ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1864/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;

Prin sentința nr. 2487/CA/2011 Tribunalul

Hunedoara, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Primăria municipiului Brad și a respins

ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.N.H.

SA Petroșani împotriva pârâtei Primăria municipiului Brad, având ca obiect pretenții.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată

sub nr. 7188/97/2010 reclamanta C.N.H. SA Petroșani a chemat în judecată pe pârâta

Primăria municipiului Brad, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună obligarea acesteia la plata sumei de 238.100 RON reprezentând valoarea de

inventar a celor 3 mijloace fixe dezafectate și valorificate de aceasta, motivându-se

că în Proiectul de închidere și ecologizare a minei T. a fost cuprins pentru ecologizare

și terenul în suprafață de 10468 m

2

, devenit ulterior proprietatea pârâtei,

fiind dezafectate și trei mijloace fixe ce au aparținut reclamantei (siloz

cărbune, modernizare depozit de cărbune și instalație de claubaj), dar care au

fost valorificate de aceasta ca deșeuri de fier vechi.

A mai reținut

prima instanță că în vederea îndeplinirii Proiectului ECO B., convenit cu

finanțatorul Uniunea Europeană, pârâta a dezafectat pe cheltuiala proprie părți

din fosta instalație de sortare a cărbunelui, după preavizările transmise

reclamnatei, din care a rcuperat cantitatea de 9,6 tone deșeuri metalice din

oțel, pe care a valorificat-o în contul reclamantei, întocmindu-se în acest

sens documente de predare și plată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta C.N.H. SA, dosarul primei instanțe fiind înregistrat

la Curtea de Apel Alba-lulia pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal.

Prin

încheierea nr. 4/2012 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției de

contencios administrativ și fiscal și s-a transmis cauza la secția a II-a

civilă, spre competentă soluționare.

Prin decizia

nr. 26/2012 din 18 aprilie 2012 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a

civilă, a respins apelul reclamantei.

Pentru a

hotărî astfel instanța de apel a reținut că reclamanta nu a dat curs

solicitărilor pârâtei, de dezafectare a terenului, în vederea realizării

proiectului european de investiții ECO B., atitudine ce a determinat

dezafectarea parțială de către pârâtă a instalației de claubaj, contravaloarea

obținută fiind virată în contul reclamantei. S-a constatat că celelalte două

construcții există, dar se află în stare avansată de degradare. Ca atare, nu se

poate pretinde pârâtei să suporte contravaloarea acestora, condițiile art.

998-art. 999 C. civ. nefiind îndeplinite.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.N.H. SA criticând-o ca fiind

nelegală și netemeinică.

Prin decizia

civilă nr. 1096 din 14 martie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a II-a civilă, a anulat ca insuficient timbrat recursul.

Pentru a

hotărî astfel instanța de recurs a reținut că recurenta nu a depus originalul

dovezii achitării taxei judiciare de timbru nici anticipat și nici până la

termenul stabilit de Curte, 14 februarie 2013, devenind astfel incidente

prevederile art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv

ale art. 35 alin. (1) și alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995 modificată.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanta C.N.H. SA invocând

prevederile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

În

argumentarea acestui motiv de contestație în anulare contestatoarea a învederat

că hotărârea atacată este, în mod evident, rezultatul unei greșeli materiale,

întrucât, potrivit art. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

146/1997 dovada achitării taxelor de timbru se face copia chitanței de încasare

iar, conform art. 35 alin. (5) din același act normativ sancțiunea anulării

unei cereri ca netimbrată întervine numai dacă se constată neîndeplinirea

obligației de plată până la termenul stabilit.

Analizând

contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că

acestea sunt nefondate, din următoarele considerente:

Motivele

contestației în anulare speciale, prevăzute de art. 318 C. proc. civ. sunt în

număr de două, și anume: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei

greșeli materiale și când instanța respingând recursul ori admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau

de casare.

Prin

„greșeală materială” în sensul primei teze a articolului mai sus evocat se

înțelege o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut

drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Prin urmare, este vorba

despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente

importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.

Astfel, pe

calea contestației în anulare nu se pot remedia greșeli de judecată, respectiv

de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, legea

neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie

soluționat de aceeași instanță.

În speță,

contestatoarea invocă cu titlu de „greșeală materială”, aspecte ce țin de

interpretarea unor dispoziții legale, respectiv a prevederilor art. 39 și art.

35 din Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997.

În conformitate

cu prevederile art. 39 din actul normativ mai sus menționat „Dovada plății

taxelor judiciare de timbru o constituie copia de pe chitanța de încasare în

numerar, eliberată de unitățile C.E.C. sau de trezoreriile statului sau, după

caz, copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata,

certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului”.

Astfel, în

conformitate cu prevederile legale mai sus evocate, dovada plății taxelor

judiciare de timbru o constituie copie de pe ordinul de plată vizat de unitatea

la care s-a făcut plata, certificat pentru conformitate de organul prestator al

serviciului, or, în speță a fost depusă o copie xerox a ordinului de plată,

certificată pentru conformitate de recurentă.

Prin urmare,

în mod corect instanța de recurs a reținut că recurenta nu a depus la dosar

dovada achitării taxei judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile

legale aplicabile, nici anticipat și nici până la termenul stabilit de Curte,

14 februarie 2013, devenind astfel incidente prevederile art. 20 alin. (1) și

alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și alin.(5)

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art.

9 din O.G. nr. 32/1995 modificată.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ.,Înalta Curte

va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea C.N.H. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea C.N.H. SA împotriva deciziei

civile nr. 1096 din 14 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013.