ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1495/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1495/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 131/S din 11 mai

2013, pronunțată în dosar nr. 12702/62/2012, Tribunalul Brașov, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus

achitarea inculpatului D.D. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2015 rap. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (3 acte materiale).

Au fost respinse

pretențiile civile formulate de Statul Român, prin A.N.A.F. - DGFP Constanta.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul D.D. a

fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 8 noiembrie 2012 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Brașov emis în dosar nr. 254/P/2012 pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. a) din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale)

întrucât a predat în 3 rânduri, la SC T. SA cantitatea totală de 4.440 kg

materiale neferoase, declarând că materialele provin din gospodăria proprie și

prin aceasta s-a sustras de la plata cotei de 16% impozit pe venit, cu stopaj

la sursă, producând un prejudiciu la bugetul consolidat al statului de 8.731

RON (4.505 RON impozit pe venit, 3.550 majorări de întârziere, 676 RON

penalități de întârziere).

Audiat fiind, în

Ședința publică din 7 martie 2013, inculpatul D.D. a arătat că a cumpărat o

fermă în localitatea Sibioara, jud. Constanța în calitate de persoană fizică

împreună cu S.V., fostul proprietar al imobilului utilizându-l pentru

abatorizare.

Inculpatul a

dezmembrat imobilul și "tot ce a fost feros în acea clădire" le-a

valorificat la T. Brașov "când am vândut bunurile la societatea din Brașov

le-am vândut ca persoană fizică și proveneau din gospodăria proprie".

Potrivit art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii

fiscale constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu

închisoare și interzicerea unor drepturi ascunderea bunului ori sursei

impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor

fiscale.

Conform contractului

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1135 din 3 august 2006, inculpatul

D.D. căsătorit cu D.M și S.V.  au cumpărat în indiviziune proprietatea comună a

numiților G.I. și G.C.R. situată în satul Sibioara, compusă din teren în

suprafață de 2.000 mp și construcțiile C1 - locuință în suprafață de 110,69 mp,

C2 și C3 - anexe gospodărești în suprafață de 364,81 mp și C4 - locuință în

suprafață de 32,29 mp, imobil cumpărat în vederea derulării unei afaceri

comerciale.

Din declarația

vânzătorului - martorul G.I., rezultă că acesta i-a vândut inculpatului

abatorul care nu mai era funcțional pentru că intrase în faliment -

"abatorul-clădirea nu mai era în bune condiții, agregatele erau arse ...

pe teren erau două clădiri și grajdul".

Martorul a precizat

că în interior erau obiecte din inox, pluguri, motoare electrice, pe care ar fi

vrut să le dea la fier vechi, însă nu a făcut-o.

S-a reținut că

declarațiile inculpatului D.D. se coroborează cu declarația martorului I.B.

care l-a ajutat să încarce într-o camionetă bunurile din abatorul din comuna

Sibioara, jud. Constanța (tablă de aluminiu, mese, scaune, motoare, radiatoare,

cabluri).

În declarațiile date,

inculpatul a arătat că materialele provin din gospodăria proprie, din

dezmembrarea unui abator din localitatea Sibioara, jud. Constanța, depunând la

dosar și fotografii.

Prin rechizitoriu s-a

reținut că aceste venituri sunt obținute din alte surse care nu se încadrează

în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a) - h) și totodată, se au în vedere

că veniturile obținute de inculpat din valorificarea prin centru de colectare a

deșeurilor de metal nu provin din gospodăria proprie și astfel trebuie

impozitate.

S-a reținut că organul

fiscal a sesizat organele de cercetare penală care au apreciat că predarea de

către inculpatul a bunurilor care îi aparțin la centrul de colectare deșeuri se

circumscrie dispozițiilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 fără a face

o cercetare corespunzătoare a cazului și a constata dacă sunt aplicabile

dispozițiile tezei a II-a art. 152 din normele de aplicare a Legii nr. 571/2005

cu valabilitate în anul 2009.

S-a reținut că la

dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar fi colectat

materialul predat la SC T. SA Brașov din alte surse decât cele provenite din

dezmembrarea abatorului care îi aparținea, iar organele judiciare nu au indicat

modalitatea în care inculpatul ar fi intrat în posesia cantității de deșeu

predată la SC T. SA pentru a aprecia că bunurile nu provin din gospodăria

proprie a inculpatului.

Din probele

administrate a rezultat că inculpatul a dezafectat părți din imobilul

construcție achiziționat de la numitul G.I., pe care ulterior le-a predat la SC

T. SA Brașov.

Inculpatul a predat

efectiv către SC T. SA Brașov în 3 rânduri cantitatea de 4.440 kg materiale

neferoase care proveneau de pe imobilul care îi aparținea.

Deși organele de

inspecție fiscală au reținut că inculpatul datora taxe pentru suma obținută

urmare a predării materialului neferos nu a indicat pentru ce anume s-a

apreciat că inculpatul nu a predat bunuri din gospodăria proprie, care este

criteriul pentru care au apreciat că bunurile predate provin din alte surse.

Instanța a constatat

că inculpatul a comercializat bunuri ce proveneau din dezafectarea unui imobil

ce-i aparținea. Vânzarea/cumpărarea unor construcții, fie ele civile sau

industriale se face și cu privire la instalațiile deja existente și încorporate

în imobil.

În prezent legea

fiscală, în cazul valorificării de deșeuri nu mai face deosebire între bunurile

care provin din "gospodăria proprie" și "din alte surse".

Nu s-a făcut dovada

că inculpatul ar fi predat la centrul de colectare un bun care nu-i aparținea

și chiar și în această situație persoana păgubită ar fi avut în această

situație persoana păgubită ar fi avut deschisă calea în justiție.

Tribunalul a

constatat că fapta de predare de bunuri a existat, că nu se circumscrie laturii

obiective, a infracțiunii de evaziune fiscală, neexistând nicio acțiune de

ascundere a bunului sau a sursei impozabile în condițiile în care inculpatul a

prezentat efectiv deșeurile la centru de colectare, inculpatul a declarat că

bunurile provin de pe proprietatea sa, dubiul în ceea ce privește proveniența

bunurilor nu poate profita decât inculpatului.

Împotriva hotărârii

menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea

civilă ANAF - prin DGFP Constanța, hotărâre criticată pentru netemeinicie.

În motivare,

procurorul a arătat că la pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere numai

declarația inculpatului, respectiv că materialele feroase și neferoase predate

la SC T. SA de inculpat provenind din dezmembrarea componentelor metalice din

imobilul pe care îl deținea în satul Sibioara, jud. Constanța.

S-a susținut că din

actele prin care s-a făcut transferul de proprietate către inculpatul D.D. nu

rezultă că ar fi existat o unitate de abator. Din fotografiile prezentate de

inculpat rezultă că în locația respectivă sunt prezente exclusiv materiale feroase,

însă cea mai mare cantitate predată este de metale neferoase.

Partea civilă a

arătat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a

fost trimis în judecată respectiv art. 9 lit. a) din Legea 241/2005 și, pe cale

de consecință, obligarea la plata despăgubirilor civile.

Prin Decizia penală

nr. 126/Ap din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă ANAF, prin Agenția de

Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța

împotriva Sentinței penale nr. 131/S din 14 mai 2013 a Tribunalului Brașov,

pronunțată în dosar nr. 12702/62/2012.

S-a dispus ca

onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON, să fie plătit din

fondurile Ministerului Justiției.

A fost obligată

partea civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, iar restul cheltuielilor judiciare, în cuantum de 200 RON, au rămas în

sarcina statului.

Pentru a decide

astfel instanța de control judiciar a reținut că probele administrate în cauză

dovedesc că deșeurile de metal predate de inculpat la SC T. SA Brașov provin

din gospodăria proprie.

Este adevărat că, în

calea de atac a apelului, a fost depus un extras de carte funciară în care nu

apare înscris un imobil cu destinația de abator, însă în contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1135 din 3 august 2006 D.D. și S.V. au

cumpărat proprietatea comună a soților G. compusă din teren, C1 - locuință, C2

și C3 - anexe gospodărești, C4 - locuință.

Mai mult, la data de

4 august 2006, soții D. și S.V. au formulat o cerere de înscriere la Oficiul de

Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru intabularea dreptului de proprietate

asupra imobilului situat în Sibioara, jud. Constanța, compus din teren și

C1+C2+C3+C4, anexând și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub

numărul de mai sus.

Prin Încheierea nr.

18.309 emisă în dosarul nr. 18309 din 4 august 2006 s-a admis cererea cu

privire la terenul în suprafață de 2.000 mp și construcția C1 - locuință,

situate la adresa menționată și s-a respins capătul de cerere privind

intabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor: C2 - grajd, C3 -

grajd, C4 - locuință în baza dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr.

7/1996 republicată și art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991.

În atare împrejurări,

chiar dacă aceste construcții nu pot să apară înscrise în cartea funciară, nu

înseamnă că n-ar exista în fapt și inculpatul să dezmembreze instalațiile și să

predea deșeurile la centru de colectare.

Prin urmare,

înscrisurile depuse în calea de atac a apelului nu fac dovada că deșeurile de

metal predate la centrul de colectare din municipiul Brașov provin din alte

surse decât din dezmembrarea abatorului.

Potrivit art. 65 C.

proc. pen. sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de

urmărire penală și instanței de judecată, iar inculpatul beneficiază de

prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția

conform art. 66 alin. (1) din același cod.

În speță, în acord cu

opinia instanței de fond, curtea a constat că organele judiciare nu au indicat

modalitatea în care inculpatul ar fi intrat în posesia cantității de deșeu

predată la centrul de colectare pentru a aprecia că bunurile nu provin din

gospodăria proprie a inculpatului, care este criteriul în funcție de care s-a

apreciat că acestea provin din alte surse și nu provin din dezmembrarea unor

instalații.

Atâta timp cât la

momentul la care fapta, cu cele 3 acte materiale, ar fi fost comisă, în

dispozițiile legale nu exista o definiție a noțiunii de "gospodărie

proprie", curtea apreciază că nu există niciun impediment în a aprecia că

obiectele din metal și cele provenind din instalațiile aparținând abatorului

dezafectat fac parte din gospodăria inculpatului.

Legea fiscală nu

poate lăsa la latitudinea persoanei/persoanelor fizice aprecierea

comportamentului lor fiscal, iar apoi să îl interpreteze ca fiind infracțiune.

Legea trebuie să fie

suficient de clară cu privire la împrejurările sau condițiile care justifică

aplicarea ei și să conțină măsuri de protecție a persoanei împotriva

ingerințelor arbitrare, în special în materie penală (Hotărârea nr. 1 aprilie

2008 CEDO, Cauza Varga contra României).

Până la apariția

O.U.G. nr. 125/2011, aprecierea asupra unor bunuri ca provenind sau nu

"din gospodăria proprie" era lăsată la latitudinea celui care preda

deșeurile, precum și a celui ce colecta.

În atare împrejurări,

imprevizibilitatea legii, lipsa ei de claritate, nu poate fi imputată

contribuabilului.

Pentru a constata

dacă s-a comis sau nu infracțiunea de evaziune fiscală pentru care s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului, instanța trebuie să conchidă dacă acesta

a ascuns sau nu sursa impozabilă.

Atâta timp cât există

fapta de predare de bunuri de către inculpat la centrul de colectare nu există

acțiunea de ascundere a bunului sau sursei impozabile, iar dubiul în ceea ce

privește proveniența bunurilor - fie din dezmembrarea abatorului sau din alte

surse - nu poate să-i profite decât inculpatului.

Cum sarcina probei în

procesul penal nu incumbă inculpatului, instanța a arătat că nu poate aprecia

comportamentul inculpatului D.D. ca fiind de natură penală. Prin declarațiile

date, inculpatul a recunoscut că a predat deșeuri neferoase din gospodăria

proprie ceea ce nu poate echivala cu recunoașterea săvârșirii infracțiunii.

Specificul

infracțiunii de evaziune fiscală este dat tocmai de forma de vinovăție cu care

se comite; persoana acționează cu intenția de a nu plăti taxe și impozite

datorate statului, cunoscând exact ce taxe și impozite are de plătit, dar

ascunde sursa impozabilă în scopul eludării acestora.

Instanța de control

judiciar, în acord cu instanța de fond, a apreciat că în cauză probele nu au

dovedit că bunurile vândute au provenit din alte surse ori că inculpatul

desfășura acte de comerț pentru care ar fi trebuit să plătească impozit conform

art. 78 alin. (2) sau art. 46 din Legea nr. 571/2005.

Pe cale de

consecință, s-a reținut că inculpatul D.D. nu a produs niciun prejudiciu părții

civile D.G.F.P. Constanța, astfel că nu poate fi obligat la plata impozitului

pe venit, majorări de întârziere și penalitățile de întârziere solicitate.

Împotriva aceste

decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Brașov și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Constanța.

Partea civilă, invocând

ca temei legal prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., a criticat greșita achitare a inculpatului și, implicit,

respingerea acțiunii civile.

Cu privire la

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov;

La termenul de

judecată din 30 aprilie 2014, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a arătat că Ministerul Public își retrage recursul

declarat în cauză împotriva Deciziei penale nr. 126/Ap din 29 octombrie 2013 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Așa fiind, avându-se

în vedere dispozițiile art. 385

4

alin. (2), cu referire la art. 369

alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la

instanța de recurs, recursul declarat de procuror poate fi retras de procurorul

ierarhic și constatându-se îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte

urmează a lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 126/Ap din 29 octombrie

2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind

pe intimatul inculpat D.D.

Cu privire la

recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - prin Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Constanta, Înalta Curte constată că acesta este

nefondat.

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală

și pentru cauze cu minori, la 29 octombrie 2013, deci ulterior intrării în

vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești (pe 15 februarie 2013) situație în care aceasta este supusă

casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C.

proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ

menționat.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de

casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse

în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al

art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin

amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar

realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de

atac, doar la chestiuni de drept.

Prin urmare

obiecțiunile formulate în recurs de partea civilă obiecțiuni prin care se tinde

la condamnarea inculpatului și pe cale de consecință la obligarea lui la plata

unor despăgubiri ( potrivit constituirii de parte civilă ) nu pot fi examinate

în recurs întrucât presupune (re) evaluarea stării de fapt, contrar spiritului

Legii nr. 2/2013, prin care controlul judiciar exercitat în recurs este limitat

la chestiuni de drept încât incidența atât a cazului de casare prevăzut de pct.

17

2

cât și a oricărui alt caz de casare de sub art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. este exclusă.

Față de

considerentele expuse, urmează ca recursul declarat de partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța

împotriva Deciziei penale nr. 126/Ap din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, să fi respins, ca nefondat, în

temeiul art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 175

alin. (2) C. proc. pen, recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de

500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul

inculpat D.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva

Deciziei penale nr. 126/Ap din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva aceleiași

decizii penale.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu pentru intimatul inculpat D.D., se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 30 aprilie 2014.

Procesat de GGC - AM