ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1495/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 131/S din 11 mai 2013, pronunțată în dosar nr. 12702/62/2012, Tribunalul Brașov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului D.D. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2015 rap. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale). Au fost respinse pretențiile civile formulate de Statul Român, prin A.N.A.F. - DGFP Constanta. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul D.D.

a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 8 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov emis în dosar nr. 254/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) întrucât a predat în 3 rânduri, la SC T. SA cantitatea totală de 4.440 kg materiale neferoase, declarând că materialele provin din gospodăria proprie și prin aceasta s-a sustras de la plata cotei de 16% impozit pe venit, cu stopaj la sursă, producând un prejudiciu la bugetul consolidat al statului de 8.731 RON (4.505 RON impozit pe venit, 3.550 majorări de întârziere, 676 RON penalități de întârziere).

Audiat fiind, în Ședința publică din 7 martie 2013, inculpatul D.D. a arătat că a cumpărat o fermă în localitatea Sibioara, jud. Constanța în calitate de persoană fizică împreună cu S.V., fostul proprietar al imobilului utilizându-l pentru abatorizare. Inculpatul a dezmembrat imobilul și "tot ce a fost feros în acea clădire" le-a valorificat la T. Brașov "când am vândut bunurile la societatea din Brașov le-am vândut ca persoană fizică și proveneau din gospodăria proprie". Potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare și interzicerea unor drepturi ascunderea bunului ori sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1135 din 3 august 2006, inculpatul D.D. căsătorit cu D.M și S.V. au cumpărat în indiviziune proprietatea comună a numiților G.I. și G.C.R. situată în satul Sibioara, compusă din teren în suprafață de 2.000 mp și construcțiile C1 - locuință în suprafață de 110,69 mp, C2 și C3 - anexe gospodărești în suprafață de 364,81 mp și C4 - locuință în suprafață de 32,29 mp, imobil cumpărat în vederea derulării unei afaceri comerciale. Din declarația vânzătorului - martorul G.I., rezultă că acesta i-a vândut inculpatului abatorul care nu mai era funcțional pentru că intrase în faliment - "abatorul-clădirea nu mai era în bune condiții, agregatele erau arse ... pe teren erau două clădiri și grajdul". Martorul a precizat că în interior erau obiecte din inox, pluguri, motoare electrice, pe care ar fi vrut să le dea la fier vechi, însă nu a făcut-o.

S-a reținut că declarațiile inculpatului D.D. se coroborează cu declarația martorului I.B. care l-a ajutat să încarce într-o camionetă bunurile din abatorul din comuna Sibioara, jud. Constanța (tablă de aluminiu, mese, scaune, motoare, radiatoare, cabluri). În declarațiile date, inculpatul a arătat că materialele provin din gospodăria proprie, din dezmembrarea unui abator din localitatea Sibioara, jud. Constanța, depunând la dosar și fotografii. Prin rechizitoriu s-a reținut că aceste venituri sunt obținute din alte surse care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a) - h) și totodată, se au în vedere că veniturile obținute de inculpat din valorificarea prin centru de colectare a deșeurilor de metal nu provin din gospodăria proprie și astfel trebuie impozitate.

S-a reținut că organul fiscal a sesizat organele de cercetare penală care au apreciat că predarea de către inculpatul a bunurilor care îi aparțin la centrul de colectare deșeuri se circumscrie dispozițiilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 fără a face o cercetare corespunzătoare a cazului și a constata dacă sunt aplicabile dispozițiile tezei a II-a art. 152 din normele de aplicare a Legii nr. 571/2005 cu valabilitate în anul 2009. S-a reținut că la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar fi colectat materialul predat la SC T. SA Brașov din alte surse decât cele provenite din dezmembrarea abatorului care îi aparținea, iar organele judiciare nu au indicat modalitatea în care inculpatul ar fi intrat în posesia cantității de deșeu predată la SC T. SA pentru a aprecia că bunurile nu provin din gospodăria proprie a inculpatului.

Din probele administrate a rezultat că inculpatul a dezafectat părți din imobilul construcție achiziționat de la numitul G.I., pe care ulterior le-a predat la SC T. SA Brașov. Inculpatul a predat efectiv către SC T. SA Brașov în 3 rânduri cantitatea de 4.440 kg materiale neferoase care proveneau de pe imobilul care îi aparținea. Deși organele de inspecție fiscală au reținut că inculpatul datora taxe pentru suma obținută urmare a predării materialului neferos nu a indicat pentru ce anume s-a apreciat că inculpatul nu a predat bunuri din gospodăria proprie, care este criteriul pentru care au apreciat că bunurile predate provin din alte surse. Instanța a constatat că inculpatul a comercializat bunuri ce proveneau din dezafectarea unui imobil ce-i aparținea.

Vânzarea/cumpărarea unor construcții, fie ele civile sau industriale se face și cu privire la instalațiile deja existente și încorporate în imobil. În prezent legea fiscală, în cazul valorificării de deșeuri nu mai face deosebire între bunurile care provin din "gospodăria proprie" și "din alte surse". Nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi predat la centrul de colectare un bun care nu-i aparținea și chiar și în această situație persoana păgubită ar fi avut în această situație persoana păgubită ar fi avut deschisă calea în justiție.

Tribunalul a constatat că fapta de predare de bunuri a existat, că nu se circumscrie laturii obiective, a infracțiunii de evaziune fiscală, neexistând nicio acțiune de ascundere a bunului sau a sursei impozabile în condițiile în care inculpatul a prezentat efectiv deșeurile la centru de colectare, inculpatul a declarat că bunurile provin de pe proprietatea sa, dubiul în ceea ce privește proveniența bunurilor nu poate profita decât inculpatului. Împotriva hotărârii menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă ANAF - prin DGFP Constanța, hotărâre criticată pentru netemeinicie. În motivare, procurorul a arătat că la pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere numai declarația inculpatului, respectiv că materialele feroase și neferoase predate la SC T. SA de inculpat provenind din dezmembrarea componentelor metalice din imobilul pe care îl deținea în satul Sibioara, jud. Constanța.

S-a susținut că din actele prin care s-a făcut transferul de proprietate către inculpatul D.D. nu rezultă că ar fi existat o unitate de abator. Din fotografiile prezentate de inculpat rezultă că în locația respectivă sunt prezente exclusiv materiale feroase, însă cea mai mare cantitate predată este de metale neferoase. Partea civilă a arătat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată respectiv art. 9 lit. a) din Legea 241/2005 și, pe cale de consecință, obligarea la plata despăgubirilor civile.

Prin Decizia penală nr. 126/Ap din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă ANAF, prin Agenția de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța împotriva Sentinței penale nr. 131/S din 14 mai 2013 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosar nr. 12702/62/2012. S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției. A fost obligată partea civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar restul cheltuielilor judiciare, în cuantum de 200 RON, au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că probele administrate în cauză dovedesc că deșeurile de metal predate de inculpat la SC T. SA Brașov provin din gospodăria proprie. Este adevărat că, în calea de atac a apelului, a fost depus un extras de carte funciară în care nu apare înscris un imobil cu destinația de abator, însă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1135 din 3 august 2006 D.D. și S.V. au cumpărat proprietatea comună a soților G. compusă din teren, C1 - locuință, C2 și C3 - anexe gospodărești, C4 - locuință. Mai mult, la data de 4 august 2006, soții D. și S.V. au formulat o cerere de înscriere la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Sibioara, jud. Constanța, compus din teren și C1+C2+C3+C4, anexând și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul de mai sus.

Prin Încheierea nr. 18.309 emisă în dosarul nr. 18309 din 4 august 2006 s-a admis cererea cu privire la terenul în suprafață de 2.000 mp și construcția C1 - locuință, situate la adresa menționată și s-a respins capătul de cerere privind intabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor: C2 - grajd, C3 - grajd, C4 - locuință în baza dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 republicată și art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991. În atare împrejurări, chiar dacă aceste construcții nu pot să apară înscrise în cartea funciară, nu înseamnă că n-ar exista în fapt și inculpatul să dezmembreze instalațiile și să predea deșeurile la centru de colectare. Prin urmare, înscrisurile depuse în calea de atac a apelului nu fac dovada că deșeurile de metal predate la centrul de colectare din municipiul Brașov provin din alte surse decât din dezmembrarea abatorului.

Potrivit art. 65 C. proc. pen. sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată, iar inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția conform art. 66 alin. (1) din același cod. În speță, în acord cu opinia instanței de fond, curtea a constat că organele judiciare nu au indicat modalitatea în care inculpatul ar fi intrat în posesia cantității de deșeu predată la centrul de colectare pentru a aprecia că bunurile nu provin din gospodăria proprie a inculpatului, care este criteriul în funcție de care s-a apreciat că acestea provin din alte surse și nu provin din dezmembrarea unor instalații.

Atâta timp cât la momentul la care fapta, cu cele 3 acte materiale, ar fi fost comisă, în dispozițiile legale nu exista o definiție a noțiunii de "gospodărie proprie", curtea apreciază că nu există niciun impediment în a aprecia că obiectele din metal și cele provenind din instalațiile aparținând abatorului dezafectat fac parte din gospodăria inculpatului. Legea fiscală nu poate lăsa la latitudinea persoanei/persoanelor fizice aprecierea comportamentului lor fiscal, iar apoi să îl interpreteze ca fiind infracțiune. Legea trebuie să fie suficient de clară cu privire la împrejurările sau condițiile care justifică aplicarea ei și să conțină măsuri de protecție a persoanei împotriva ingerințelor arbitrare, în special în materie penală (Hotărârea nr. 1 aprilie 2008 CEDO, Cauza Varga contra României).

Până la apariția O.U.G. nr. 125/2011, aprecierea asupra unor bunuri ca provenind sau nu "din gospodăria proprie" era lăsată la latitudinea celui care preda deșeurile, precum și a celui ce colecta. În atare împrejurări, imprevizibilitatea legii, lipsa ei de claritate, nu poate fi imputată contribuabilului. Pentru a constata dacă s-a comis sau nu infracțiunea de evaziune fiscală pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, instanța trebuie să conchidă dacă acesta a ascuns sau nu sursa impozabilă. Atâta timp cât există fapta de predare de bunuri de către inculpat la centrul de colectare nu există acțiunea de ascundere a bunului sau sursei impozabile, iar dubiul în ceea ce privește proveniența bunurilor - fie din dezmembrarea abatorului sau din alte surse - nu poate să-i profite decât inculpatului.

Cum sarcina probei în procesul penal nu incumbă inculpatului, instanța a arătat că nu poate aprecia comportamentul inculpatului D.D. ca fiind de natură penală. Prin declarațiile date, inculpatul a recunoscut că a predat deșeuri neferoase din gospodăria proprie ceea ce nu poate echivala cu recunoașterea săvârșirii infracțiunii. Specificul infracțiunii de evaziune fiscală este dat tocmai de forma de vinovăție cu care se comite; persoana acționează cu intenția de a nu plăti taxe și impozite datorate statului, cunoscând exact ce taxe și impozite are de plătit, dar ascunde sursa impozabilă în scopul eludării acestora. Instanța de control judiciar, în acord cu instanța de fond, a apreciat că în cauză probele nu au dovedit că bunurile vândute au provenit din alte surse ori că inculpatul desfășura acte de comerț pentru care ar fi trebuit să plătească impozit conform art. 78 alin. (2) sau art. 46 din Legea nr. 571/2005.

Pe cale de consecință, s-a reținut că inculpatul D.D. nu a produs niciun prejudiciu părții civile D.G.F.P. Constanța, astfel că nu poate fi obligat la plata impozitului pe venit, majorări de întârziere și penalitățile de întârziere solicitate. Împotriva aceste decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța. Partea civilă, invocând ca temei legal prevederile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., a criticat greșita achitare a inculpatului și, implicit, respingerea acțiunii civile.

Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov; La termenul de judecată din 30 aprilie 2014, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că Ministerul Public își retrage recursul declarat în cauză împotriva Deciziei penale nr. 126/Ap din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Așa fiind, avându-se în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2), cu referire la art. 369 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, recursul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic și constatându-se îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 126/Ap din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat D.D.

Cu privire la recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanta, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, la 29 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (pe 15 februarie 2013) situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Prin urmare obiecțiunile formulate în recurs de partea civilă obiecțiuni prin care se tinde la condamnarea inculpatului și pe cale de consecință la obligarea lui la plata unor despăgubiri ( potrivit constituirii de parte civilă ) nu pot fi examinate în recurs întrucât presupune (re) evaluarea stării de fapt, contrar spiritului Legii nr. 2/2013, prin care controlul judiciar exercitat în recurs este limitat la chestiuni de drept încât incidența atât a cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 cât și a oricărui alt caz de casare de sub art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. este exclusă.

Față de considerentele expuse, urmează ca recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva Deciziei penale nr. 126/Ap din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 175 alin. (2) C. proc. pen, recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 126/Ap din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2014. Procesat de GGC - AM