ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5746/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5746/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la
data de 9 iunie 2010, reclamanta SC K.S. SRL în contradictoriu cu pârâta SC M.C.C.
SRL a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună
recunoașterea calității de titular de drepturi de autor a reclamantei asupra
graficii și sistemului de administrare folosite în cadrul website-ului
www.geniustravel.ro
; constatarea încălcării de către
pârâtă a drepturilor de reproducere, comunicare publică și realizare de opere
derivate deținute de reclamantă, prin realizarea și disponibilitatea publică a
conținutului on-line aferent website-ului
www.mgta.ro
;
dispunerea de îndată a interzicerii utilizării de către pârâtă a operelor ce
aparțin reclamantei; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri în valoare de
205.000 lei, estimată la data introducerii acțiunii, în vederea reparării
prejudiciului material și moral suferit de reclamantă prin reproducerea,
comunicarea publică și utilizarea fără consimțământul acesteia a operelor ce îi
aparțin; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin
sentința civilă nr. 1316
din 5 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă,
s-a a
dmis în parte cererea, fiind recunoscută
calitatea de titular de drepturi de autor a reclamantei asupra graficii și
sistemului de administrare folosite în cadrul website-ului
www.geniustravel.ro
.
S-a constatat
încălcarea de către pârâtă a drepturilor de reproducere, comunicare publică și
realizare de opere derivate deținute de reclamantă prin realizarea și
disponibilitatea publică a conținutului on-line aferent website-ului
x.
S-a
interzis pârâtei utilizarea operelor ce aparțin reclamantei.
S-a
respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata
sumei de 205.000 lei, reprezentând prejudiciu material și moral.
A fost
obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 41 lei cheltuieli de
judecată.
Prin
decizia nr. 193/ A
din 28 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru
cauze privind proprietatea intelectuală a respins, ca nefondat, apelul declarat
de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta SC K.S. SRL, invocând în drept dispozițiile
art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând casarea în întregime a
hotărârii atacate.
La termenul din data
de 23 octombrie 2012, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform
prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au
prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă
din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,
contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau
revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în
nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc.
civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă,
pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare
timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa
părții.
Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca,
timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării
cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat
în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.
În speță, părțile,
deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 23
octombrie 2012, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul
dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea
pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste
considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la
data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile
litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această
perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului
de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C.
proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul
declarat de reclamanta SC K.S. SRL împotriva deciziei nr. 193/ A din data de 28
iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze
privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 decembrie 2013.