ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1199/2013

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului lași, secția comercială și contencios administrativ, sub nr. 9938/99/2010, reclamanta SC E.R. SRL Rădăuți a chemat în judecată pe pârâta C.N. C.F.R. SA, prin Sucursala Regională C.F. lași, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să o oblige pe aceasta la plata sumei de 162.355,31 RON din care 115.769,76 RON daune moratorii, calculate pentru perioada 21 ianuarie 2008-12 iunie 2008 și 46.585,55 RON daune compensatorii. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a SC C.I. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata acelorași sume pe care Ie-a solicitat reclamanta de la pârâtă. Prin sentința nr. 2113 COM/2011 pronunțată la data de 20 septembrie 2011 de Tribunalul lași a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC E.R.

SRL Rădăuți în contradictoriu cu pârâta C.N. C.F.R. SA, prin Sucursala Regională C.F. lași. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 115.769,76 RON, cu titlul de daune moratorii, calculate pentru perioada 21 ianuarie 2008-12 iunie 2008 și suma de 46.585,55 RON, cu titlul de daune compensatorii. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.N. C.F. C.F.R. SA. și în consecință: A fost obligată chemata în garanție, SC C.I. SRL, să plătească pârâtei sumele de 115.769,96 RON, reprezentând daune moratorii, calculate pentru perioada 21 ianuarie 2008-12 iunie 2008 și suma de 46.585,55 RON, reprezentând daune compensatorii. Totodată, pârâta a fost obligată către reclamantă și chemata în garanție către pârâtă, la plata, fiecare, a câte 6410,82 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru și timbru judiciar).

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin contractul de execuție lucrări de racordare din 25 iunie 2007, pârâta C.N. C.F.R. SA, prin Sucursala C.F. lași s-a obligat să realizeze, în favoarea beneficiarelor SC E.R. SRL și SC H.S. SRL, lucrări de racordare pentru realizarea proiectului „Racord LFI C.N. și C.L. pentru SC H.S. SRL Sebeș și SC E.R. SRL din Stația C.F. Dornești. Conform art. 5 din acest contract, prestatorul trebuia să înceapă lucrările de execuție după achitarea sau garantarea de către beneficiar a „tarifului de racordare", imediat după încheierea procesului verbal de predare-primire a amplasamentului și după obținerea autorizației de construire de către beneficiar.

Conform art. 4.1 din contract, valoarea estimativă a „tarifului de racordare" a fost de 3.882.305 RON, inclusiv TVA. Reclamanta a obținut autorizația de construire la data de 13 iunie 2007, iar la data de 21 septembrie 2007 a fost predat amplasamentul (conform procesului-verbal din 21 septembrie 2007). La data de 29 iunie 2007 s-a constituit, în favoarea pârâtei, garanția în cuantum de 1.941.152,60 RON, conform scrisorii de garanție din 29 iunie 2007, conform art. 5 din contract. Termenul de finalizare a lucrării era 20 ianuarie 2008, însă lucrarea a fost efectiv finalizată la data de 12 iunie 2008 când a fost emisă Autorizația de exploatare a liniei ferate industriale. Reclamanta a făcut dovada faptului că în perioada ianuarie 2008-iunie 2008 a apelat la mai multe societăți, care aveau ca obiect de activitate transport rutier, pentru realizarea obiectului său de activitate, prejudiciul suferit de aceasta (constând în c/val.

transportului) fiind de 46.585,55 RON. De asemenea, potrivit art. 4.8 din contract, în cazul în care din vina sa exclusivă, prestatorul nu reușește să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contract, beneficiarul are dreptul de a deduce din prețul contractului, ca penalități, o sumă de 0,05% din prețul tarifului de racordare pentru fiecare zi de întârziere până la finalizarea lucrărilor". Față de această orevedere din contractul părților, care, în conformitate cu dispozițiile art. 969 C. civ., are putere obligatorie între acestea și reținând că reclamanta a făcut dovada faptului că pârâta și-a executat cu o întârziere de 142 zile obligațiile contractuale, prima instanță a reținut ca fiind întemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata de daune moratorii.

Cu privire la cererea de chemare în garanție, prima instanță a reținut că pârâta C.N. C.F. C.F.R. S.A. a făcut dovada că, pentru realizarea obiectului contractului ce face obiectul prezentei cauze a apelat la serviciile SC C.I. SRL Alba lulia, conform contractului de execuție lucrări din 17 septembrie 2007. De asemenea, cu adresele aflate la dosar, pârâta a făcut dovada faptului că întârzierea în executarea contractului încheiat cu reclamanta s-a datorat activității chematei în garanție, SC C.I. SRL. Ca urmare, în paza dispozițiilor art. 60 și urm. C. proc. civ., a fost admisă cererea în garanție formulată de pârâta C.N. C.F. C.F.R. SA București, fiind obligată chemata în garanție la plata acelorași sume de bani pe care le datorează pârâta reclamantei.

În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., cei căzuți în pretenții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată (taxa de timbru și timbru judiciar). Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C.N. C.F. C.F.R. SA București și recurs, calificat apel, chemata în garanție SC C.I. SRL. Prin decizia nr. 54 din 25 aprilie 2011 a Curții de Apel lași, secția civilă au fost admise cererile de apel, a fost schimbată, în tot, sentința apelată, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta, a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, a fost obligată reclamanta la 9.620 RON cheltuieli de judecată (prima instanță și apel) către pârâtă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Din perspectiva modului de soluționare a excepțiilor invocate, referitoare la competența materială în soluționarea cauzei, a termenului de formulare a plângerii prealabile, precum și a celui de formulare a acțiunii, instanța de apel a constatat că acestea au fost corect soluționate de către prima instanță, în sensul respingerii, deoarece, în cauză nu își găsesc incidența dispozițiile înscrise în Legea nr. 554/2004. Pretențiile ce fac obiectul cauzei de față își au izvorul în contractul de execuție lucrări de racordare din 25 iunie 2007, contract ce nu a format obiectul unei proceduri de achiziție publică. Contractul părților a fost perfectat în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 60/2004, prin care pârâta-apelantă C.N. C.F.R. SA, în calitate de prestator s-a obligat, în schimbul plății prețului de racordare de către beneficiar, să execute lucrarea „Racord LFI CN și CL din Stația C.F. București". Față de natura juridică a acțiunii promovate, criticile de nelegalitate nu puteau fi reținute prin referire la prevederile Legii nr. 554/2004, întrucât pârâta-apelantă, în calitate de parte contractuală, nu s-a obligat la prestarea unei activități în calitate de autoritate publică, iar raportul juridic obligațional dedus judecății a vizat modalitatea de executare a contractului din 25 iunie 2007.întrucât contractul din care derivă litigiul nu este un contract administrativ, deoarece nu a fost încheiat de o autoritate publică, care să fi acționat în regim de putere publică, el nu poate fi asimilat unui act administrativ, în sensul Legii contenciosului administrativ.

În ceea ce privește criticile referitoare la fondul cauzei, acestea au fost găsite întemeiate, considerându-se că prima instanță a ignorat circumstanțele în care actul adițional nu a fost perfectat sub aspectul prelungirii termenului de realizare a obiectului contractului, dar și a împrejurărilor care au condus la prelungirea duratei de execuție a lucrărilor, din partea prestatorului. În speță, între apelanta-pârâtă C.N. C.F.R. SA, prin Sucursala Regională C.F. lași, în calitate de prestator și intimata-reclamantă SC E.R. SRL Rădăuți și numita SC H.S. SRL, în calitate de beneficiari, a fost perfectat contractul de execuție lucrări de racordare din 25 iunie 2007. În conformitate cu clauzele contractuale, în baza acordării beneficiului de racordare de către beneficiare, apelanta-pârâtă C.N.

C.F.R. SA București, prin Sucursala Regională C.F. Iași, avea obligația de a executa lucrările feroviare necesare pentru racordarea liniei ferate industriale noi, CN și CL, pentru beneficiare din Stația București, direct la liniile infrastructurii feroviare publice C.F.R., atât în punctul de joncțiune, cât și pentru preluarea sporului de capacitate de transport feroviar și execuția lucrărilor feroviare necesare pentru reînființarea trecerii la nivel km 0+522. În vederea realizării lucrărilor, intimata-reclamantă a procedat la înmânarea unei scrisori de garanție bancară în valoare de 1941.152,50 RON, garanție valabilă până la data de 31 decembrie 2007. Urmare a încheierii contractului din 25 iunie 2007 pârâta-apelantă a demarat la data de 8 august 2007, în conformitate cu dispozițiile O.U.G.

nr. 34/2006, procedura de licitație în vederea atribuirii contractului de lucrări „Racord CFI CN și CL”. După finalizarea procedurii de licitație și întocmirea raportului procedurii de atribuire, pârâta-apelantă, în calitate de achizitor, a perfectat contractul de execuție lucrări din 17 septembrie 2007, cu chemata în garanție SC C.I. SRL Alba lulia, în calitate de executant. În vederea executării lucrării a fost obținută autorizația de construcție din 13 iunie 2007, a fost predat amplasamentul la linia „Stația Dornești Racord LFI CN și CL" conform procesului-verbal încheiat la data de 21 septembrie 2007, iar prin actul din 1 octombrie 2007 a fost emis ordinul de începere a lucrărilor. Urmare a efectuării procedurii concilierii directe, realizată la data de 3 iunie 2010, în baza art. 720 1 , alin. (2) C. proc.

civ., prin cererea de chemare în judecată reclamanta-intimată SC E.R. SRL Rădăuți a solicitat obligarea pârâtei C.N. C.F.R. SA București la plata sumei xotaie de 162.355,31 RON din care: - suma de 115.769,76 RON cu titlu de daune moratorii, calculate pentru perioada 21 ianuarie 2008-12 iunie 2008 conform art. 4.1 și art. 4.8 din contractul nr. X1/2007 de 0,05%/zi de întârziere și - suma de 46.585,55 RON cu titlu de daune cominatorii reprezentând cheltuielile suplimentare ivite ca urmare a neexecutării în termen a obligațiilor contractuale.

Reclamanta a motivat că pârâta a executat cu întârziere lucrările, motiv pentru care, în baza art. 4.1 și 4.8 din contractul nr. X1/2007, ar datora penalități de întârziere, cu rol de daune moratorii calculate în cuantum de 0,05%/zi întârziere astfel: 3.882.305 X 0,84: 2 X 0,05 %/ zi de întârziere X 142 zile întârziere (21 ianuarie 2008-12 iunie 2008). Instanța de apel a apreciat că prevederile contractuale înscrise în art. 4.8 din contractul părților nr. X1/2007, nu pot constitui fundament al pretențiilor reclamantei, în modalitatea solicitată de aceasta.

Clauza contractuală inserată în cuprinsul art. 4.8 din contract stipulează că „în cazul în care, din vina sa exclusivă, prestatorul nu reușește să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contract, beneficiarul are dreptul de a deduce din prețul contractului, ca penalități, o sumă de 0,05% din prețul „tarifului de racordare" pentru fiecare zi de întârziere, până la finalizarea lucrărilor". Aceasta înseamnă că, potrivit clauzelor contractuale, părțile litigante au convenit ca în situația neîndeplinirii obligațiilor contractuale din vina exclusivă a pârâtei-apelante, aceasta va datora penalități de întârziere, care însă vor fi plătite sub forma deducerii lor din prețul contractului și nu prin achitarea separată.

Prin urmare, potrivit ciauzei penale instituită în contractul părților, la art. 4.8, acestea au convenit ca beneficiarul să aibă posibilitatea reținerii din prețul final a unei sume reprezentând penalități de întârziere dacă prestatorul, din vina sa exclusivă, ar îndeplini, după împlinirea termenului, lucrările contractate. Prin această modalitate convenită, părțile au exclus posibilitatea solicitării plății penalităților de întârziere pe cale separată.

Chiar și în ipoteza interpretării clauzei contractuale în sensul recunoașterii posibilității beneficiarului de a solicita separat daune pentru executarea cu întârziere a lucrărilor, nu se poate reține în sarcina pârâtei-apelante, în calitatea de prestator, culpa sa exclusivă în depășirea termenului de executare a lucrărilor, atâta timp cât materialul probator denotă existența unor împrejurări obiective, justificative, în sensul clauzei înscrise în art. 5.4 din contractul părților, care îndreptățeau prestatorul să solicite prelungirea termenului de execuție. Prima instanță nu a avut în vedere înscrisurile anexate la dosarul cauzei, care îndreptățeau pârâta-apelantă la prelungirea termenului de execuție, în temeiul clauzei contractuale inserate în art. 5.4 din contractul nr. X1/2007.

Astfel, la data de 18 ianuarie 2008 pârâta-apelantă C.N. C.F.R. SA București, prin Sucursala Regională C.F. lași, a procedat la convocarea părților contractante în scopul stabilirii tuturor măsurilor necesare, cât și a perfectării unui act adițional de prelungire a termenului de execuție, demers rămas fără nici o finalitate întrucât reclamanta-intimată nu i-a dat curs.

Impedimentele constructorului în achiziționarea cu materiale, modificările intervenite la proiectul de execuție a lucrărilor, determinate de situația concretă în teren, impuse de proiectant (lucrări suplimentare care, de altfel, au fost acceptate de beneficiar), dar și condițiilor meteorologice nefavorabile ce împiedicau realizarea lucrărilor de calitate și siguranță constituie împrejurări obiective în depășirea termenului contractual, ce nu sunt datorate prestatorului și care nu pot fi imputate acestuia, îndreptățindu-l, în temeiul clauzei contractuale înscrise în art. 5.4 să solicite prelungirea duratei de execuție.

În atare condiții, nu poate fi reținută răspunderea pârâtei-apelante pentru plata daunelor-interese compensatorii, constând în eventualele cheltuieli suplimentare suportate prin neexecutarea obligațiilor contractuale, cu atât mai mult cu cât facturile anexate de reclamantă în justificarea acestor pretenții au fost contestate de pârâtă sub aspect temporal, în sensul efectuării acestor cheltuieli în afara termenului contractual. Având în vedere legătura indisolubilă cu pretențiile îndreptate împotriva chematei în garanție, drept consecință a fost admis și apelul formulat de SC C.I. SRL Alba lulia. Urmare a respingerii acțiunii principale împotriva pârâtei C.N. C.F.R. SA București, Sucursala Regională C.F.

Iași , cererea de chemare în garanție a SC C.I. SRL Alba lulia a fost respinsă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC E.R. SRL Rădăuți, aducăndu-i următoarele critici: 1. Hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii. Astfel, instanța de apel a reținut o altă situație de fapt, dar fără a motiva de ce a făcut acest lucru. Din considerentele hotărârii pronunțate de instanța de apel, lipsește raționamentul logic, fără a se indica mijlocul de probă ce corespunde situației de fapt reținute. 2. Instanța de apel a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății.

În acest sens, s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul nr. X1 din 25 iunie 2007, unde, la capitolul IV art. 5, s-a prevăzut că „prestatorul va începe lucrările de execuție duoă achitarea integrală sau garantarea de către beneficiar a tarifului de racordare, imediat după încheierea procesului-verbal de predare-primire a amplasamentului și după obținerea autorizației de construire prestatorul va comunica beneficiarului durata lucrărilor și data începerii, durata acestora urmând a fi de 4 luni, începând cu data la care prestatorul semnează contractul cu constructorul". Recurenta susține că și-a îndeplinit obligațiile asumate, în sensul că a înmânat scrisoarea de garanție și a efectuat, integral, plățile către constructor, în baza proceselor-verbale și situațiilor de lucrări.

Contrar prevederilor contractuale, pârâta nu și-a respectat obligațiile sale, neexecutând la timp lucrările respective, astfel încât recurentei i-a fost acordat drepiul de utilizare a infrastructurii de cale ferată începând cu data de 12 iunie 2008, cu o întârziere de 142 de zile fată de data convenită. Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 8 alin. (1) din contract, în această situație prestatorul datorează penalități în sumă de 0,05% din prețul tarifului de racordare, pentru fiecare zi de întârziere. Recurenta a apreciat că instanța de apel nu a ținut cont de voința părților atunci când a reținut că pârâta nu datorează penalități de întârziere, în lipsa unei clauze exprese stipulate în contract.

De altfel, a susținut recurenta, pârâta nici nu a demonstrat că neîndeplinirea obligațiilor contractuale nu s-a datorat culpei sale. 3. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor contractuale. Potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Cum prețul a fost plătit integral în avans, eventualele penalități de întârziere nu puteau fi reținute din prețul contractului, ci numai ulterior, după ce s-a constatat faptul că pârâta nu și-a executat în termenul convenit obligațiile contractuale. Pârâta C.N. C.F.R. SA, prin Sucursala Regională C.F. lași, a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, la data de 12 martie 2013, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Pârâta-intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Hotărârea instanței de apel a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale (art. 969 C. civ.), privind forța obligatorie a contractelor legal încheiate între părți. Motivația instanței de apel s-a bazat pe faptul că prima instanță nu ar fi avut în vedere înscrisurile anexate la dosarul cauzei, care ar fi îndreptățit pe pârâtă la prelungirea termenului de execuție, în temeiul dispozițiilor art. 5.4 din contractul nr. X1/2007. Chiar instanța de apel reține faptul că, deși pârâta a făcut demersuri în acest sens, între părți nu s-a încheiat un act adițional de prelungire a termenului de execuție, or, prelungirea termenului de execuție se putea face, în condițiile art. 5.4 din contract, numai cu acordul de voință al ambelor părți, fapt ce nu s-a petrecut.

Prin urmare, au rămas în vigoare celelalte dispoziții ale contractului, inclusiv termenul de executare a lucrărilor, stabilit în condițiile art. 5 din contract. Ca atare, sunt perfect aplicabile dispozițiile art. 4.8 și 1), astfel încât pârâta datorează penalitățile prevăzute de acest articol din contract, pentru perioada de timp cu care s-a prelungit finalizarea executării lucrărilor, dar și contravaloarea transporturilor efectuate de firme specializate în transport rutier, pentru perioada în care reclamanta nu a putut beneficia de transportul pe calea ferată.

Nu poate fi reținută susținerea instanței de apel că respectivele penalități de întârziere nu puteau fi solicitate pe cale separată, ci doar plătite sub forma deducerilor din forma contractului, câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 5 din contract, contravaloarea lucrărilor trebuia plătită, integral, înainte de începerea acestora, fapt care s-a și petrecut, prin înmânarea scrisorii de garanție, situație în care, în mod evident, reclamanta nu putea solicita piata penalităților de întârziere decât după ce se constata că lucrarea a fost efectuată cu întârziere. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) și (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., la art. 969 C. civ., cu referire la contractul nr. X1/2007, încheiat între părți, Înalta Curte va admite recursuL va modifica decizia recurată, în sensul că va respinge apelurile declarate de pârâta C.N.

C.F. C.F.R. SA București prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare, întreținere și Reparații și chemata în garanție SC C.I. SRL reprezentată de Cabinet individual de Insolvență Z.A. împotriva sentinței nr. 2113 din 20 septembrie 2011 a Tribunalului lași, secția comercială și de contencios administrativ. În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata-pârâtă C.N. C.F. C.F.R. SA București prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații va fi obligată la plata sumei de 3.201 RON cheltuieli de judecată în recurs, către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC E.R. SRL Rădăuți împotriva deciziei nr. 54 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă, pe care o modifică în sensul că respinge apelurile declarate de pârâta C.N. C.F. C.F.R. SA București prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații și chemata în garanție SC C.I. SRL reprezentată de Cabinet Individual de Insolvență Z.A. împotriva sentinței 2113 din 20 septembrie 2011 a Tribunalului lași, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă intimata-pârâtă C.N. C.F. C.F.R. SA București prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații la plata sumei de 3.201 RON cheltuieli de judecată în recurs, către recurentă.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 martie 2013.