ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3392/2013

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu reclamanta SC D.N. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.A.S.P. - E.T. 98 SRL A. SA prin A.S.P.A. Italia, S.R.B. SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 64.555,68 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise in perioada ianuarie-mai 2012, plus penalitățile de întârziere in cuantum de 0,05% pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 6726 din 12 octombrie 2012, Judecătoria Sibiu a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând, în esență, că nu sunt incidente dispozițiile art. 12 C. proc.

civ. privind alegerea instanței de către reclamant astfel ca sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv art. 5 C. proc. civ. Judecătoria Sectorului 1 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 9328/2013 din data de 24 aprilie 2013 a constatat că litigiul nu este de competența sa întrucât prin contractul de colaborare nr. 1200030 din 24 aprilie 2012, părțile au stabilit că „orice litigii rezultate din sau în legătură cu prezentul contract cadru vor fi soluționate de instanțele jurisdicționale competente de la sediul locatorului-respectiv al reclamantului sau al unui punct de lucru al acestuia ” sunt aplicabile dispozițiile art. 19 C. proc. civ. Astfel fiind, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sibiu competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Reclamanta SC D.N. SRL a solicitat prin acțiune obligarea pârâtei la plata sumei de 64.555,36 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada ianuarie-mai 2012, reactualizarea acestei sume cu 0,05% penalități de întârziere. Prin contractul de colaborare nr. 1200030 din 24 aprilie 2012, părțile au stabilit că „orice litigii rezultate din sau în legătură cu prezentul contract cadru vor fi soluționate de instanțele jurisdicționale competente de la sediul locatorului-respectiv al reclamantului sau al unui punct de lucru al acestuia”.

În raport de conținutul acestei prevederi contractuale, alegerea instanței a fost făcută în interesul ambelor părți și nu poate fi vorba de o competență teritorială alternativă, reclamanta fiind ținută să sesizeze instanța aleasă prin convenție de la sediul locatorului. În speță, prin alegerea instanței de către părți prin convenția încheiată, nu au fost încălcate dispozițiile art. 19 C. proc. civ. care prevăd o competență teritorială exclusivă, întrucât nu ne aflăm în cazurile prevăzute de art. 13 - 16 C. proc. civ. Deci clauza stipulată în contract este o clauză atributivă de competență care are drept consecință prorogarea voluntară de competență, permisă de dispozițiile art. 19 C. proc. civ.

În aceste condiții, rezultă că potrivit clauzei din contract, la care s-a făcut referire, care este în acord cu dispozițiile procedurale în materie, competența de soluționare a acțiunii de față revine Judecătoriei Sibiu unde are sediul reclamanta respectiv în Cristian, județul Sibiu. Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013.