ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 16 iunie 2012

petentul L.I. a depus o plângere la poliția orașului Pantelimon în care reclama

că persoane din administrațiile locale și centrale ale statului, realizează

venituri prin „spălare de bani, crimă organizată și acte de corupție” săvârșind

aceste activități în dauna comunității orașului Pantelimon.

Totodată, petentul a mai

reclamat că persoane necunoscute i-au ocupat un teren pe care-l deține în orașul

Pantelimon, str. M. au distrus construcția ridicată de petent pe acest teren și

au construit alte construcții.

Prin ordonanța nr. 3141/P/2011

din 4 august 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat

această cauză în favoarea D.N.A., motivându-se că plângerea formulată se referă

la infracțiuni care sunt de competența materială a acestei unități.

Fiind audiat la data de

21 martie 2012 petentul a declarat că înțelege să-l reclame pe fostul primar C.P.

Prin ordonanța nr. 343/P

din 31 ianuarie 2013 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.N.A., Biroul Teritorial Slobozia a dispus neînceperea urmăririi penale față de

C.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13

2

din Legea

nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. și art. 254 alin. (2) C. pen. raportat

la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Neînceperea urmăririi

penale față de autori necunoscuți, menționați în declarația petentului ca fiind

agenți imobiliari „G.” și „B.”, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7

alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Neînceperea urmăririi

penale față de P.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 255 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Disjungerea și declinarea

competenței de soluționare în favoarea Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu,

județul Ilfov, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin.

(1), (3) C. pen. de către numitul C.C. și reprezentantul SC M.I. SRL, precum și

a infracțiunilor prevăzute de art. 220 alin. (1) și art. 217 C. pen., săvârșite

de numiții I.N. și I.F.

Împotriva ordonanței

nr. 343 din 31 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.N.A., Biroul Teritorial Slobozia, petentul L.I. s-a adresat Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, astfel sesizată, constată că, potrivit art. 278

1

C. proc.

pen., soluționarea plângerii îndreptată împotriva rezoluției de netrimitere în judecată

se soluționează de instanța căreia i-ar reveni potrivit legii competența să judece

în primă instanță.

Cum în speță competența

aparține Tribunalului Ilfov, Înalta Curte urmează să trimită plângerea la instanța

competentă potrivit art. 42 C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite plângerea formulată

de petentul L.I. împotriva ordonanței nr. 343/P/2011 din 31 ianuarie 2013 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Biroul Teritorial Slobozia

spre competentă soluționare la Tribunalul Ilfov.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 aprilie 2013.