere din 5 august 1999 și din 24 septembrie 1999, iar garajul face

obiectul contractului de închiriere din 11 noiembrie 2004.

În ceea ce privește

cererea de restituire în natură a terenului liber de construcții (curte), în

proprietate exclusivă, în suprafață de 206,01 mp și a unei cote părți de 45,57%

din spațiile comune ale imobilului, precum și din terenul de sub construcție

reprezentând 64,96 mp, în indiviziune cu ceilalți coproprietari, tribunalul a

apreciat că pentru identificarea corectă și actuală a terenului liber de

construcții este necesară administrarea probei cu expertiză, calculele propuse

de reclamanți prin cererea precizatoare raportându-se scriptic la înscrisurile

de la dosar, însă reclamanții au învederat că nu mai insistă în administrarea

respectivei probe.

Referitor la cererea

de acordare de despăgubiri pentru restul imobilului, înstrăinat în baza Legii nr.

112/1995, tribunalul a constatat că există o procedură distinctă, reglementată

prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care stabilește competența Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin decizia nr. 349

din 25 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins

apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva

sentinței tribunalului. A admis apelul reclamantelor A.G.S. și I.G.E.O., în

nume propriu și în calitate de moștenitoare ale reclamantului H.N.G., împotriva

aceleași sentințe, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecarea

fondului la aceeași instanță.

S-a reținut de către

curtea de apel, referitor la apelul declarat de pârât, că în mod corect s-a dat

eficiență deciziei nr. 20/2007 și că invocarea dispozițiilor art. 23 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 10/2001 nu are relevanță juridică în cauză.

În ceea ce privește

critica vizând preluarea cu titlu valabil a imobilului de către stat, s-a

constatat că tribunalul s-a raportat corect la art. 2 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 10/2001.

Cu privire la apelul

reclamantelor, s-a reținut, în raport de prevederile art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., că instanța de fond în mod greșit s-a limitat a lua act de

susținerile apărătorului reclamanților potrivit cărora administrarea probei cu

expertiza tehnică nu este utilă cauzei, fără a pune în dezbaterea părților

împrejurarea că se impunea a fi clarificată situația actuală a terenului liber

de construcții, respectiv a cotei părți din spațiile comune ale imobilului

precum și a terenului de sub construcție.

A fost constatată, de

asemenea, eronat respinsă și solicitarea capătului de cerere privind obligarea

pârâtului să emită o dispoziție de acordare a despăgubirilor pentru

apartamentele înstrăinate unor terțe persoane, pe considerentul că există o

procedură distinctă reglementată prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

S-a reținut că

procedând astfel, tribunalul a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea

fondului dreptului dedus judecății, ceea ce a făcut incidente dispozițiile art.

297 C. proc. civ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia

nr. 8 din 11 ianuarie 2010 a admis recursul reclamantelor, a casat decizia

atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

S-a reținut că apelul

este devolutiv, potrivit art. 295 C. proc. civ., părțile putând produce, în

această fază, probe pe care le-au socotit inutile la prima instanță.

Mai mult, s-a

constatat că în condițiile deciziei nr. 20/2007 și în virtutea dreptului său la

plenitudine de jurisdicție ce i-a fost acordată de lege, instanța de apel putea

analiza pe fondul cauzei greșelile primei instanțe.

Rejudecând după casare,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 697/ A din 8

septembrie 2011 a respins, ca nefondat, apelul Municipiului București prin

Primar general împotriva sentinței tribunalului. A admis apelul declarat de

reclamante împotriva aceleiași hotărâri pe care a schimbat-o în parte. A admis

în tot cererea, astfel cum a fost precizată. A dispus restituirea în natură

inclusiv a terenului liber de construcție, în suprafață de 203,02 mp, a

terenului situat sub magazie, în suprafață de 11,02 mp, a terenului de sub

construcție, în suprafață de 61,96 mp și a cotei părți de 45,56% din spațiile

comune ale imobilului situate în str. Intrarea N. Ionescu, sector 1, astfel cum

au fost individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic

inginer I.I.D. A obligat pe pârât să emită dispoziție cu propunere de acordare

a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru

imobilele înstrăinate prin efectul Legii nr. 112/1995, respectiv pentru

apartamentul nr. 1 în suprafață de 34,70 mp situat la parter, apartamentul fără

număr situat la subsolul clădirii în suprafață de 9,29 mp, apartamentul nr. 4

situat la mansarda construcției în suprafață de 33,61 mp, pentru cota de 54,44

% din spațiile comune vândute, situate în str. Intrarea N. Ionescu, sector 1 și

pentru suprafața de teren de 77,60 mp de sub locuință, vândută, așa cum au fost

individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expert Ionescu I.D. A

păstrat dispozițiile sentinței cu privire la restituirea în natură a

apartamentului nr. 2 și a garajului. A fost obligat pârâtul la 2.200 lei

cheltuieli de judecată către reclamantele apelante.

Curtea de apel a

încuviințat reclamantelor proba cu expertiză topo cadastrală în vederea

identificării părților indivize comune aferente unităților locative, care nu au

făcut obiectul înstrăinării în favoarea unor terțe persoane, determinarea

terenului aferent unităților locative restituite în natură prin sentința civilă

care a făcut obiectul apelului, cât și determinarea suprafeței de teren - curte

care nu a făcut obiectul înstrăinării în favoarea unor terțe persoane, raportul

de expertiză fiind întocmit de către expertul tehnic inginer M.P.

Probatoriul a fost

suplimentat cu o expertiză prin care s-a procedat la măsurarea efectivă a

imobilului, raportul de expertiză fiind întocmit de către expertul inginer

Ionescu Ioan Dorel.

În ceea ce privește

apelul declarat de către pârât, curtea de apel a constatat, în conformitate cu

decizia nr. 20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că în speța dedusă

judecății, reclamanții au înregistrat o notificare în mai 2001, care a rămas

nesoluționată vreme de 8 ani până la formularea cererii de chemare în judecată.

Față de acest aspect, a apărut ca lipsit de importanță conținutul dispozițiilor

art. 23 din Legea nr. 10/2001, referitor la termenul de 60 de zile de

soluționare a cererii și la faptul că depășirea acestuia nu poate fi

sancționată decât cel mult cu despăgubiri în anumite condiții.

S-a constatat că

reclamanții au depus la dosar înscrisuri prin care au dovedit atât dreptul de

proprietate cât și calitatea de moștenitori, motiv pentru care unitatea

deținătoare era obligată a se pronunța cu privire la notificarea înregistrată.

S-a făcut dovada că

imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil de către stat prin

Decretul nr. 92/1950, chiar art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001,

republicată, statuând că imobilele naționalizate prin respectivul decret sunt

considerate a fi preluate în mod abuziv de către statul român.

S-a făcut, de

asemenea, dovada că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite în sensul

dispus de Legea nr. 10/2001, republicată, autorul acestora figurând cu 4

apartamente naționalizate și un teren de 354 mp în București, str. N. Ionescu,

sector 1.

De altfel, s-a

constatat că Municipiul București nici nu a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel București nr. 349/2009.

În ceea ce privește

apelul declarat de către reclamante, curtea de apel a constatat că urmare

deciziei Înaltei Curți, în urma efectuării probei cu expertiza tehnică

imobiliară, s-a clarificat situația imobilului în litigiu, stabilindu-se atât terenul

liber de construcții, cota parte din spațiile comune ale imobilului cât și

terenul de sub construcție.

Având în vedere

faptul că reclamanții au fost în mod corect considerați persoane îndreptățite

în condițiile Legii nr. 10/2001 și cât timp s-a stabilit restul suprafețelor,

curtea de apel a dispus restituirea în natură a respectivelor suprafețe.

În ceea ce privește cererea

de obligare a pârâtului să emită dispoziții cu propunere de acordare a

despăgubirilor, pentru imobilele înstrăinate prin efectul Legii nr. 112/1995,

aceasta a fost găsită, de asemenea, întemeiată.

Curtea de apel a

păstrat totodată dispozițiile sentinței cu privire la restituirea în natură a

apartamentului nr. 2 și a garajului din imobilul în cauză.

Conform art. 274 C.

proc. civ., pârâtul Municipiul București a fost obligat la cheltuieli de

judecată de 2200 lei către reclamantele apelante, având în vedere faptul că au

căzut în pretenții, iar acestea au făcut dovada efectuării acestora cheltuieli

reprezentând onorarii de expert.

Împotriva acestei

ultime decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primar

general, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ. A solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în

sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

A invocat

dispozițiile art. 21-23 din Legea nr. 10/2001 și ale H.G. nr. 250/2007,

referitoare la actele doveditoare ale dreptului de proprietate și la actele

doveditoare ale calității de moștenitor, care trebuie să însoțească

notificarea.

Cu privire la teren,

a arătat că acesta reprezintă curtea imobilului, înțelegând a se prevala de

dispozițiile H.G. nr. 923/2010, pentru modificarea și completarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

A mai precizat

totodată că nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au

fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru acestea foștii

proprietari beneficiind de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile

legii.

În acest sens, a

menționat că prin noțiunea de teren aferent imobilelor înstrăinate conform Legii

nr. 112/1995 se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv

amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar

bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință, stabilirea

acesteia urmând a se face, motivat, de către entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

O ultimă critică a

vizat cheltuielile de judecată, recurentul apreciind că onorariul avocatului

este disproporțional și tendențios. A mai arătat că instanța nu a precizat

punctual ce reprezintă respectivele cheltuieli, simpla exprimare generică

nesocotind dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

A invocat în

susținere prevederile alin. (3) ale art. 274 din cod, de care instanța nu a

ținut cont, pe cele ale Deciziei nr. 3564/1999 a Consiliului Uniunii Barourilor

din România, precum și pe cele al art. 132 din Statutul profesiei de avocat.

Recursul este fondat,

în ceea ce privește criticile referitoare la restituirea în natură a terenului

în suprafață de 203,02 mp, în considerarea argumentelor ce succed.

Astfel, cu privire la

respectiva suprafață de teren, instanța de apel a plecat de la concluziile

raportului de expertiză, pe care le-a preluat integral și ca atare, apreciind

că aceasta poate fi restituită în natură, atâta timp cât este liberă de

construcție și a fost individualizată prin proba administrată în cauză.

Procedând în acest

mod, curtea de apel, în mod eronat, s-a rezumat la preluarea necritică a

concluziilor expertizei, ignorând celelalte elemente din dosar, într-o

determinare insuficientă a stării de fapt.

Prin raportul de

expertiză tehnică întocmit de P.M. (Dosar apel nr. 2694/2/2010, filele 33-35),

în concluziile referitoare la determinarea terenului aferent unităților

locative restituite în natură prin sentința apelată și determinarea suprafeței

de teren care nu a făcut obiectul înstrăinării în favoarea unor terțe persoane,

a reieșit că nu au făcut obiectul înstrăinării suprafețele de teren de sub

construcție de 65 mp și teren curte de 206 mp.

Aceste dimensiuni au

rezultat pe bază de calcul, prin scăderea inclusiv a suprafețelor aferente

unităților locative din imobil înstrăinate prin contractele de vânzare -

cumpărare încheiate potrivit Legii nr. 112/1995, care au fost determinate având

în vedere terenul aflat sub construcție și cotele din părțile de folosință

comună.

Ulterior, potrivit

raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de I.I.D. (Dosar apel nr. 1331/2/2011,

filele 34-37), întocmit prin deplasarea și măsurarea efectivă a imobilului,

terenul liber de construcții (nevândut) a fost determinat ca având suprafața de

203,03 mp.

Se constată însă că

instanța nu a determinat ce înseamnă, la speță, sintagma de teren aferent.

În legătură cu

această noțiune, deși nu există o definiție legală, se reține că sensul

respectivei instituții juridice se regăsește în Normele metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 923/2010 (de

modificare și completare a Normelor aprobate prin H.G. nr. 250/2007).

Astfel, potrivit art.

7.3 alin. (2) din Normele menționate, „prin noțiunea teren aferent imobilelor

înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 se înțelege terenul pe care este

amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din

împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de

categoria de folosință. Stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări

a construcției se face motivat…”.

Prin urmare, instanța

de apel ar fi trebuit să pornească de la premisa că acesta presupune asigurarea

unei utilizări, exploatări normale a locuinței, fără a reduce noțiunea la

terenul efectiv ocupat de construcție, ceea ce nu poate fi apt asigurării

exploatării normale, nici măcar asigurării accesului la locuință.

Cum aceste elemente

de fapt nu au fost lămurite, urmează ca în baza art. 314 C. proc. civ., să fie

casată decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare sub aspectul determinării

terenului aferent și în mod corespunzător, a terenului liber - care nu poate fi

înțeles în sensul de teren liber de construcții, ci liber din punct de vedere

juridic, pentru a-l face apt restituirii în natură.

La reluarea

judecății, vor fi administrate probele necesare pentru determinarea terenului

aferent care, în sensul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, trebuie

considerat ca înstrăinat odată cu înstrăinarea construcției, ținându-se seama

de accepțiunea dată acestuia, ca reprezentând terenul necesar bunei exploatări

a construcției, potrivit art. 7.3 din H.G. nr. 923/2010.

Referitor la motivele

de recurs privind incidența dispozițiilor art. 21-23 din Legea nr. 10/2001, se

reține că acestea nu pot fi primite, nefiind relevante cauzei.

Nu pot fi primite

nici criticile privitoare la cheltuielile de judecată, în raport de

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., constatându-se și faptul că instanța de apel

a specificat în considerentele deciziei atacate, contrar susținerii

recurentului, că acestea reprezintă onorarii expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva deciziei

nr. 697/ A din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2012.