ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3146/2013

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 10072 din 11 iulie 2012 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a

admis în parte cererea precizată de reclamanta SC N.C. SRL (fostă SC B.N. SRL)

în contradictoriu cu pârâta SC G.S.G. SRL și a fost obligată pârâta să

plătească reclamantei suma de 112.032,26 lei reprezentând contravaloarea

lucrărilor suplimentare și suma de 5.601,61 lei reprezentând contravaloarea

garanției de bună execuție aferentă, plus 6.453,4 lei cheltuieli de judecată.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între pârâtă, în calitate de

antreprenor general și reclamantă, în calitate de subantreprenor, a fost

încheiat contractul de execuție lucrări din 22 mai 2006, având ca obiect

executarea structurii metalice aferente stației CFR Fetești, pentru prețul total

de 926.060 lei și TVA 175.951,4 lei.

Prima

instanță a reținut că potrivit art. 11 din contractul mai sus

evocat, s-a stabilit plata unei garanții de bună execuție astfel încât pârâta,

în temeiul acestei prevederi contractuale, este obligată și la plata sumei

reprezentând garanția de bună execuție.

A

mai reținut prima instanță că pe parcursul executării lucrărilor s-a procedat

la înlocuirea profilelor HE 700 AA menționate în documentație cu profile HE 700

A cu greutate mai mare, rezultând astfel o diferență de greutate rotunjită de

20.948 kg și, în consecință, o cantitate de metal utilizată suplimentar

stabilită prin expertiza realizată în cauză ca fiind 27.437,95 kg la prețul

total de 133.732,56 lei.

Prima

instanță a înlăturat susținerile pârâtei conform cărora nu și-ar fi asumat

obligația de a achita valoarea lucrărilor suplimentare reținând că acordul

beneficiarului lucrării și al antreprenorului general rezultă din faptul

utilizării altui tip de profile decât cel menționat în proiect, neexistând

niciun motiv pentru ca reclamanta-subantreprenor să suporte contravaloarea

lucrărilor suplimentare efectuate în beneficiul pârâtei.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta SC G.S.G. SRL, criticând-o ca fiind

nelegală și netemeinică.

Prin

decizia civilă nr. 123 din 12 aprilie 2013 Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă, a respins ca nefondat apelul.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prin contractul de execuție

lucrări din 22 mai 2006 părțile au stabilit un preț unitar respectiv 926.060

lei, plus TVA 175.951,4 lei iar cu privire la garanția de bună execuție au

convenit ca restituirea acesteia să se facă în proporție de 70% în termen de 14

zile de la recepția lucrărilor, dacă nu sunt înscrise în procesul-verbal

remedieri sau completări în sarcina executantului, restul de 30% urmând să

rămână în cont la dispoziția antreprenorului general până la recepția finală.

A

mai reținut instanța de apel că expertul desemnat în cauză a stabilit montarea

de către executant a unor profile laminate HE 700 A în loc de profile laminate,

rezultând diferențe față de cele din proiectul inițial în ce privește

dimensiunile, respectiv lungime, grosime și greutate, apreciind totodată că

acordul pârâtei cu privire la aceste modificări rezultă fără dubiu din

probatoriul administrat în cauză respectiv din cuprinsul notei de calcul

diferență greutate profile tip HE 700, precum și al notei de calcul diferență

greutate organe de asamblare, ambele semnate de pârâtă, prin conducătorul serviciului

tehnic.

Instanța

de apel a înlăturat susținerile pârâtei conform cărora semnătura

reprezentantului societății se rezumă la constatarea aspectelor de natură

tehnică, nefiind validată de semnătura reprezentantului legal al societății,

cel care este în măsură să angajeze financiar societatea, reținând că notele de

calcul mai sus evocate aveau un impact direct asupra prețului de achitat în

virtutea dispozițiilor art. 2.2 din contract, în care calculul prețului se

efectua prin raportare directă la greutatea specifică a materialelor montate și

că pârâta și-a însușit notele de calcul prin semnătura reprezentantului său din

serviciul tehnic, fără a se formula niciun fel de obiecțiuni, de natură să

justifice refuzul ulterior de plată a contravalorii lucrărilor efectuate, în

acord cu clauzele contractuale negociate și însușite de părți, cu valoare

obligatorie.

Totodată

s-a reținut că procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 12

ianuarie 2011 a fost semnat de părți, fără a se insera obiecțiuni ori alte

referiri privind înlocuirea euro profilelor metalice și diferențele de greutate

corespunzătoare iar comisia a admis recepția lucrărilor, art. 11.2 din contract

consfințind dreptul executantului la restituirea garanției de bună execuție.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs pârâta SC G.S.G. SRL invocând ca și motive de

nelegalitate prevederile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În

argumentarea motivelor de recurs invocate recurenta-pârâtă a arătat că instanța

de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății iar în motivarea

deciziei a preluat în fapt, motivele din dispozitivul sentinței pronunțate de

prima instanță, subscriind în totalitate acestora, fără a mai menționa motivele

pe care se sprijină.

Totodată,

recurenta-pârâtă a susținut că prima instanță și instanța de apel au

interpretat în mod greșit situația de fapt dedusă judecății arătând că nu a

solicitat societății de proiectare înlocuirea profilelor HE 700 AA cu cele HE

700 A, ci doar punctul de vedere privind consecințele tehnice ale înlocuirii

acestora iar societatea de proiectare nici nu se putea pronunța în vreun fel în

legătură cu implicațiile financiare ale înlocuirii profilelor HE 700 AA.

A

mai arătat recurenta-pârâtă că nu a aprobat nota de calcul privind diferența de

greutate a profilelor, și nici nota de calcul privind organele de asamblare

luând doar la cunoștință despre conținutul acestora, cu obiecțiunile

corespunzătoare iar semnătura de „luare la cunoștință

”

aparține unui simplu angajat, care nu era împuternicit de reprezentantul legal

al societății să-și dea acordul și să angajeze financiar societatea, în sensul

asumării implicațiilor obligaționale.

Totodată

nu a fost inserată nicăieri în caietul de sarcini, specificațiile tehnice,

proiectul ori contractul de execuție o obligație în sensul acceptării

operațiunii de înlocuire a profilelor metalice și de asumare a obligației de

plată a diferenței corespunzătoare de preț utilizarea respectivelor profile

fiind acceptată ca soluție tehnică alternativă de către antreprenorul general

și proiectant pentru a nu se întârzia finalizarea lucrărilor, fără a se asuma

obligații financiare suplimentare.

Față

de aceste aspecte, recurenta-pârâtă a arătat că factura din 21 noiembrie 2007

nu a fost înregistrată în contabilitate și a fost returnată reclamantei,

întrucât se referea la o sumă nedatorată.

Astfel,

recurenta-pârâtă susține că decizia înlocuirii respectivelor profile a fost

luată în mod unilateral de către reclamantă, această modificare nefiind urmată

de perfectarea vreunui act adițional semnat de reprezentanții legali ai

părților.

Analizând

criticile formulate de recurenta-pârâtă în raport de temeiurile de drept

invocate, înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul

acesteia să fie respins, pentru următoarele considerente:

Motivul

prevăzut de art. 304 punctul 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii.

Dispozițiile

citate supun spre analiză prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. care

obligă instanța de judecată să arate în considerentele hotărârii motivele de

fapt și de drept care au format convingerea sa precum și motivele pentru care

au fost înlăturate cererile părților.

În

speță, observând considerentele deciziei recurate se constată că aceasta este

motivată și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii

iar instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă,

considerentele deciziei analizând și răspunzând la fiecare critică în parte.

Motivul

prevăzut de art. 304 punctul 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când „instanța,

interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”.

Acest

motiv de recurs vizează nesocotirea principiului înscris în art. 969 C. civ.

potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile

contractante.

Interpretarea

greșită a actului juridic poate determina casarea unei hotărâri judecătorești

numai în acele împrejurări în care o atare interpretare a determinat schimbarea

naturii actului juridic sau a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia.

Din

perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă a pus în discuție faptul

că în mod greșit prima instanță și instanța de apel au apreciat că a fost de

acord cu înlocuirea profilelor HE 700 AA cu cele HE 700 A în condițiile în care

această modificare nu a fost convenită printr-un act adițional semnat de

reprezentanții legali ai părților.

În

conformitate cu prevederile art. 1848 C. civ., antreprenorul care s-a angajat

sa execute o lucrare, după un plan stabilit cu clientul, nu poate cere o

sporire de preț, pe motiv ca s-a mărit prețul muncii sau al materialelor, nici

pe motiv ca a efectuat modificări si adăugiri la planul inițial, daca aceste

modificări si adăugiri nu au fost aprobate de client in scris. Astfel, întrucât

lucrarea a fost contractata pe un preț forfetar, global, antreprenorul, in

schimbul unei sume dinainte determinata, este obligat sa execute si sa predea

lucrarea in condițiile prevăzute in contract, afara numai daca dovedește

aprobarea clientului pentru modificările intervenite.

Prin

urmare, ține de natura contractului de antrepriza posibilitatea intervenirii unor

modificări în executarea contractului, condiția impusă de legiuitor pentru ca

acestea să fie opozabile beneficiarului fiind aprobarea în scris a acestora.

Or, în speță, se constată că nota de calcul diferență greutate profile tip HE

700, precum și nota de calcul diferență greutate organe de asamblare, au fost

semnate de pârâtă, prin șeful serviciului tehnic iar procesul-verbal de

recepție la terminarea lucrărilor din 12 ianuarie 2011 a fost semnat de părți,

fără a se insera obiecțiuni ori alte referiri privind înlocuirea euro profilelor

metalice și diferențele de greutate corespunzătoare.

Astfel,

în mod corect instanța de apel a înlăturat susținerile pârâtei conform cărora

semnătura reprezentantului societății se rezumă la constatarea aspectelor de

natură tehnică, nefiind validată de semnătura reprezentantului legal al

societății, cel care este în măsură să angajeze financiar societatea reținând

că notele de calcul mai sus evocate aveau un impact direct asupra prețului de

achitat în virtutea dispozițiilor art. 2.2 din contract, în care calculul

prețului se efectua prin raportare directă la greutatea specifică a

materialelor montate și că pârâta și-a însușit notele de calcul prin semnătura

reprezentantului său din serviciul tehnic, fără a se formula niciun fel de

obiecțiuni, de natură să justifice refuzul ulterior de plată a contravalorii

lucrărilor efectuate, în acord cu clauzele contractuale negociate și însușite

de părți, cu valoare obligatorie.

Modificarea

sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 punctul 9 C.

proc. civ. atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În

speță, recurenta-pârâtă critică interpretarea dată de către prima instanță și

instanța de apel probatoriului administrat în cauză, fără a indica prevederile

legale încălcate.

Astfel,

din observarea criticilor formulate de recurentă se constată că acestea

antamează situația de fapt determinată de instanța devolutivă pe baza probelor

administrate or, față de limitele de legalitate de care este ținută instanța de

recurs prin art. 304 C. proc. civ. partea introductivă, înalta Curte nu le

poate examina întrucât aceste critici se raportează la temeinicia hotărârii

atacate iar nu la legalitatea acesteia.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC G.S.G. SRL.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T

Ă R Ă Ș T E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC G.S.G. SRL București

împotriva deciziei civile nr. 123 din 12 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2013.