ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3809/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3809/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
Analizând
actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată următoarele:
Tribunalul Caras
Severin - Secția a II a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin
sentința civilă nr. 1003 de la 5 decembrie 2011, a admis în parte acțiunea
formulată de reclamantul SC R.G.B. SRL Glimboca în contradictoriu cu pârâții SC
E.D.T.R. SRL și SC C.I. SRL, a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină
proprietate și posesie suprafețele de teren cu zgură și deșeuri industriale
depuse pe terenurile înscrise în C.F. Glimboca și a respins capetele de cerere privind
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 15
octombrie 2008 autentificat de B.N.P. - S.A., obligarea pârâților la
respectarea dreptul de proprietate al reclamantului asupra celorlalte suprafețe
de teren cu zgură și deșeuri din Halda, precum și pe cel privind obligarea
pârâților să permită accesul reclamantului spre exploatare a Haldei.
În
motivare, instanța a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare din 1
iunie 2009, reclamantul SC R.G.B. SRL a cumpărat cantitatea de zgură și deșeu
industrial depusă pe aceste terenuri evidențiate în cartea funciară de la vânzătorul
SC G.M. SRL Oțelu Roșu și, cum nu s-a făcut dovada anulării, acesta va produce
efectele stabilite prin acordul de voință al părților.
Prin
decizia civilă nr. 167/ A din data de 8 octombrie 2012, Curtea de Apel Timișoara,
secția civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC
R.G.B. SRL și de pârâta SC E.D.T.R. SRL Reșița, reținând că o eventuală
omisiune din dispozitivul sentinței trebuia solicitată pe baza unei cereri de
completare a dispozitivului în baza art. 281
2
C. proc. civ. și,
procedând la compararea titlurilor de proprietate invocate de părți, a
constatat că reclamanta este proprietar tabular asupra parcelelor de teren
înscrise în C.F., astfel încât susținerile pârâtei sunt nefondate.
Împotriva
acestei decizii, pârâta SC E.D.T.R. SRL Reșița a declarat recurs, solicitând
admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și, pe fond,
respingerea acțiunii, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304
pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În
argumentarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de lege privind nulitatea actelor juridice, cu atât mai
mult a contractului autentificat din 15 octombrie 2008, fiind în prezența unor
cumpărători de bună credință.
Înalta
Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art.
137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar
asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos, în tot sau în
parte, cercetarea în fond a pricinii, luând în examinare, cu prioritate,
chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu
referire la art. 20 (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun
anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.
Potrivit
prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a
legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va
fi anulată ca netimbrată.
În
speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru
și a timbrului judiciar, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (fila 13
dosar Î.C.C.J.), iar, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea
cererii de recurs, nu a depus dovada achitării taxei de timbru și a timbrului
judiciar în cuantumul stabilit.
Constatând
că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta
Curte, 7 noiembrie 2013, pentru când procedura de citare a fost legal
îndeplinită, iar, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării,
înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3)
din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și 5 din Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr.
32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului formulată
de pârâta SC E.D.T.R. SRL Reșița.
Față
de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte
va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC E.D.T.R. SRL Reșița împotriva
deciziei civile nr. 167/ A din 8 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, secția a II-a civilă.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C
I D E
Anulează
ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC E.D.T.R. SRL Reșița împotriva
deciziei civile nr. 167/ A din 8 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, secția a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.