ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 435/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată de petenții D.A., E.A. și N.M., adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a solicitat tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, distrugere de bunuri și furt a numiților D.V., O.I., B.I.V. și M.R.Ș. S-a învederat faptul că începând din anul 1956 petenții au locuit într-un imobil situat în municipiul Constanța în baza unui contract de închiriere. Petenții au arătat că în curtea imobilului, pe cheltuiala lor, au edificat două construcții pe care primarul municipiului Constanța, cu complicitatea executorului judecătoresc D.V.

și a numitului B.I.V. le-au predat cumpărătorilor de drepturi litigioase. Prin rezoluția nr. 191/P/2012 din 22 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții D.V., M.R.Ș., O.I. și B.I. În motivarea acestei soluții de neînceperea urmăririi penale, procurorul a reținut că petenții au respectat procedurile legale de punerea în executare a hotărârilor judecătorești., iar cu privire la împrejurarea că în timpul executării mai multe bunuri ar fi fost însușite de numitul B.I. și ulterior distruse, acesta nu are suport real. În ceea ce privește împrejurarea că numitul M.R. a dovedit lipsa de neînțelegere la solicitările petenților nerezolvarea cererilor nu poate conduce la antrenarea răspunderii penale a primarului.

În rezoluția nr. 571/11/2/2012 dată de procurorul general a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a fost respinsă plângerea petenților împotriva rezoluției nr. 191/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, întrucât din actele efectuate în cauză nu se conturează indicii de săvârșirea infracțiunilor reclamate de petenți în sarcina făptuitorului. Împotriva rezoluțiilor pronunțate în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. petenții D.A., E.A. și N.M. au formulat plângere la instanță, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă. Prin sentința penală nr. 127/P din 8 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie a fost respinsă ca fiind nefondată plângerea petenților împotriva rezoluției nr. 191/P/2012.

Petentul D.A. a formulat recurs împotriva acestei hotărâri pe care o consideră netemeinică și nelegală. Recursul este inadmisibil. Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva «hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen.' În acest sens, potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a* fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.

Aceste modificări au dispus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în disp. art. XXIV. În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată. Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate. În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 8 noiembrie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă.

În această situație, întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l totodată pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.A. împotriva sentinței penale nr. 127/P din 8 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 februarie 2013.