ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 318/2014

Deliberând, în condițiile art. 256

alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față:

Prin

decizia civilă nr. 24 din 11 februarie 2013, Tribunalul Gorj,

secția I civilă, a respins acțiunea

formulată de reclamanta D.A., titular al Cabinet de Avocat D.A., în

contradictoriu cu pârâții C.M., editorialist la ziarul S. de Gorj, N.M.,

redactor la ziarul S. de Gorj și SC S.M.P. SRL, având ca obiect pretenții.

Tribunalul a reținut că reclamanta D.A.

a chemat în judecată pârâții C.M., N.M., SC S.M.P. SRL în temeiul dispozițiilor

art. 253 alin. (1) lit. c) C. civ., art. 253 alin. (1) lit. b), art. 253 alin.

(3) lit. a), și art. 253 alin. (3) lit. a) C. civ., solicitând ca instanța să

constate caracterul ilicit al faptei pârâților realizată prin publicarea unor

articole cu caracter defăimător, să dispună încetarea încălcării dreptului la

demnitate realizat prin respectiva publicare, precum și să fie obligată pârâta

să retragă de pe site-ul propriu articolele cu caracter defăimător la adresa

reclamantei, iar pârâții să fie obligați la publicarea hotărârii de condamnare

în ziarul S. de Gorj, proprietatea pârâtei SC S.M.P. SRL și într-un ziar de

circulație națională, pe cheltuiala lor, și la plata sumei de 1.200.000 RON, în

solidar, reprezentând daune morale pentru prejudiciile pe care i le-au cauzat.

Reclamanta a susținut că în cauză sunt

întrunite condițiile răspunderii civile delictuale dat fiind faptul că pârâții au

săvârșit o faptă ilicită, ce constă în exercitarea libertății de exprimare dincolo

de condițiile și limitele impuse de art. 30 din Constituția României, prin care

au fost lezate drepturile subiective la respectarea demnității, onoarei și a dreptului

la propria imagine, prin publicarea într-un ziar de mare răspândire locală a două

articole ce conțin afirmații vădit calomnioase și nereale referitoare la încălcarea

regulilor deontologice ale profesiei de avocat în legătură cu litigii în care a

reprezentat membrii sindicatelor în contradictoriu cu Complexul Energetic R. și

prin publicarea unor imagini ale proprietății reclamantei, articole ce au fost postate

și vizualizate și pe pagina de internet a pârâtei.

Tribunal a apreciat că reclamanta nu a

tăcut dovada condițiilor răspunderii civile delictuale, astfel cum decurg din prevederile

art. 1349 C. proc. civ., faptele săvârșite fiind expresia dreptului la exprimare,

ce are ca și componente libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica

informații, idei, fără amestecul autorităților publice, drept recunoscut de

art. 30 din Constituție a României, precum și de art. 10 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

A mai reținut instanța că articolele publicate

cuprind afirmații care au un caracter de generalitate, fără caracter insultător,

iar reclamanta nu a dovedit că imaginea sa publică a fost prejudiciată în vreun

fel devreme ce își desfășoară în continuare activitatea potrivit funcției pe care

o deține și nici că imaginile publicate au adus atingere vreunui drept al său.

Prin decizia civilă nr. 39 din 11 iunie

2013, Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că reclamanta

a invocat faptul că articolele publicate de pârâți, cu rea-credință, au fost de

natură a-i aduce prejudicii de imagine prin faptul că au inoculat ideea că ar urmări

confortul său financiar, mai presus de echitate, morală, principii de etică profesională

sau de interesul clienților, iar prin publicarea de date referitoare la venituri

și bunurile proprii au fost săvârșite fapte de prelucrare nelegală a datelor cu

caracter personal. Totodată, reclamanta a criticat soluția instanței de fond și

pentru ca a încălcat dreptul său la apărare deoarece, deși i-a fost încuviințată

proba testimonială iar martorii au fost prezenți, nu au fost audiați.

Instanța de apel a reținut că textul articolelor

de presă nu este de natură a leza drepturile enumerate de art. 252 și urm. C.

civ., informațiile de presă, comunicate opiniei publice prin aceste editoriale,

se încadrează în limitele libertății de exprimare reglementate prin art. 30 din

Constituția României și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind

de natură a crea panică printre potențiali clienți ai apelantei reclamante și implicit

a atrage prejudicii de natură profesională și materială.

A mai reținut instanța de apel că prin

publicarea unor imagini nu au fost încălcate prevederile art. 74 C. civ., devreme

ce nu sunt efectuate într-un spațiu privat. Nu este întemeiată nici susținerea că

instanța de fond a refuzat audierea martorilor, propuși, de vreme ce, la termenele

la care martorii au fost prezenți, reclamanta nu a mai insistat în audierea lor.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

a declarat recurs reclamanta.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., reclamanta reia în recurs, pe larg, criticile formulate în apel împotriva

hotărârii pronunțate de instanța de fond și prezentarea situației de fapt, astfel

cum a făcut și prin cererea introductivă de instanță, pe care o apreciază ca fiind

dovedită, susținând că prin articolele publicate i-a fost lezat dreptul la imagine,

fiind depășite limitele dreptului la liberă exprimare prevăzut de dispozițiile

art. 30 din Constituție a României, precum și de art. 10 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului și, în consecință i-au fost cauzate prejudicii morale legate

de deontologia profesiei pe care o exercită, iar instanța de fond i-a încălcat dreptul

la apărare prin faptul că nu a fost administrată proba cu martori.

Examinând modul în care recurenta a înțeles

să motiveze recursul și având în vedere prevederile art. 302 alin. (1) lit. c) raportate

la art 306 C. proc. civ. „Înalta Curte constată că este fondată excepția nulității

recursului, urmând să o admită având în vedere următoarele motive:

Potrivit art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității

(...) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor

sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Dezvoltarea motivelor de recurs presupune

prezentarea tuturor prevederilor legale încălcate și a interpretării pe care recurentul

apreciază că trebuia dată, pentru a combate punctual argumentele de drept invocate

de instanță în susținerea soluției pronunțate și a argumenta că hotărârea pronunțată

de instanța de apel este nelegală, netlind suficientă indicarea formală a prevederilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cauză, Înalta Curte constată faptul

că motivele de recurs au conținut identic motivelor de apel, recurenta nefacând

altceva decât să reitereze, în aceeași formă, nemulțumirile sale față de sentința

primei instanțe, aspect care rezultă inclusiv din reluarea integrală a criticilor

aduse, în apel, hotărârii instanței de fond.

Înalta Curte apreciază că respectivelor

critici nu le este adăugat vreun element suplimentar de analiză care să exprime

un motiv de nelegalitate subsumat dispozițiilor art 304 pct 9 C. proc. civ., devreme

ce recursul nu indică critica efectivă din punctul de vedere al modului greșit de

interpretare și aplicare a unor texte legale, sau al lipsei de temei legal.

Apreciază totodată Înalta Curte că lipsa

oricăror critici suplimentare ale hotărârii instanței de apel, ci numai reiterarea

motivelor de apel inițiale împotriva hotărârii instanței de fond, indică încercarea

recurentei de a determina o analiză a netemeiniciei hotărârilor instanțelor de fond

și respectiv de apel.

Este nepermisă însă critica de netemeinicie

efectuată în recurs în raport de calificarea recursului drept cale extraordinară

de atac ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele de nelegalitate

expres și limitativ prevăzute de lege, în condițiile art. 299 alin. (1) și art.

304 C. proc. civ. în calea extraordinară de atac a recursului nu are Ioc reluarea

fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind doar legalitatea hotărârii

pronunțate în apel.

De aceea, eventualele critici susceptibile

de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumentele

prin care să se tindă la a demonstra pentru care motive este nelegal raționamentul

instanței de apel.

Văzând dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate

cu cele ale art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea căii de atac

exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea hotărârii

atacate sub vreun aspect de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta

D.A. împotriva deciziei civile nr. 39 din 11 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

ianuarie 2014.