ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 389/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 548 din 7 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Gorj, secția Comercială a admis acțiunea formulată de reclamanții S.C. A. S.A. și B. împotriva pârâtei S.C. C. S.R.L., a obligat pârâta să predea reclamanților cantitatea de 5.989,1 tone deșeuri fier nepregătit sau valoarea de 1,16 RON/kg pentru cantitatea de fier ce nu se va găsi la momentul predării efective, a stabilit în sarcina reclamanților diferență taxă de timbru în sumă de 57.265,62 RON și a dispus darea în debit a acestora și comunicarea sentinței Administrației Finanțelor Publice Târgu-Jiu și a obligat pârâta către reclamanți la plata sumei de 96.165,08 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe pârâta S.C. C. S.R.L. a declarat apel, solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea apelului. Totodată, a formulat cerere de suspendare provizorie a executării sentinței până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul apelului.

Prin încheierea nr. 4 din 1 februarie 2013, dată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite a sentinței date în primă instanță, iar prin încheierea din 5 martie 2013, pronunțată în același dosar, a respins cererea de suspendare propriu-zisă.

Prin decizia nr. 38 din 21 mai 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței nr. 548 din 7 noiembrie 2012 a Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți S.C. A. S.A și B.. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea, a menținut dispozițiile privitoare la darea reclamanților în debit cu privire la diferența de taxă de timbru în cuantum de 57.265,62 RON și i-a obligat pe intimații-reclamanți la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 36.808 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei mai sus evocate reclamanții S.C. A. S.A. și B. au formulat recurs.

Prin decizia nr. 2407 din 25 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2011, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentele-reclamante D. și E., în calitate de moștenitoare ale defunctului lor autor B. și a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. A fost casată decizia nr. 38/2013 din 21 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Urmare a casării, la 23 octombrie 2015 dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă sub nr. x/2011*.

În rejudecare după casare, apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței nr. 548 din 7 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a-II-a civilă, în dosarul nr. x/2011 a fost admis și, în consecință, a fost schimbată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată prin decizia nr. 1036 din 21 decembrie 2015.

Împotriva acestei decizii reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs, care, prin decizia nr. 1702 din 18 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost admis și a fost modificată hotărârea recurată, în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței nr. 548 din 7 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

La 13 decembrie 2016, petenta S.C. C. S.R.L. a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 694.735 RON, consemnată la F. - Sucursala Craiova cu recipisa de consemnare nr. x din 31 ianuarie 2013, depusă în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Prin încheierea nr. 1 din 17 ianuarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis cererea formulată de petenta S.C. C. S.R.L. și a dispus restituirea cauțiunii evocate către aceasta.

Pentru a dispune în acest sens, curtea a reținut că petenta a depus în dosarul nr. x/2013, având ca obiect cererea de suspendare provizorie a executării silite a sentinței nr. 548 din 7 noiembrie 2012 a Tribunalului Gorj, secția a-II-a civilă, recipisa de consemnare nr. x din 31 ianuarie 2013, reprezentând cauțiunea fixată în sarcina acesteia, potrivit art. 403 alin. (4) C. proc. civ., înregistrată în registrul de valori al instanței la poziția nr. 72.

În urma verificărilor efectuate, constatând că cererea de suspendare a fost respinsă de Curtea de Apel Craiova, secția Comercială prin încheierea nr. 4 din 1 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2013, precum și că S.C. A. S.A. nu a formulat cerere pentru plata de despăgubiri, această instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs S.C. A. S.A.

În motivare, recurenta a expus parcursul litigiului purtat în contradictoriu cu petenta, arătând că acesta a fost tranșat în mod definitiv și irevocabil prin decizia nr. 1702 din 18 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

De asemenea, a susținut că a formulat cerere de acordare de despăgubiri, aspect pe care însă S.C. C. S.R.L. l-a ascuns instanței, inducând-o în eroare și determinând pronunțarea hotărârii atacate, prin care Curtea de Apel Craiova a dispus restituirea către petentă a cauțiunii în cuantum de de 694.735 RON.

Pentru cele anterior expuse, recurenta a solicitat admierea căii extraordinare de atac exercitate cu consecința modificării încheierii în sensul respingerii cererii de restituire a cauțiunii.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a actelor dosarului, Înalta Curte urmează să respingă recursul pentru considerentele ce succed:

Constatând că recurenta nu a subsumat criticile formulate nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dar că acestea pot fi încadrate în cazul de modificare reglementat de pct. 9 al textului legal evocat, va face aplicarea art. 306 alin. (3) din același Cod, urmând a cenzura recursul din perspectiva motivului de nelegalitate evocat.

Astfel, modificarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. C. proc. civ. atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Altfel spus, motivul de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte - prima vizând lipsa temeiului legal, situație în care urmează a se demonstra lipsa de bază legală a soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei atacate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, a doua ipoteză se referă la încălcarea unei norme de drept substanțial, iar ultima vizează aplicarea eronată a unei norme juridice.

În cauza dedusă judecății disputa poartă asupra corectei aplicări a prevederilor art. 723

1

din C. proc. civ. în vigoare la promovarea acțiunii introductive, raportat la formularea de către recurentă a unei cereri în despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului creat prin suspendarea judecății apelului în primul ciclu procesual.

În speță, se constată că prin încheierea nr. 1 din 17 ianuarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013, atacată în prezentul recurs, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis cererea formulată de petenta S.C. C. S.R.L., și a dispus restituirea către aceasta a cauțiunii în sumă de 694.735 RON, consemnată la dispoziția instanței cu recipisa de consemnare nr. x din 31 ianuarie 2013 pentru suspendarea provizorie a sentinței nr. 548 din 7 noiembrie 2012 a Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă.

Conform art. 723

1

alin. (1) și (3) C. proc. civ., suma consemnată de parte cu titlu de cauțiune la dispoziția instanței se eliberează părții care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei.

Prin urmare, voința legiuitorului atunci când a instituit obligația de plată a unei cauțiuni în sarcina părții care solicită suspendarea unei hotărâri rezidă în posibilitatea îndestulării părții prejudiciate prin suspendarea executării silite, în situația în care partea care a solicitat și a obținut respectiva suspendare a căzut în pretenții, urmare a pronunțării unei hotărâri irevocabile în acest sens.

Analizând prevederile normei legale evocate, se constată că, în situația în care cererea de suspendare a executării silite a hotărârii este respinsă, cauțiunea urmează a fi eliberată fără a fi necesară îndeplinirea condițiilor impuse de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., respectiv fondul cauzei să fie soluționat prin hotărâre irevocabilă și cel îndreptățit în cauză să nu fi formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care respectiva hotărâre a rămas irevocabilă.

În speță se constată că prin încheierea nr. 4 din 1 februarie 2013, dată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite a sentinței date în primă instanță, iar prin încheierea din 5 martie 2013, pronunțată în același dosar, a respins cererea de suspendare propriu-zisă.

Prin urmare, nefiind încuviințată cererea de suspendare a executării sentinței civile, nu au fost create nici premisele nașterii unui prejudiciu în patrimoniul recurentei, care nu a fost astfel împiedicată să purceadă la punerea în executare silită a hotărârii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, fiind irelevant în speță dacă recurenta a formulat sau nu cerere în despăgubiri, câtă vreme ea nu a fost prejudiciată și ca atare nu este îndreptățită să primească despăgubiri.

De asemenea, față de cele anterior expuse, instanța supremă impune concluzia că hotărârea recurată este legală, fiind dată cu corecta aplicare a legii, drept pentru care în baza art. 312 teza a II-a C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de recurenta S.C. A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva încheierii nr. 1 din 17 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 martie 2017.