ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5472/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1204 din 15 iunie 2012, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată, a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul M.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar, ca neîntemeiată. A fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 16.143,31 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel reclamantul M.L., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Intimatul pârâtul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar a formulat cerere de aderare la apel.

La termenul de judecată din data de 29 aprilie 2013 instanța de apel a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării apelului invocată de apelantul - aderent Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar. Prin decizia civilă nr. 131/ A din 29 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a anulat ca netimbrat apelul formulat de apelantul - reclamant M.L. și potrivit art. 293 alin. (2) C. proc. civ. a constatat că cererea de aderare la apel formulată de Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar - rămâne fără efecte. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că la termenul din 29 aprilie 2013 apelantul reclamant a susținut că suma pe care ar trebui să o achite este foarte mare și că nu o poate nici măcar eșalonat să o achite.

În raport de dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, care dispun că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, a anulat apelul ca netimbrat. Cu privire la cererea de aderare la apel instanța a constatat că a rămas fără efecte față de declarația făcută de apărătorul Fondului de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar și de împrejurarea că nu a fost depus originalul achitării taxei de timbru stabilită și că apelul principal a fost anulat ca netimbrat. La data de 13 iunie 2013, apelantul aderent - pârât Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar a formulat cerere de completare a deciziei civile nr. 131/ A din 29 aprilie 2013, solicitând completarea acestei decizii, în sensul obligării apelantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 16.877,64 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Prin decizia nr. 212/ A din data de 30 septembrie 2013 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea de completare în sensul că a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a apelantului - aderent pârât, ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere următoarele aspecte: În prezenta cauză, la 10 decembrie 2012, intimatul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar a formulat în condițiile art. 293 C. proc. civ., cerere de aderare la apelul declarat de apelantul M.L., precizând expres că scopul aderării fiind „numai pentru ipoteza absurdă (reductio ad absurdum) în care instanța ar admite apelul principal cu privire la modul de soluționare a dosarului pe fondul acestuia”.

Or, apelantul nu a înțeles să timbreze apelul și, față de caracterul accesoriu al apelului incident, acesta a rămas în terminologia legiuitorului „fără efecte”. Astfel, Curtea a respins și apelul incident față de anularea apelului principal, rezultând că acesta a rămas fără obiect. S-a mai reținut că respingerea apelului incident presupune o respingere globală, inclusiv asupra capătului de cerere privitor la obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată. Față de aceste considerente, dispozitivul deciziei a fost completat cu mențiunea de respingere privitoare la cheltuielile de judecată. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin critica formulată recurentul pârât a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Astfel, s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii cererii de obligare a apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârât în apel în cuantum total de 16.877, 64 lei și cheltuieli de judecată efectuate în recurs. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

Așa cum s-a arătat, cererea de completare a deciziei nr. 131/ A din 29 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă în sensul că s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apelantul aderant, ca neîntemeiată, în raport de soluția dată apelului principal. Soluția acestei instanțe este nelegală față de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamantul este culpabil de declanșarea procesului și răspunzător pentru sumele de bani avansate de pârât în legătură cu demersul lui judiciar. Astfel, partea care promovează o cerere de chemare în judecată sau formulează o cale de atac își asumă și riscul de a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de adversarul său în cazul în care demersul său procesual a eșuat.

În acest sens, este de reținut că după comunicarea cererii și motivelor de apel, în termen legal, pârâtul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar a formulat și depus întâmpinare față de cererea de apel, solicitând totodată și cheltuieli de judecată. În plus, se constată că pârâtul a fost prezent la termenele de judecată fiind reprezentat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar. Astfel, Curtea a reținut, în mod greșit, că nu s-ar putea acorda cheltuieli de judecată apelantului aderant reținându-se numai împrejurarea că acesta a formulat calea de atac pentru ipoteza în care instanța ar admite apelul principal cu privire la modul de soluționare a dosarului pe fondul acestuia.

Însă, având în vedere sancțiunea procedurală aplicată apelului declarat de reclamant, Înalta Curte constată ca fiind nepotrivit de mare onorariul de 16.877,64 lei, pretins de avocatul apelantului pârât întrucât nu se circumscrie criteriului de complexitate sau dificultate al cauzei, sens în care, va face aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și va obliga pe apelantul reclamant M.L. la plata sumei de 5.000 lei cu acest titlu în favoarea pârâtului. Cu privire la solicitarea recurentului pârât de acordare a cheltuielilor de judecată pentru faza procesuală a recursului se constată următoarele: Prezenta cale de atac este formulată împotriva unei hotărâri prin care a fost soluționată o cerere de completare a deciziei nr. 131/ A din 29 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281 C. proc.

civ. Or, potrivit dispozițiilor art. 281 3 alin. (2), părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii, motiv pentru care urmează a se respinge cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs. În concluzie, în baza art. 312 alin. (1)-(3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul declarat de pârât împotriva deciziei atacate, pe care o va modifica în parte, în sensul că se va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârât în apel și îl va obliga pe reclamantul apelant M.L. la plata sumei de 5000 lei cu acest titlu. Se va respinge cererea de obligare a intimatului reclamant la cheltuieli de judecată în recurs față de dispozițiile art. 281 3 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar împotriva deciziei nr. 212/ A din data de 30 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârât și obligă pe reclamantul apelant M.L. la plata sumei de 5.000 lei cu acest titlu către acesta. Respinge cererea de obligare a intimatului reclamant la cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2013.