ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5472/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5472/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1204 din 15 iunie 2012,
Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepția prescripției
dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată, a respins acțiunea, astfel cum
a fost precizată, formulată de reclamantul M.L., în contradictoriu cu pârâtul
Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar, ca neîntemeiată. A fost
obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 16.143,31 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței
primei instanțe a formulat apel reclamantul M.L., criticând-o pe motive de nelegalitate
și netemeinicie.
Intimatul pârâtul
Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar a formulat cerere de
aderare la apel.
La termenul de
judecată din data de 29 aprilie 2013 instanța de apel a rămas în pronunțare
asupra excepției netimbrării apelului invocată de apelantul - aderent Fondul de
Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar.
Prin decizia civilă nr.
131/ A din 29 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, a anulat ca netimbrat apelul formulat de
apelantul - reclamant M.L. și potrivit art. 293 alin. (2) C. proc. civ. a
constatat că cererea de aderare la apel formulată de Fondul de Garantare a
Depozitelor din Sistemul Bancar - rămâne fără efecte.
Pentru a se pronunța
astfel instanța de apel a reținut că la termenul din 29 aprilie 2013 apelantul
reclamant a susținut că suma pe care ar trebui să o achite este foarte mare și că
nu o poate nici măcar eșalonat să o achite. În raport de dispozițiile art. 20 alin.
(1) și (3) din Legea nr. 146/1997, care dispun că taxele judiciare de timbru se
plătesc anticipat, a anulat apelul ca netimbrat.
Cu privire la cererea
de aderare la apel instanța a constatat că a rămas fără efecte față de declarația
făcută de apărătorul Fondului de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar și
de împrejurarea că nu a fost depus originalul achitării taxei de timbru
stabilită și că apelul principal a fost anulat ca netimbrat.
La data de 13 iunie 2013,
apelantul aderent - pârât Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar
a formulat cerere de completare a deciziei civile nr. 131/ A din 29 aprilie 2013,
solicitând completarea acestei decizii, în sensul obligării apelantului la
plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 16.877,64 lei, reprezentând
onorariu de avocat.
Prin decizia nr. 212/
A din data de 30 septembrie 2013 Curtea de Apel București, secția a III-a
civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea de completare
în sensul că a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a
apelantului - aderent pârât, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța
astfel instanța a avut în vedere următoarele aspecte:
În prezenta cauză, la
10 decembrie 2012, intimatul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul
Bancar a formulat în condițiile art. 293 C. proc. civ., cerere de aderare la
apelul declarat de apelantul M.L., precizând expres că scopul aderării fiind
„numai pentru ipoteza absurdă (reductio ad absurdum) în care instanța ar admite
apelul principal cu privire la modul de soluționare a dosarului pe fondul
acestuia”.
Or, apelantul nu a
înțeles să timbreze apelul și, față de caracterul accesoriu al apelului
incident, acesta a rămas în terminologia legiuitorului „fără efecte”.
Astfel, Curtea a
respins și apelul incident față de anularea apelului principal, rezultând că
acesta a rămas fără obiect.
S-a mai reținut că respingerea
apelului incident presupune o respingere globală, inclusiv asupra capătului de
cerere privitor la obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Față de aceste
considerente, dispozitivul deciziei a fost completat cu mențiunea de respingere
privitoare la cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei
decizii a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Depozitelor din
Sistemul Bancar, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin critica
formulată recurentul pârât a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de apel
a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
Astfel, s-a solicitat
admiterea căii de atac și modificarea în parte a deciziei recurate în sensul
admiterii cererii de obligare a apelantului reclamant la plata cheltuielilor de
judecată suportate de pârât în apel în cuantum total de 16.877, 64 lei și
cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Analizând decizia
atacată în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 274 alin.
(1) C. proc. civ., „partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere,
să plătească cheltuielile de judecată”.
Așa cum s-a arătat,
cererea de completare a deciziei nr. 131/ A din 29 aprilie 2013 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie, a fost admisă în sensul că s-a respins cererea de acordare a
cheltuielilor de judecată formulată de apelantul aderant, ca neîntemeiată, în
raport de soluția dată apelului principal.
Soluția
acestei instanțe este nelegală față de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.
civ., întrucât reclamantul este culpabil de declanșarea procesului și răspunzător
pentru sumele de bani avansate de pârât în legătură cu demersul lui judiciar.
Astfel, partea
care promovează o cerere de chemare în judecată sau formulează o cale de atac își
asumă și riscul de a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de
adversarul său în cazul în care demersul său procesual a eșuat.
În acest
sens, este de reținut că după comunicarea cererii și motivelor de apel, în
termen legal, pârâtul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar a
formulat și depus întâmpinare față de cererea de apel, solicitând totodată și
cheltuieli de judecată.
În plus, se
constată că pârâtul a fost prezent la termenele de judecată fiind reprezentat
de avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Astfel, Curtea a
reținut, în mod greșit, că nu s-ar putea acorda cheltuieli de judecată
apelantului aderant reținându-se numai împrejurarea că acesta a formulat calea
de atac pentru ipoteza în care instanța ar admite apelul principal cu privire
la modul de soluționare a dosarului pe fondul acestuia.
Însă, având în vedere
sancțiunea procedurală aplicată apelului declarat de reclamant, Înalta Curte
constată ca fiind nepotrivit de mare onorariul de 16.877,64 lei, pretins de
avocatul apelantului pârât întrucât nu se circumscrie criteriului de
complexitate sau dificultate al cauzei, sens în care, va face aplicarea art. 274
alin. (3) C. proc. civ. și va obliga pe apelantul reclamant M.L. la plata sumei
de 5.000 lei cu acest titlu în favoarea pârâtului.
Cu privire la
solicitarea recurentului pârât de acordare a cheltuielilor de judecată pentru
faza procesuală a recursului se constată următoarele:
Prezenta cale de atac
este formulată împotriva unei hotărâri prin care a fost soluționată o cerere de
completare a deciziei nr. 131/ A din 29 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281
C. proc. civ.
Or, potrivit
dispozițiilor art. 281
3
alin. (2), părțile nu pot fi obligate la
plata cheltuielilor de judecată legate de îndreptarea, lămurirea sau
completarea hotărârii, motiv pentru care urmează a se respinge cererea
recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
În concluzie, în baza
art. 312 alin. (1)-(3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta
Curte, va admite recursul declarat de pârât împotriva deciziei atacate, pe care
o va modifica în parte, în sensul că se va admite cererea de acordare a
cheltuielilor de judecată formulată de pârât în apel și îl va obliga pe
reclamantul apelant M.L. la plata sumei de 5000 lei cu acest titlu. Se va
respinge cererea de obligare a intimatului reclamant la cheltuieli de judecată
în recurs față de dispozițiile art. 281
3
alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar împotriva
deciziei nr. 212/ A din data de 30 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția
a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Modifică în parte
decizia recurată în sensul că admite cererea de acordare a cheltuielilor de
judecată formulată de pârât și obligă pe reclamantul apelant M.L. la plata sumei
de 5.000 lei cu acest titlu către acesta.
Respinge cererea de
obligare a intimatului reclamant la cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 noiembrie 2013.