ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3146/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 10072 din 11 iulie 2012 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis în parte cererea precizată de reclamanta SC N.C. SRL (fostă SC B.N. SRL) în contradictoriu cu pârâta SC G.S.G. SRL și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 112.032,26 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare și suma de 5.601,61 lei reprezentând contravaloarea garanției de bună execuție aferentă, plus 6.453,4 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între pârâtă, în calitate de antreprenor general și reclamantă, în calitate de subantreprenor, a fost încheiat contractul de execuție lucrări din 22 mai 2006, având ca obiect executarea structurii metalice aferente stației CFR Fetești, pentru prețul total de 926.060 lei și TVA 175.951,4 lei.

Prima instanță a reținut că potrivit art. 11 din contractul mai sus evocat, s-a stabilit plata unei garanții de bună execuție astfel încât pârâta, în temeiul acestei prevederi contractuale, este obligată și la plata sumei reprezentând garanția de bună execuție. A mai reținut prima instanță că pe parcursul executării lucrărilor s-a procedat la înlocuirea profilelor HE 700 AA menționate în documentație cu profile HE 700 A cu greutate mai mare, rezultând astfel o diferență de greutate rotunjită de 20.948 kg și, în consecință, o cantitate de metal utilizată suplimentar stabilită prin expertiza realizată în cauză ca fiind 27.437,95 kg la prețul total de 133.732,56 lei.

Prima instanță a înlăturat susținerile pârâtei conform cărora nu și-ar fi asumat obligația de a achita valoarea lucrărilor suplimentare reținând că acordul beneficiarului lucrării și al antreprenorului general rezultă din faptul utilizării altui tip de profile decât cel menționat în proiect, neexistând niciun motiv pentru ca reclamanta-subantreprenor să suporte contravaloarea lucrărilor suplimentare efectuate în beneficiul pârâtei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC G.S.G. SRL, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin decizia civilă nr. 123 din 12 aprilie 2013 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins ca nefondat apelul.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prin contractul de execuție lucrări din 22 mai 2006 părțile au stabilit un preț unitar respectiv 926.060 lei, plus TVA 175.951,4 lei iar cu privire la garanția de bună execuție au convenit ca restituirea acesteia să se facă în proporție de 70% în termen de 14 zile de la recepția lucrărilor, dacă nu sunt înscrise în procesul-verbal remedieri sau completări în sarcina executantului, restul de 30% urmând să rămână în cont la dispoziția antreprenorului general până la recepția finală.

A mai reținut instanța de apel că expertul desemnat în cauză a stabilit montarea de către executant a unor profile laminate HE 700 A în loc de profile laminate, rezultând diferențe față de cele din proiectul inițial în ce privește dimensiunile, respectiv lungime, grosime și greutate, apreciind totodată că acordul pârâtei cu privire la aceste modificări rezultă fără dubiu din probatoriul administrat în cauză respectiv din cuprinsul notei de calcul diferență greutate profile tip HE 700, precum și al notei de calcul diferență greutate organe de asamblare, ambele semnate de pârâtă, prin conducătorul serviciului tehnic.

Instanța de apel a înlăturat susținerile pârâtei conform cărora semnătura reprezentantului societății se rezumă la constatarea aspectelor de natură tehnică, nefiind validată de semnătura reprezentantului legal al societății, cel care este în măsură să angajeze financiar societatea, reținând că notele de calcul mai sus evocate aveau un impact direct asupra prețului de achitat în virtutea dispozițiilor art. 2.2 din contract, în care calculul prețului se efectua prin raportare directă la greutatea specifică a materialelor montate și că pârâta și-a însușit notele de calcul prin semnătura reprezentantului său din serviciul tehnic, fără a se formula niciun fel de obiecțiuni, de natură să justifice refuzul ulterior de plată a contravalorii lucrărilor efectuate, în acord cu clauzele contractuale negociate și însușite de părți, cu valoare obligatorie.

Totodată s-a reținut că procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 12 ianuarie 2011 a fost semnat de părți, fără a se insera obiecțiuni ori alte referiri privind înlocuirea euro profilelor metalice și diferențele de greutate corespunzătoare iar comisia a admis recepția lucrărilor, art. 11.2 din contract consfințind dreptul executantului la restituirea garanției de bună execuție. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC G.S.G. SRL invocând ca și motive de nelegalitate prevederile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs invocate recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății iar în motivarea deciziei a preluat în fapt, motivele din dispozitivul sentinței pronunțate de prima instanță, subscriind în totalitate acestora, fără a mai menționa motivele pe care se sprijină.

Totodată, recurenta-pârâtă a susținut că prima instanță și instanța de apel au interpretat în mod greșit situația de fapt dedusă judecății arătând că nu a solicitat societății de proiectare înlocuirea profilelor HE 700 AA cu cele HE 700 A, ci doar punctul de vedere privind consecințele tehnice ale înlocuirii acestora iar societatea de proiectare nici nu se putea pronunța în vreun fel în legătură cu implicațiile financiare ale înlocuirii profilelor HE 700 AA. A mai arătat recurenta-pârâtă că nu a aprobat nota de calcul privind diferența de greutate a profilelor, și nici nota de calcul privind organele de asamblare luând doar la cunoștință despre conținutul acestora, cu obiecțiunile corespunzătoare iar semnătura de „luare la cunoștință ” aparține unui simplu angajat, care nu era împuternicit de reprezentantul legal al societății să-și dea acordul și să angajeze financiar societatea, în sensul asumării implicațiilor obligaționale.

Totodată nu a fost inserată nicăieri în caietul de sarcini, specificațiile tehnice, proiectul ori contractul de execuție o obligație în sensul acceptării operațiunii de înlocuire a profilelor metalice și de asumare a obligației de plată a diferenței corespunzătoare de preț utilizarea respectivelor profile fiind acceptată ca soluție tehnică alternativă de către antreprenorul general și proiectant pentru a nu se întârzia finalizarea lucrărilor, fără a se asuma obligații financiare suplimentare. Față de aceste aspecte, recurenta-pârâtă a arătat că factura din 21 noiembrie 2007 nu a fost înregistrată în contabilitate și a fost returnată reclamantei, întrucât se referea la o sumă nedatorată. Astfel, recurenta-pârâtă susține că decizia înlocuirii respectivelor profile a fost luată în mod unilateral de către reclamantă, această modificare nefiind urmată de perfectarea vreunui act adițional semnat de reprezentanții legali ai părților.

Analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă în raport de temeiurile de drept invocate, înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul acesteia să fie respins, pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 punctul 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Dispozițiile citate supun spre analiză prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. care obligă instanța de judecată să arate în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.

În speță, observând considerentele deciziei recurate se constată că aceasta este motivată și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii iar instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, considerentele deciziei analizând și răspunzând la fiecare critică în parte. Motivul prevăzut de art. 304 punctul 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când „instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”. Acest motiv de recurs vizează nesocotirea principiului înscris în art. 969 C. civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Interpretarea greșită a actului juridic poate determina casarea unei hotărâri judecătorești numai în acele împrejurări în care o atare interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă a pus în discuție faptul că în mod greșit prima instanță și instanța de apel au apreciat că a fost de acord cu înlocuirea profilelor HE 700 AA cu cele HE 700 A în condițiile în care această modificare nu a fost convenită printr-un act adițional semnat de reprezentanții legali ai părților. În conformitate cu prevederile art. 1848 C. civ., antreprenorul care s-a angajat sa execute o lucrare, după un plan stabilit cu clientul, nu poate cere o sporire de preț, pe motiv ca s-a mărit prețul muncii sau al materialelor, nici pe motiv ca a efectuat modificări si adăugiri la planul inițial, daca aceste modificări si adăugiri nu au fost aprobate de client in scris.

Astfel, întrucât lucrarea a fost contractata pe un preț forfetar, global, antreprenorul, in schimbul unei sume dinainte determinata, este obligat sa execute si sa predea lucrarea in condițiile prevăzute in contract, afara numai daca dovedește aprobarea clientului pentru modificările intervenite. Prin urmare, ține de natura contractului de antrepriza posibilitatea intervenirii unor modificări în executarea contractului, condiția impusă de legiuitor pentru ca acestea să fie opozabile beneficiarului fiind aprobarea în scris a acestora. Or, în speță, se constată că nota de calcul diferență greutate profile tip HE 700, precum și nota de calcul diferență greutate organe de asamblare, au fost semnate de pârâtă, prin șeful serviciului tehnic iar procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 12 ianuarie 2011 a fost semnat de părți, fără a se insera obiecțiuni ori alte referiri privind înlocuirea euro profilelor metalice și diferențele de greutate corespunzătoare.

Astfel, în mod corect instanța de apel a înlăturat susținerile pârâtei conform cărora semnătura reprezentantului societății se rezumă la constatarea aspectelor de natură tehnică, nefiind validată de semnătura reprezentantului legal al societății, cel care este în măsură să angajeze financiar societatea reținând că notele de calcul mai sus evocate aveau un impact direct asupra prețului de achitat în virtutea dispozițiilor art. 2.2 din contract, în care calculul prețului se efectua prin raportare directă la greutatea specifică a materialelor montate și că pârâta și-a însușit notele de calcul prin semnătura reprezentantului său din serviciul tehnic, fără a se formula niciun fel de obiecțiuni, de natură să justifice refuzul ulterior de plată a contravalorii lucrărilor efectuate, în acord cu clauzele contractuale negociate și însușite de părți, cu valoare obligatorie.

Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 punctul 9 C. proc. civ. atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În speță, recurenta-pârâtă critică interpretarea dată de către prima instanță și instanța de apel probatoriului administrat în cauză, fără a indica prevederile legale încălcate. Astfel, din observarea criticilor formulate de recurentă se constată că acestea antamează situația de fapt determinată de instanța devolutivă pe baza probelor administrate or, față de limitele de legalitate de care este ținută instanța de recurs prin art. 304 C. proc. civ. partea introductivă, înalta Curte nu le poate examina întrucât aceste critici se raportează la temeinicia hotărârii atacate iar nu la legalitatea acesteia.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC G.S.G. SRL. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC G.S.G. SRL București împotriva deciziei civile nr. 123 din 12 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2013.