ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2667/2014

Deliberând

asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, reclamanta SC H.R. SRL, a solicitat în

contradictoriu cu pârâta SC C.D. SRL S.R.L., obligarea H. România la plata sumelor

datorate ca lucrări suplimentare pretins a fi executate de către C.D., estimate

provizoriu la suma de 250.000 euro în echivalent lei la data plății efective și

la plata penalităților aferente, obligarea H. România la restituirea sumei de

356.500 euro, reprezentând valoarea garanției de bună-execuție;obligarea H.

România la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal

reprezentat de contravaloarea lucrărilor suplimentare și a garanției de

bună-execuție precizate la termenul din 08 aprilie 2013 la suma de 360.000

euro.

Prin sentința

civilă nr. 3591 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a civilă, în Dosarul nr. 56459/3/2010 a fost respins capătul de cerere

privind lucrările suplimentare și penalitățile aferente ca prescris, capătul de

cerere privind restituirea garanției de bună-execuție și penalitățile aferente

ca nefondat, obligând apelanta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată

parțiale în cuantum de 58.522,75 lei, reprezentând onorariu de avocat al S.C.A.

V.M. Prima instanță a respins cheltuielile de judecată solicitate de H. România

in cuantum de 14.569,93 lei.

Împotriva

acestei sentințe reclamanta și pârâta au declarat apel.

Apelul formulat

de SC C.D. SRL vizează capetele principale de cerere privind lucrările

suplimentare si garanția de buna execuție. Apelul formulat de HenkeI România

vizează: soluțiile pronunțate de prima instanța cu privire la o serie de

excepții procesuale privind aceleași capete de cerere principale, soluția

pronunțata de prima instanța cu privire la capătul accesoriu referitor la

cheltuielile de judecata parțial respinse aferente fazei primei instanțe.

Împotriva SC

C.D. SRL a fost deschisa procedura insolvenței în data de 10 octombrie 2013.

Prin încheierea

din 01 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă, în Dosarul nr. 56459/3/2010 s-a dispus suspedarea judecării apelului

formulat de apelanta - pârâtă SC H.R. SRL, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006instanța

și a a acordat termen pentru soluționarea apelului formulat de Classic Dome

SRL, la data de 6 mai 2014 în vederea soluționării apelului.

Împotriva

acestei încheieri, pârâta SC H.R. SRL a declarat recurs în motivarea căruia s-a

arătat că instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile art. 36 din Legea nr.

85/2006 întrucât instanța anterioară a dispus numai suspendarea apelului

declarat de partea adverse, ceea ce încalcă principiul liberului acces la

justiție. Sub acest aspect, recurenta arată că soluționarea unitară a celor

două apeluri se impune întrucât continuarea judecății/suspendării nu poate avea

o repercursiune asupra averii debitoarei, întrucât orice încercare de executare

silită ar fi paralizată prin invocarea prevederilor Legii nr. 85/2006.

Indifferent de faptul că există posibilitatea înscrierii la masa credală pentru

pârâtă, este necesar să se asigure posibilitatea soluționării și apelului

formulat de SC H.R. SRL, astfel încât să nu se creeze o discriminare între cele

două părți apelante din proces. Invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304

1

și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 36 din Legea nr.

85/2006.

Prin cel de-al

doilea motiv de recurs, întemeiat pe art. 304

1

și art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. raportat la art. 289 - 290 din același cod, recurenta susține că

apelurile formulate împotriva aceleiași sentințe se impun a fi judecate și soluționate

unitar. Că este așa rezultă și din dispozițiile art. 289 alin. (4) cu referire

la art. 290 din același cod.

Or, prin

suspendarea judecății doar în ceea ce privește apelul formulat de SC H.R. SRL

reprezintă o veritabilă disjngere a apelului, eea ce nu poate fi primit.

În consecință,

recurenta solicită în principal admiterea apelului, modificarea încheierii

atacate în sensul suspendării ambelor apeluri, respectiv SC C.D. SRL prin

administrator judiciar V.C. Ipurl și SC H.R. SRL, iar în subsidiar respingerea

cererii de suspendare a apelurilor, cu consecința menținerii ambelor apeluri pe

rolul instanței de apel.

Recursul este

fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 „de la data deschiderii procedurii

se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru

realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".

Suspendarea

judecății, de drept, cum este cazul art. 36 din Legea nr. 85/2006, are ca efect

oprirea cursului judecății, acest efect împiedicând instanța să mai poată lua o

altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept.

Textul legal

evocat conține o normă imperativă, de ordine publică, ce are drept scop

concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în

competența exclusivă a judecătorului sindic și vizează toate acțiunile

judiciare sau extrajudiciare.

Prin aceste

dispoziții speciale, legiuitorul a avut în vedere că toate acțiunile prin care

creditorii societății aflată în insolvență urmăresc realizarea creanțelor

împotriva acesteia să fie suspendate de drept, urmând ca aceștia să-și

realizeze creanța în cadrul procedurii colective, demarată prin deschiderea

procedurii insolvenței.

În temeiul

dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu are loc o suspendare de drept a

tuturor acțiunilor, în care este parte debitorul falit, indiferent de natura

lor, ci doar a celor ce au ca obiect realizarea creanțelor deținute împotriva

sa.

Prin urmare,

suspendarea operează de drept numai cu privire la acțiunile pornite împotriva

debitoarei, în scopul protejării persoanei juridice aflate în această situație,

ceea ce nu este cazul în speță.

Apelul pârâtei

pendinte judecății în prezentul litigiu nu tinde spre realizarea unei creanțe

împotriva averii debitorului-intimat, de natura celor vizate de art. 36 din

Legea nr. 85/2006, ci tinde la recuperarea cheltuielilor de judecată, în sumă

de 14.569,93 lei, solicitate de pârâtă la prima instanță, care au fost

respinse.

De asemenea,

prin încheirea atacată, după cum se poate observa, instanța de apel a suspendat

judecata numai în ceea ce privește apelul declarat de pârâtă, contrar

dispozițiilor art. 290 C. proc. civ., potrivit cărora : "Când apelurile

făcute împotriva aceleiași hotărâri au fost repartizate la secții deosebite,

președintele ultimei secții învestite va dispune trimiterea apelului la secția

cea dintâi învestită."

Potrivit

dispozițiilor textului de lege enunțat, legiuitorul a urmărit prin aceasta ca

judecarea apelurilor declarate împotriva aceleiași hotărâri să se facă deodată,

la același complet de judecată.

Ca atare, în

mod greșit instanța anterioară a suspendat apelul declarat de pârâtă, în

condițiile în care ambele părți au formulat apel împotriva aceleiași sentințe a

tribunalului, întrucât se impune cu necessitate ca judecata lor să se facă în

același timp, de un singur complet de judecată, pentru a se evita pronunțarea

unei hotărâri contradictorii.

Concluzionând,

este evident că în speță, instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 85/2006 și dispozițiile art. 290 C. proc. civ.,

împrejurări care atrag incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În considerarea

acestor argumente, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează

să admită recursul, să modifice încheierea din 1 aprilie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, în sensul că respinge cererea

de suspendare formulată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 și dispune

trimiterea cauzei la aceeași instanță, în vederea continuării judecății și

soluționării ambelor apeluri declarate de recurentă și intimata - reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC H.R. SRL împotriva încheierii din 1 aprilie 2014 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă.

Modifică

încheierea atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare formulată în

temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Trimite cauza

aceleiași instanțe de apel pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 septembrie 2014.