ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5744/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea promovată, reclamantul U.D. în

contradictoriu cu pârâtul I.A.D., a solicitat instanței să constate însușirea

de către pârât fără drept a calității de coautor al lucrării „Schița drumului

roman între castrul roman de la Cășelu și podul roman de la Dej”, publicată în

lucrarea „Atlas dicționar al Daciei - Romane”, cu obligarea acestuia la o

compensație morală pentru prejudiciul suferit. Prin precizările formulate, s-a

solicitat obligarea pârâtului la recunoașterea faptului că s-a inclus în mod

abuziv în lucrare, cu titlu de coautor la o schiță.

Prin sentința civilă nr.

503/ A din 22 iunie 2012 a Tribunalului Cluj, a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâtul I.D., fiind respinsă acțiunea

ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar

reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului suma de 1000 lei cheltuieli

de judecată.

Tribunalul a reținut

că în lucrarea „Atlas dicționar al Daciei - Romane”, apărută la editura Tribuna

din Cluj-Napoca, în anul 2005, sub coordonarea lui M.B., la pag. 28, a fost publicată o planșă cu denumirea „Schița drumului roman între castrul roman de la Cășelu și

podul roman de la Dej (după D.I., D.U.)”.

Explicațiile

articolului au fost date de către F.F., după cum rezultă din mențiunea din

coloana a 2-a a paginii (fiind menționate inițialele F.F.).

Din declarația

martorului F.F., cel care a redactat articolul în cuprinsul căruia a fost

inserată și schița, rezultă că niciunul dintre cei menționați, după denumirea

planșei, nu au fost consultați cu ocazia întocmirii lucrării și nu li s-a

solicitat acordul pentru publicare, schița fiind preluată după un articol

apărut în anul 1993. Acesta a mai declarat că nu a avut nicio discuție cu

pârâtul legată de atribuirea unor drepturi de autor, care nu a uzitat de niciun

mijloc prin care el să fie indicat sau considerat ca și autor, iar inversarea

ordinii în care au fost indicate cele două părți s-a făcut dintr-o eroare

datorată neatenției.

În aceste condiții, pârâtul

nu a avut nicio contribuție sau implicare în realizarea lucrării din punct de

vedere tehnic și științific, lucrare prin care s-ar fi adus atingere

drepturilor de autor ale reclamantului.

Împrejurarea că

citarea celor două părți s-a făcut într-o ordine inversă decât cea menționată

în cuprinsul unei lucrări inițiale nu-i poate fi imputată pârâtului.

Curtea de Apel Cluj, secția

I civilă, prin Decizia nr. 111/ A din 18 octombrie 2012 a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului.

Recursul formulat de

reclamantul U.D. împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, a fost

respins, ca nefondat, prin decizia nr. 2747 din 21 mai 2013 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Împotriva acestei din

urmă decizii, U.D. a formulat cerere de revizuire, arătând că își menține în

totalitate acțiunea și că va dezvolta motivele revizuirii după comunicarea

deciziei pronunțate în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

La termenul de

judecată din data de 10 decembrie 2013, Înalta Curte a reținut cauza în

pronunțare cu privire la excepția netimbrării recursului, ce se impune a fi

analizată cu prioritate, în temeiul

art.

137

alin. (1)

C. proc.

civ.

Revizuentul

U.D.

nu a

depus timbru judiciar de 0,3 lei, deși a fost legal citat pentru termenul din 10

decembrie 2013 (fila 13 din dosarul de revizuire), cu mențiunea îndeplinirii acestei

obligații legale de plată a timbrului judiciar.

Potrivit

dispozițiilor

art.

20

alin. (1)

din Legea

nr.

146/1997

privind taxele

judiciare de timbru, modificată și ale

art.

3 și

art.

9 din

O.G.

nr.

32/1995 privind

timbrul judiciar, cu modificările ulterioare, taxele de timbru și timbrul

judiciar se plătesc anticipat.

Cu

totul excepțional, în condițiile

art.

20

alin. (2)

din Legea

nr.

146/1997, instanțele

judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient

timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de

judecată. Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii

sau a cererii, în conformitate cu dispozițiile

art.

20

alin. (3)

din Legea

nr.

146/1997, dispoziții

incidente și în cazul neaplicării timbrului judiciar.

Cum în speță, revizuentul

U.D. nu s-a conformat îndeplinirii obligației legale de plată prevăzută de

actele normative menționate, cererea de revizuire formulată de aceasta va fi

anulată, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

timbrată, cererea de revizuire formulată de revizuentul U.D. împotriva deciziei

nr. 2747 din data de 21 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 9953/117/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2013.