ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1199/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1199/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului lași, secția comercială și contencios administrativ, sub nr. 9938/99/2010,

reclamanta SC E.R. SRL Rădăuți a chemat în judecată pe pârâta C.N. C.F.R. SA, prin

Sucursala Regională C.F. lași, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța

să o oblige pe aceasta la plata sumei de 162.355,31 RON din care 115.769,76 RON

daune moratorii, calculate pentru perioada 21 ianuarie 2008-12 iunie 2008 și 46.585,55

RON daune compensatorii.

Pârâta a formulat

cerere de chemare în garanție a SC C.I. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata

acelorași sume pe care Ie-a solicitat reclamanta de la pârâtă.

Prin sentința

nr. 2113 COM/2011 pronunțată la data de 20 septembrie 2011 de Tribunalul lași a

fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC E.R. SRL Rădăuți în contradictoriu

cu pârâta C.N. C.F.R. SA, prin Sucursala Regională C.F. lași.

Pârâta a fost

obligată să plătească reclamantei suma de 115.769,76 RON, cu titlul de daune moratorii,

calculate pentru perioada 21 ianuarie 2008-12 iunie 2008 și suma de 46.585,55 RON,

cu titlul de daune compensatorii.

A fost admisă

cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.N. C.F. C.F.R. SA. și în consecință:

A fost obligată

chemata în garanție, SC C.I. SRL, să plătească pârâtei sumele de 115.769,96 RON,

reprezentând daune moratorii, calculate pentru perioada 21 ianuarie 2008-12

iunie 2008 și suma de 46.585,55 RON, reprezentând daune compensatorii.

Totodată, pârâta

a fost obligată către reclamantă și chemata în garanție către pârâtă, la plata,

fiecare, a câte 6410,82 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru și

timbru judiciar).

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin contractul

de execuție lucrări de racordare din 25 iunie 2007, pârâta C.N. C.F.R. SA, prin

Sucursala C.F. lași s-a obligat să realizeze, în favoarea beneficiarelor SC

E.R. SRL și SC H.S. SRL, lucrări de racordare pentru realizarea proiectului „Racord

LFI C.N. și C.L. pentru SC H.S. SRL Sebeș și SC E.R. SRL din Stația C.F. Dornești.

Conform art. 5

din acest contract, prestatorul trebuia să înceapă lucrările de execuție după achitarea

sau garantarea de către beneficiar a „tarifului de racordare", imediat după

încheierea procesului verbal de predare-primire a amplasamentului și după obținerea

autorizației de construire de către beneficiar.

Conform art. 4.1

din contract, valoarea estimativă a „tarifului de racordare" a fost de 3.882.305

RON, inclusiv TVA.

Reclamanta a obținut

autorizația de construire la data de 13 iunie 2007, iar la data de 21

septembrie 2007 a fost predat amplasamentul (conform procesului-verbal din 21

septembrie 2007).

La data de 29

iunie 2007 s-a constituit, în favoarea pârâtei, garanția în cuantum de 1.941.152,60

RON, conform scrisorii de garanție din 29 iunie 2007, conform art. 5 din contract.

Termenul de finalizare

a lucrării era 20 ianuarie 2008, însă lucrarea a fost efectiv finalizată la data

de 12 iunie 2008 când a fost emisă Autorizația de exploatare a liniei ferate industriale.

Reclamanta a făcut

dovada faptului că în perioada ianuarie 2008-iunie 2008 a apelat la mai multe societăți,

care aveau ca obiect de activitate transport rutier, pentru realizarea obiectului

său de activitate, prejudiciul suferit de aceasta (constând în c/val. transportului)

fiind de 46.585,55 RON.

De asemenea, potrivit

art. 4.8 din contract, în cazul în care din vina sa exclusivă, prestatorul nu reușește

să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contract, beneficiarul are dreptul

de a deduce din prețul contractului, ca penalități, o sumă de 0,05% din prețul tarifului

de racordare pentru fiecare zi de întârziere până la finalizarea lucrărilor".

Față de această

orevedere din contractul părților, care, în conformitate cu dispozițiile art. 969

C. civ., are putere obligatorie între acestea și reținând că reclamanta a făcut

dovada faptului că pârâta și-a executat cu o întârziere de 142 zile obligațiile

contractuale, prima instanță a reținut ca fiind întemeiată cererea reclamantei privind

obligarea pârâtei la plata de daune moratorii.

Cu privire la

cererea de chemare în garanție, prima instanță a reținut că pârâta C.N. C.F. C.F.R.

S.A. a făcut dovada că, pentru realizarea obiectului contractului ce face obiectul

prezentei cauze a apelat la serviciile SC C.I. SRL Alba lulia, conform contractului

de execuție lucrări din 17 septembrie 2007.

De asemenea, cu

adresele aflate la dosar, pârâta a făcut dovada faptului că întârzierea în executarea

contractului încheiat cu reclamanta s-a datorat activității chematei în garanție,

SC C.I. SRL.

Ca urmare, în

paza dispozițiilor art. 60 și urm. C. proc. civ., a fost admisă cererea în garanție

formulată de pârâta C.N. C.F. C.F.R. SA București, fiind obligată chemata în garanție

la plata acelorași sume de bani pe care le datorează pârâta reclamantei.

În baza dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., cei căzuți în pretenții au fost obligați la plata cheltuielilor

de judecată (taxa de timbru și timbru judiciar).

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel pârâta C.N. C.F. C.F.R. SA București și recurs, calificat

apel, chemata în garanție SC C.I. SRL.

Prin decizia

nr. 54 din 25 aprilie 2011 a Curții de Apel lași, secția civilă au fost admise cererile

de apel, a fost schimbată, în tot, sentința apelată, a fost respinsă acțiunea formulată

de reclamantă în contradictoriu cu pârâta, a fost respinsă cererea de chemare în

garanție formulată de pârâtă, a fost obligată reclamanta la 9.620 RON cheltuieli

de judecată (prima instanță și apel) către pârâtă.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Din perspectiva

modului de soluționare a excepțiilor invocate, referitoare la competența materială

în soluționarea cauzei, a termenului de formulare a plângerii prealabile, precum

și a celui de formulare a acțiunii, instanța de apel a constatat că acestea au fost

corect soluționate de către prima instanță, în sensul respingerii, deoarece, în

cauză nu își găsesc incidența dispozițiile înscrise în Legea nr. 554/2004. Pretențiile

ce fac obiectul cauzei de față își au izvorul în contractul de execuție lucrări

de racordare din 25 iunie 2007, contract ce nu a format obiectul unei proceduri

de achiziție publică.

Contractul părților

a fost perfectat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 60/2004, prin care pârâta-apelantă

C.N. C.F.R. SA, în calitate de prestator s-a obligat, în schimbul plății prețului

de racordare de către beneficiar, să execute lucrarea „Racord LFI CN și CL din Stația

C.F. București". Față de natura juridică a acțiunii promovate, criticile de

nelegalitate nu puteau fi reținute prin referire la prevederile Legii nr. 554/2004,

întrucât pârâta-apelantă, în calitate de parte contractuală, nu s-a obligat la prestarea

unei activități în calitate de autoritate publică, iar raportul juridic obligațional

dedus judecății a vizat modalitatea de executare a contractului din 25 iunie 2007.întrucât

contractul din care derivă litigiul nu este un contract administrativ, deoarece

nu a fost încheiat de o autoritate publică, care să fi acționat în regim de putere

publică, el nu poate fi asimilat unui act administrativ, în sensul Legii contenciosului

administrativ.

În ceea ce privește

criticile referitoare la fondul cauzei, acestea au fost găsite întemeiate, considerându-se

că prima instanță a ignorat circumstanțele în care actul adițional nu a fost perfectat

sub aspectul prelungirii termenului de realizare a obiectului contractului, dar

și a împrejurărilor care au condus la prelungirea duratei de execuție a lucrărilor,

din partea prestatorului.

În speță, între

apelanta-pârâtă C.N. C.F.R. SA, prin Sucursala Regională C.F. lași, în calitate

de prestator și intimata-reclamantă SC E.R. SRL Rădăuți și numita SC H.S. SRL, în

calitate de beneficiari, a fost perfectat contractul de execuție lucrări de racordare

din 25 iunie 2007. În conformitate cu clauzele contractuale, în baza acordării beneficiului

de racordare de către beneficiare, apelanta-pârâtă C.N. C.F.R. SA București, prin

Sucursala Regională C.F. Iași, avea obligația de a executa lucrările feroviare necesare

pentru racordarea liniei ferate industriale noi, CN și CL, pentru beneficiare din

Stația București, direct la liniile infrastructurii feroviare publice C.F.R., atât

în punctul de joncțiune, cât și pentru preluarea sporului de capacitate de transport

feroviar și execuția lucrărilor feroviare necesare pentru reînființarea trecerii

la nivel km 0+522.

În vederea realizării

lucrărilor, intimata-reclamantă a procedat la înmânarea unei scrisori de garanție

bancară în valoare de 1941.152,50 RON, garanție valabilă până la data de 31

decembrie 2007.

Urmare a încheierii

contractului din 25 iunie 2007 pârâta-apelantă a demarat la data de 8 august 2007,

în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, procedura de licitație în vederea

atribuirii contractului de lucrări „Racord CFI CN și CL”. După finalizarea procedurii

de licitație și întocmirea raportului procedurii de atribuire, pârâta-apelantă,

în calitate de achizitor, a perfectat contractul de execuție lucrări din 17

septembrie 2007, cu chemata în garanție SC C.I. SRL Alba lulia, în calitate de executant.

În vederea executării

lucrării a fost obținută autorizația de construcție din 13 iunie 2007, a fost predat

amplasamentul la linia „Stația Dornești Racord LFI CN și CL" conform procesului-verbal

încheiat la data de 21 septembrie 2007, iar prin actul din 1 octombrie 2007 a fost

emis ordinul de începere a lucrărilor.

Urmare a efectuării

procedurii concilierii directe, realizată la data de 3 iunie 2010, în baza art.

720

1

, alin. (2) C. proc. civ., prin cererea de chemare în judecată reclamanta-intimată

SC E.R. SRL Rădăuți a solicitat obligarea pârâtei C.N. C.F.R. SA București la plata

sumei xotaie de 162.355,31 RON din care:

- suma de 115.769,76

RON cu titlu de daune moratorii, calculate pentru perioada 21 ianuarie 2008-12

iunie 2008 conform art. 4.1 și art. 4.8 din contractul nr. X1/2007 de 0,05%/zi de

întârziere și

- suma de 46.585,55

RON cu titlu de daune cominatorii reprezentând cheltuielile suplimentare ivite ca

urmare a neexecutării în termen a obligațiilor contractuale.

Reclamanta a motivat

că pârâta a executat cu întârziere lucrările, motiv pentru care, în baza art. 4.1

și 4.8 din contractul nr. X1/2007, ar datora penalități de întârziere, cu rol de

daune moratorii calculate în cuantum de 0,05%/zi întârziere astfel: 3.882.305 X

0,84: 2 X 0,05 %/ zi de întârziere X 142 zile întârziere (21 ianuarie 2008-12

iunie 2008).

Instanța de apel

a apreciat că prevederile contractuale înscrise în art. 4.8 din contractul părților

nr. X1/2007, nu pot constitui fundament al pretențiilor reclamantei, în modalitatea

solicitată de aceasta.

Clauza contractuală

inserată în cuprinsul art. 4.8 din contract stipulează că „în cazul în care, din

vina sa exclusivă, prestatorul nu reușește să-și îndeplinească obligațiile asumate

prin contract, beneficiarul are dreptul de a deduce din prețul contractului, ca

penalități, o sumă de 0,05% din prețul „tarifului de racordare" pentru fiecare

zi de întârziere, până la finalizarea lucrărilor".

Aceasta înseamnă

că, potrivit clauzelor contractuale, părțile litigante au convenit ca în situația

neîndeplinirii obligațiilor contractuale din vina exclusivă a pârâtei-apelante,

aceasta va datora penalități de întârziere, care însă vor fi plătite sub forma deducerii

lor din prețul contractului și nu prin achitarea separată.

Prin urmare, potrivit

ciauzei penale instituită în contractul părților, la art. 4.8, acestea au convenit

ca beneficiarul să aibă posibilitatea reținerii din prețul final a unei sume reprezentând

penalități de întârziere dacă prestatorul, din vina sa exclusivă, ar îndeplini,

după împlinirea termenului, lucrările contractate. Prin această modalitate convenită,

părțile au exclus posibilitatea solicitării plății penalităților de întârziere pe

cale separată.

Chiar și în ipoteza

interpretării clauzei contractuale în sensul recunoașterii posibilității beneficiarului

de a solicita separat daune pentru executarea cu întârziere a lucrărilor, nu se

poate reține în sarcina pârâtei-apelante, în calitatea de prestator, culpa sa exclusivă

în depășirea termenului de executare a lucrărilor, atâta timp cât materialul probator

denotă existența unor împrejurări obiective, justificative, în sensul clauzei înscrise

în art. 5.4 din contractul părților, care îndreptățeau prestatorul să solicite prelungirea

termenului de execuție.

Prima instanță

nu a avut în vedere înscrisurile anexate la dosarul cauzei, care îndreptățeau pârâta-apelantă

la prelungirea termenului de execuție, în temeiul clauzei contractuale inserate

în art. 5.4 din contractul nr. X1/2007. Astfel, la data de 18 ianuarie 2008 pârâta-apelantă

C.N. C.F.R. SA București, prin Sucursala Regională C.F. lași, a procedat la convocarea

părților contractante în scopul stabilirii tuturor măsurilor necesare, cât și a

perfectării unui act adițional de prelungire a termenului de execuție, demers rămas

fără nici o finalitate întrucât reclamanta-intimată nu i-a dat curs.

Impedimentele

constructorului în achiziționarea cu materiale, modificările intervenite la proiectul

de execuție a lucrărilor, determinate de situația concretă în teren, impuse de proiectant

(lucrări suplimentare care, de altfel, au fost acceptate de beneficiar), dar și

condițiilor meteorologice nefavorabile ce împiedicau realizarea lucrărilor de calitate

și siguranță constituie împrejurări obiective în depășirea termenului contractual,

ce nu sunt datorate prestatorului și care nu pot fi imputate acestuia, îndreptățindu-l,

în temeiul clauzei contractuale înscrise în art. 5.4 să solicite prelungirea duratei

de execuție.

În atare condiții,

nu poate fi reținută răspunderea pârâtei-apelante pentru plata daunelor-interese

compensatorii, constând în eventualele cheltuieli suplimentare suportate prin neexecutarea

obligațiilor contractuale, cu atât mai mult cu cât facturile anexate de reclamantă

în justificarea acestor pretenții au fost contestate de pârâtă sub aspect temporal,

în sensul efectuării acestor cheltuieli în afara termenului contractual.

Având în vedere

legătura indisolubilă cu pretențiile îndreptate împotriva chematei în garanție,

drept consecință a fost admis și apelul formulat de SC C.I. SRL Alba lulia.

Urmare a respingerii

acțiunii principale împotriva pârâtei C.N. C.F.R. SA București, Sucursala Regională

C.F. Iași , cererea de chemare în garanție a SC C.I. SRL Alba lulia a fost respinsă.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC E.R. SRL Rădăuți, aducăndu-i următoarele

critici:

de apel cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.

Astfel, instanța

de apel a reținut o altă situație de fapt, dar fără a motiva de ce a făcut acest

lucru.

Din considerentele

hotărârii pronunțate de instanța de apel, lipsește raționamentul logic, fără a se

indica mijlocul de probă ce corespunde situației de fapt reținute.

apel a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic

dedus judecății.

În acest sens,

s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul nr. X1 din 25 iunie 2007, unde,

la capitolul IV art. 5, s-a prevăzut că „prestatorul va începe lucrările de execuție

duoă achitarea integrală sau garantarea de către beneficiar a tarifului de racordare,

imediat după încheierea procesului-verbal de predare-primire a amplasamentului și

după obținerea autorizației de construire prestatorul va comunica beneficiarului

durata lucrărilor și data începerii, durata acestora urmând a fi de 4 luni, începând

cu data la care prestatorul semnează contractul cu constructorul".

Recurenta susține

că și-a îndeplinit obligațiile asumate, în sensul că a înmânat scrisoarea de garanție

și a efectuat, integral, plățile către constructor, în baza proceselor-verbale și

situațiilor de lucrări.

Contrar prevederilor

contractuale, pârâta nu și-a respectat obligațiile sale, neexecutând la timp lucrările

respective, astfel încât recurentei i-a fost acordat drepiul de utilizare a infrastructurii

de cale ferată începând cu data de 12 iunie 2008, cu o întârziere de 142 de zile

fată de data convenită.

Potrivit dispozițiilor

art. 4 pct. 8 alin. (1) din contract, în această situație prestatorul datorează

penalități în sumă de 0,05% din prețul tarifului de racordare, pentru fiecare zi

de întârziere.

Recurenta a apreciat

că instanța de apel nu a ținut cont de voința părților atunci când a reținut că

pârâta nu datorează penalități de întârziere, în lipsa unei clauze exprese stipulate

în contract.

De altfel, a susținut

recurenta, pârâta nici nu a demonstrat că neîndeplinirea obligațiilor contractuale

nu s-a datorat culpei sale.

de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor contractuale.

Potrivit art.

969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Cum prețul a fost

plătit integral în avans, eventualele penalități de întârziere nu puteau fi reținute

din prețul contractului, ci numai ulterior, după ce s-a constatat faptul că pârâta

nu și-a executat în termenul convenit obligațiile contractuale.

Pârâta C.N. C.F.R.

SA, prin Sucursala Regională C.F. lași, a depus la dosarul cauzei o întâmpinare,

la data de 12 martie 2013, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Pârâta-intimată

a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând decizia

recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul

este fondat, pentru următoarele considerente:

Hotărârea instanței

de apel a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale (art. 969 C.

civ.), privind forța obligatorie a contractelor legal încheiate între părți.

Motivația instanței

de apel s-a bazat pe faptul că prima instanță nu ar fi avut în vedere înscrisurile

anexate la dosarul cauzei, care ar fi îndreptățit pe pârâtă la prelungirea termenului

de execuție, în temeiul dispozițiilor art. 5.4 din contractul nr. X1/2007.

Chiar instanța

de apel reține faptul că, deși pârâta a făcut demersuri în acest sens, între părți

nu s-a încheiat un act adițional de prelungire a termenului de execuție, or, prelungirea

termenului de execuție se putea face, în condițiile art. 5.4 din contract, numai

cu acordul de voință al ambelor părți, fapt ce nu s-a petrecut.

Prin urmare, au

rămas în vigoare celelalte dispoziții ale contractului, inclusiv termenul de executare

a lucrărilor, stabilit în condițiile art. 5 din contract.

Ca atare, sunt

perfect aplicabile dispozițiile art. 4.8 și 1), astfel încât pârâta datorează penalitățile

prevăzute de acest articol din contract, pentru perioada de timp cu care s-a prelungit

finalizarea executării lucrărilor, dar și contravaloarea transporturilor efectuate

de firme specializate în transport rutier, pentru perioada în care reclamanta nu

a putut beneficia de transportul pe calea ferată.

Nu poate fi reținută

susținerea instanței de apel că respectivele penalități de întârziere nu puteau

fi solicitate pe cale separată, ci doar plătite sub forma deducerilor din forma

contractului, câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 5 din contract, contravaloarea

lucrărilor trebuia plătită, integral, înainte de începerea acestora, fapt care s-a

și petrecut, prin înmânarea scrisorii de garanție, situație în care, în mod evident,

reclamanta nu putea solicita piata penalităților de întârziere decât după ce se

constata că lucrarea a fost efectuată cu întârziere.

Având în vedere

cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) și (3) raportat la art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., la art. 969 C. civ., cu referire la contractul nr. X1/2007, încheiat

între părți, Înalta Curte va admite recursuL va modifica decizia recurată, în sensul

că va respinge apelurile declarate de pârâta C.N. C.F. C.F.R. SA București prin

Sucursala Centrul Regional de Exploatare, întreținere și Reparații și chemata în

garanție SC C.I. SRL reprezentată de Cabinet individual de Insolvență Z.A. împotriva

sentinței nr. 2113 din 20 septembrie 2011 a Tribunalului lași, secția comercială

și de contencios administrativ.

În baza art. 274

Cod procedură civilă, intimata-pârâtă C.N. C.F. C.F.R. SA București prin Sucursala

Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații va fi obligată la plata

sumei de 3.201 RON cheltuieli de judecată în recurs, către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC E.R. SRL Rădăuți împotriva deciziei nr. 54 din 25 aprilie

2012, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă, pe care o modifică în sensul

că respinge apelurile declarate de pârâta C.N. C.F. C.F.R. SA București prin Sucursala

Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații și chemata în garanție

SC C.I. SRL reprezentată de Cabinet Individual de Insolvență Z.A. împotriva sentinței

2113 din 20 septembrie 2011 a Tribunalului lași, secția comercială și de contencios

administrativ.

Obligă intimata-pârâtă

C.N. C.F. C.F.R. SA București prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere

și Reparații la plata sumei de 3.201 RON cheltuieli de judecată în recurs, către

recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 21 martie 2013.