ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4764/2010

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Constanța la data de 21 martie 2007, reclamanta T.I. a solicitat

restituirea locului de casă ce a aparținut părinților, teren liber și, arătând

că i s-a oferit alt teren aflat la marginea satului. În finalul cererii a

arătat că "suntem cinci moștenitori: T.I., C.D., C.T., T.G. și T.T.".

Soluționând pe fond

cauza Tribunalul Constanța prin Sentința civilă nr. 340 din 17 martie 2009, a

respins ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamanții T.I., T.(G.)D., C.T.,

T.G. și T.T. în contradictoriu cu Primarul comunei Cobadin.

Prin Decizia civilă

nr. 264/C din 16 noiembrie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori

și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul formulat de

apelanții-reclamanți T.I., T.(G.)D., C.T., T.T. și T.G., continuat de

succesoarea acestuia T.M. în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul comunei

Cobadin împotriva Sentinței civile nr. 340/2009 pronunțată de Tribunalul

Constanța.

A schimbat în tot

sentința apelată în sensul că a admis contestația, a anulat Dispoziția nr. 995

din 20 noiembrie 2006 emisă de primarul comunei Cobadin și a obligat pârâtul să

restituie în natură reclamantelor suprafața de 3979,94 m.p. din parcela A 144/2

astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat de expert

V.C., iar pentru suprafața de teren de până la 680,06 m.p. să se emită

propunere de acordare de teren în compensare pentru considerentele ce urmează:

Din cuprinsul

dispozițiilor, art. 7, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, a

rezultat principiul prevalentei restituirii în natură, în sensul că imobilele

preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se găsesc în prezent, se

restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituiri și

libere de orice sarcini. Prin urmare, dacă prin notificare persoanele

îndreptățite în accepțiunea Legii nr. 10/2001 solicită restituirea în natură a

imobilului respectiv sau măsuri reparatorii prin echivalent, persoana juridică

sau entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată să verifice

posibilitatea restituirii în natură a bunului și numai în situația în care

restituirea în natură nu este posibilă, să acorde măsuri reparatorii prevăzute

de lege în favoarea celor îndreptățiți.

Instanța de fond, nu

a ținut cont de dispozițiile textelor de lege mai sus enunțate, precum și de

solicitarea reclamanților în sensul restituirii în natură a terenului

revendicat, ci a constatat că restituirea în natură nu este posibilă deși din

raportul de expertiză efectuat a rezultat că imobilul în litigiu corespunde

parcelei 144, tarlaua 23, având o suprafață de 4530,32 m.p. și pe acest teren

se află o construcție cu destinație de locuință aparținând în proprietatea

soților B., grupată într-o incintă având suprafața de 523,38 m.p. care este

delimitată și reprezentată în planul de situație din schița anexă nr. 1 prin

conturul 1,5,6,7,1, diferența de teren fiind liberă.

S-a constatat că

această diferență de teren de 3979,94 m.p. este liberă și aparține domeniului

privat al statului care a preluat-o abuziv și poate fi restituită în natură

reclamanților.

Este adevărat că

soții B. figurează în registrul agricol cu întreaga suprafață de teren în

litigiu, dar nu o dețin în proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare

din 17 decembrie 1974, terenul a trecut în proprietatea statului în baza art.

30 din Legea nr. 58/1974 și aceștia au primit în folosință 250 m.p.

Pentru diferența de

teren până la 680,06 mp pârâtul a fost obligat să emită propunere de acordare

de teren în compensare reclamanților.

Împotriva deciziei a

declarat recurs Primarul Comunei Cobadin întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ., criticând hotărârea pentru motivele ce urmează:

Reclamanții nu au

calitatea de persoane îndreptățite în sensul legii întrucât ulterior anului

1948 nu mai există mențiuni cu privire la existența terenului în proprietatea

lui T.M., în același sens fiind și declarațiile de notorietate date de S.L. și

S.G.

De asemenea, se

invocă incidența dispozițiilor art. 4 alin. (2) din legea de reparație în

sensul că notificarea formulată de reclamanta T.I. are valoare de acceptare a

moștenirii autorului T.M. numai pentru bunurile indicate în acest act nu și

pentru imobilul teren în suprafață de 4400 mp situat în satul Viișoara, comuna

Cobadin întrucât acesta nu a fost menționat printre bunurile a căror

contravaloare s-a solicitat prin notificare.

Un alt motiv de

nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 22 alin. (2) din lege se referă la

împrejurarea că reclamanții nu au făcut dovada plasamentului terenului în

suprafața de 4400 m.p. ca fiind cea ocupată în prezent de numiții B.Ș. și R.,

simpla declarație de notorietate depusă la dosarul cauzei neputând fi avută în

vedere.

Se mai arată că

terenul nu poate fi restituit în natură pe amplasamentul solicitat de

reclamanți în raport de existența contractului de vânzare-cumpărare din 17

decembrie 1974 și de adeverința din 26 septembrie 2000 eliberată de Primăria

Cobadin, prin care rezultă că terenul a fost atribuit numiților B.Ș. și B.R.,

pe acest teren existând construcții autorizate.

De asemenea, se mai

arată că instanța de apel a obligat în mod incorect pârâtul la restituirea în

natură a suprafeței de 3979,94 m.p. și la acordarea unui teren în compensare

pentru suprafața de 680,06 m.p. întrucât suprafața depășește terenul pretins a

fi avut în proprietate.

Analizând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în

toate etapele procesuale și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte

reține caracterul fondat al recursului în limitele și pentru considerentele ce

urmează:

Comuna Cobadin, prin

Dispoziția nr. 995 din 20 noiembrie 2006, a soluționat notificările cu nr. 239

și 409 formulate de T.I., G.D., C.T., T.G. și T.T. în temeiul Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6

martie 1945 - 22 decembrie 1989, în sensul restituirii în natură a unui teren

intravilan de 4.400 m.p. situat pe un alt amplasament decât imobilul preluat de

stat.

Recurenta, prin

emiterea dispoziției, a recunoscut reclamanților calitatea de persoane

îndreptățite la aplicarea măsurilor reparatorii stabilite prin legea specială.

Drept urmare, criticile referitoare la absența dovezilor privind calitatea

acestora de persoane îndreptățite nu poate fi pusă în discuție de unitatea

deținătoare în procedura judiciară declanșată de reclamanți ce poartă exclusiv

asupra amplasamentului terenului restituit în natură.

Referitor la regimul

juridic al terenului dispus a fi restituit în natură în calea devolutivă de

atac, se susține de către recurentă că terenul este deținut de soții B. în

temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 17 decembrie 1974 și de

adeverința din 26 septembrie 2000 eliberate de primăria Cobadin.

Critica este

infirmată de conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în

cauză din care rezultă că proprietatea soților B. este grupată într-o incintă

de 523,38 m.p., delimitată separat de terenul reclamanților.

Recursul este însă

fondat sub aspectul acordării reclamanților unei suprafețe de teren mai mare

decât cea solicitată prin notificare, conformă cu întinderea dreptului lor de

proprietate.

Astfel, prin

notificare a fost solicitată o suprafață de 4.200 m.p., iar prin dispoziție

s-au acordat 4.400 m.p.

Instanța de apel a

dispus restituirea în natură, pe vechiul amplasament, a unei suprafețe de 4.660

m.p. - 3979,94 m.p. în natură și 680,06 m.p. prin echivalent, cu 220 m.p. mai

mult decât s-a solicitat.

Drept urmare, Înalta

Curte, constată că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) și 304 pct. 7 C. proc. civ. va

admite recursul, va modifica decizia în parte, în sensul că va dispune

restituirea în natură a suprafeței de 3876,62 m.p. și va obliga unitatea

deținătoare la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 523,38

m.p., în total 4.400 m.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârât Primarul comunei Cobadin împotriva Deciziei civile nr. 264/C

din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și

familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Modifică decizia în

parte, în sensul că dispune restituirea în natură a suprafeței de 3876,62 m.p.

și obligă la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 523,38 m.p.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN