ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 435/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin plângerea formulată de petenții D.A.,

E.A. și N.M., adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a

solicitat tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, distrugere de bunuri și furt a

numiților D.V., O.I., B.I.V. și M.R.Ș.

S-a învederat faptul că începând din

anul 1956 petenții au locuit într-un imobil situat în municipiul Constanța în

baza unui contract de închiriere.

Petenții au arătat că în curtea

imobilului, pe cheltuiala lor, au edificat două construcții pe care primarul

municipiului Constanța, cu complicitatea executorului judecătoresc D.V. și a

numitului B.I.V. le-au predat cumpărătorilor de drepturi litigioase.

Prin rezoluția nr. 191/P/2012 din 22

iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de numiții D.V., M.R.Ș., O.I. și B.I. În

motivarea acestei soluții de neînceperea urmăririi penale, procurorul a reținut

că petenții au respectat procedurile legale de punerea în executare a

hotărârilor judecătorești., iar cu privire la împrejurarea că în timpul

executării mai multe bunuri ar fi fost însușite de numitul B.I. și ulterior

distruse, acesta nu are suport real. În ceea ce privește împrejurarea că

numitul M.R. a dovedit lipsa de neînțelegere la solicitările petenților

nerezolvarea cererilor nu poate conduce la antrenarea răspunderii penale a

primarului.

În rezoluția nr. 571/11/2/2012 dată de

procurorul general a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a fost

respinsă plângerea petenților împotriva rezoluției nr. 191/P/2012 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Constanța, întrucât din actele efectuate în cauză nu

se conturează indicii de săvârșirea infracțiunilor reclamate de petenți în

sarcina făptuitorului.

Împotriva rezoluțiilor pronunțate în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen. petenții D.A., E.A. și N.M. au

formulat plângere la instanță, reiterându-se motivele formulate în cererea

introductivă.

Prin sentința penală nr. 127/P din 8

noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru Cauze

Penale cu Minori și de Familie a fost respinsă ca fiind nefondată plângerea

petenților împotriva rezoluției nr. 191/P/2012.

Petentul D.A. a formulat recurs împotriva

acestei hotărâri pe care o consideră netemeinică și nelegală. Recursul este

inadmisibil.

Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse

modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea

soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de

atac, cum este cazul recursului împotriva «hotărârilor pronunțate în procedura

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen.'

În acest sens,

potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a* fost

modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care

judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.

Aceste modificări au dispus inserarea

în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în disp.

art. XXIV.

În privința căilor de atac, singura

normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta

stabilește cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute

de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu corespunde atât

principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare,

cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de

simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință, constatând că în speță

sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 8 noiembrie 2012,

așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, înalta Curte reține

că această hotărâre este definitivă.

În această situație, întrucât petentul

a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, înalta Curte urmează

a respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l totodată pe petiționar la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petentul D.A. împotriva sentinței penale nr. 127/P din 8 noiembrie 2012 a

Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de

Familie.

Obligă recurentul petent la plata

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6

februarie 2013.