ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1864/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele; Prin sentința nr. 2487/CA/2011 Tribunalul Hunedoara, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Primăria municipiului Brad și a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.N.H. SA Petroșani împotriva pârâtei Primăria municipiului Brad, având ca obiect pretenții. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 7188/97/2010 reclamanta C.N.H.

SA Petroșani a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Brad, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 238.100 RON reprezentând valoarea de inventar a celor 3 mijloace fixe dezafectate și valorificate de aceasta, motivându-se că în Proiectul de închidere și ecologizare a minei T. a fost cuprins pentru ecologizare și terenul în suprafață de 10468 m 2 , devenit ulterior proprietatea pârâtei, fiind dezafectate și trei mijloace fixe ce au aparținut reclamantei (siloz cărbune, modernizare depozit de cărbune și instalație de claubaj), dar care au fost valorificate de aceasta ca deșeuri de fier vechi.

A mai reținut prima instanță că în vederea îndeplinirii Proiectului ECO B., convenit cu finanțatorul Uniunea Europeană, pârâta a dezafectat pe cheltuiala proprie părți din fosta instalație de sortare a cărbunelui, după preavizările transmise reclamnatei, din care a rcuperat cantitatea de 9,6 tone deșeuri metalice din oțel, pe care a valorificat-o în contul reclamantei, întocmindu-se în acest sens documente de predare și plată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C.N.H. SA, dosarul primei instanțe fiind înregistrat la Curtea de Apel Alba-lulia pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea nr. 4/2012 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal și s-a transmis cauza la secția a II-a civilă, spre competentă soluționare.

Prin decizia nr. 26/2012 din 18 aprilie 2012 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă, a respins apelul reclamantei. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că reclamanta nu a dat curs solicitărilor pârâtei, de dezafectare a terenului, în vederea realizării proiectului european de investiții ECO B., atitudine ce a determinat dezafectarea parțială de către pârâtă a instalației de claubaj, contravaloarea obținută fiind virată în contul reclamantei. S-a constatat că celelalte două construcții există, dar se află în stare avansată de degradare. Ca atare, nu se poate pretinde pârâtei să suporte contravaloarea acestora, condițiile art. 998-art. 999 C. civ. nefiind îndeplinite. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.N.H.

SA criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin decizia civilă nr. 1096 din 14 martie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a anulat ca insuficient timbrat recursul. Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut că recurenta nu a depus originalul dovezii achitării taxei judiciare de timbru nici anticipat și nici până la termenul stabilit de Curte, 14 februarie 2013, devenind astfel incidente prevederile art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995 modificată. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanta C.N.H.

SA invocând prevederile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv de contestație în anulare contestatoarea a învederat că hotărârea atacată este, în mod evident, rezultatul unei greșeli materiale, întrucât, potrivit art. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 dovada achitării taxelor de timbru se face copia chitanței de încasare iar, conform art. 35 alin. (5) din același act normativ sancțiunea anulării unei cereri ca netimbrată întervine numai dacă se constată neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit. Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente: Motivele contestației în anulare speciale, prevăzute de art. 318 C. proc.

civ. sunt în număr de două, și anume: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Prin „greșeală materială” în sensul primei teze a articolului mai sus evocat se înțelege o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Prin urmare, este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Astfel, pe calea contestației în anulare nu se pot remedia greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, legea neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță.

În speță, contestatoarea invocă cu titlu de „greșeală materială”, aspecte ce țin de interpretarea unor dispoziții legale, respectiv a prevederilor art. 39 și art. 35 din Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997. În conformitate cu prevederile art. 39 din actul normativ mai sus menționat „Dovada plății taxelor judiciare de timbru o constituie copia de pe chitanța de încasare în numerar, eliberată de unitățile C.E.C. sau de trezoreriile statului sau, după caz, copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului”.

Astfel, în conformitate cu prevederile legale mai sus evocate, dovada plății taxelor judiciare de timbru o constituie copie de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificat pentru conformitate de organul prestator al serviciului, or, în speță a fost depusă o copie xerox a ordinului de plată, certificată pentru conformitate de recurentă. Prin urmare, în mod corect instanța de recurs a reținut că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile legale aplicabile, nici anticipat și nici până la termenul stabilit de Curte, 14 februarie 2013, devenind astfel incidente prevederile art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și alin.(5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 modificată. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ.,Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea C.N.H. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea C.N.H. SA împotriva deciziei civile nr. 1096 din 14 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013.