ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2147/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursurilor de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 5 august 2004, sub nr. x/2004, reclamanta A. prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar, a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 16.576.400.000 RON și a dobânzii legale aferente acesteia, calculată de la data alimentării contului pârâtului cu această sumă și până la data stingerii efective a datoriei către bancă.

Prin încheierea din 15 februarie 2005, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ. din 1865.

Prin încheierea din 15 iunie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a dispus repunerea cauzei pe rol, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2004.

Prin sentința civilă nr. 2560 din 14 septembrie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiate, și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția V-a civilă sub nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 1223/A din 2 iulie 2019, Curtea de Apel București, secția V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare.

Prin decizia nr. 2357 din 11 decembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția V-a civilă sub nr. x/2019*.

Prin decizia civilă nr. 719/A din 30 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea integrală a deciziei recurate, atât în privința dispozitivului, cât și în privinta considerentelor, rejudecarea cauzei și admiterea cererii de chemare în judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că, deși a dovedit starea de fapt delictuală, instanța a interpretat greșit probatoriul și nu a reținut caracterul ilicit al faptelor reclamate, în ciuda faptului că intimatul-pârât nu a contestat semnăturile aferente documentelor prin care și-a însușit și a folosit sumele de bani primite în contul său. În opinia părții, lipsa de vinovăție penală nu determină și lipsa răspunderii civile.

Autoarea căii de atac susține că intimatul-pârât trebuie să răspundă pentru partea de prejudiciu la producerea căreia a participat, chiar dacă suma pretinsă de la acesta este inclusă în valoarea totală a prejudiciului cu privire la care a fost atrasă răspunderea penală a angajaților băncii, și invocă în acest sens dispozițiile art. 1003 C. civ. din 1864 referitoare la răspunderea solidară, ale art. 992 C. civ. din 1864 și ale art. 370 Codul comercial. Mai susține că singurul temei în baza căruia banca își putea recupera prejudiciul a fost îmbogățirea fără justă cauză

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea pe dipozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. din 1865.

La termenul de la 16 septembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut cauza în pronunțare, iar în temeiul dispozițiilor art. 151 C. proc. civ. din 1865, a repus-o pe rol, pentru a pune în discuția părților motivul de ordine publică reglementat de art. 304 pct. 1 din același cod. A acordat termen la 4 noiembrie 2020, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care este obligată să le pună în discuția părților. Față de caracterul imperativ al normelor care reglementează compunerea completului de judecată, Înalta Curte a invocat din oficiu și a pus în discuția părților incidența motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. din 1865.

Analizând cu prioritate motivul de ordine publică invocat, instanța supremă reține că în prezenta cauză, curtea de apel a soluționat cauza în al doilea ciclu procesual cu încălcarea art. 304 pct. 1 C. proc. civ. din 1865, întrucât instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, având în vedere că aceiași judecători s-au pronunțat asupra apelului declarat de recurenta-reclamantă atât în primul ciclu procesual, cât și în rejudecare după casare. Această situație contravine prevederilor art. 24 alin. (1) din același cod, a cărui teză finală instituie un caz de incompatibilitate în situația în care completul de judecată care soluționează fondul6 cauzei în primul ciclu procesual este învestit cu soluționarea aceleiași cauze, în urma casării cu trimitere spre rejudecare. Scopul instituirii acestui caz de incompatibilitate absolută este determinat de necesitatea asigurării în cel mai înalt grad posibil a aparenței de imparțialitate a instanței din perspectiva art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în sensul de a elimina orice îndoială cu privire la imparțialitatea judecătorilor care compun completul de judecată.

Având în vedere argumentele expuse, nu se mai impune analizarea celorlalte critici invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. din 1865, câtă vreme soluția preconizată este una de casare a hotărârii în întregul ei, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare de către o instanță legal alcătuită.

În temeiul art. 312 alin. (1)-(3), raportat la art. 304 pct. 1 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra apelului într-un complet de judecată alcătuit potrivit dispozițiilor legale evocate în considerentele ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. prin lichidator FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR BANCARE împotriva deciziei civile nr. 719/A din 30 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.