ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2478/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3184 din 7

octombrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 854/100/2009 al Tribunalului Maramureș,

secția comercială de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca

nefondată acțiunea formulată de reclamantul

I.

G.

împotriva pârâtei SC B. Baia Mare, având ca obiect anularea hotărâri adunări

generale extraordinare a acționarilor. Totodată s-a respins cererea pârâtei

pentru obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a

pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamantul a

solicitat în temeiul art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 anularea hotărâri

adunării generale extraordinare a acționarilor societății pârâte din data de 11

martie 2008, cu motivarea că nu a fost de acord cu schimbarea obiectului de

activitate, votând împotriva propuneri care prevedea ca obiectul principal de

activitate al pârâtei să devină acela de închiriere și subînchiriere a

bunurilor imobile, în condițiile în care convocarea nu a cuprins textul

integral al propunerilor, fiind lovită de nulitate absolută.

Raportând

cererea reclamantului la dispozițiile legale anterior menționate tribunalul a

arătat că modificarea actelor constitutive ale pârâtei a constat într-o

operațiune de recodificare a activităților desfășurate de societatea

comercială, impusă în raport cu noul Cod C.A.E.N. publicat în M. Of. nr. 293

din 3 mai 2007.

Reclamantul

însă a fost prezent la adunarea generală astfel că nu mai poate invoca

nelegalitatea convocări deoarece a fost de acord să se țină adunarea generală,

fiind în consecință incidente prevederile art. 121 din lege.

Apelul

declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 2 din

14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, care în plus față de considerentele avute în vedere de

tribunal a arătat că opoziția reclamantului a vizat fondul problemelor supuse

dezbateri în adunarea generală în sensul că după ce s-a pus în discuția

acționarilor aspectul privind schimbarea obiectului principal de activitate al

societății, acesta, nefiind de acord a decis să voteze împotrivă. O atare

opoziție nu are însă relevanță asupra aplicabilități prevederilor art. 121 din

Legea nr. 31/1990.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul I.G. criticând-o pentru motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivate din

aplicarea eronată a dispozițiilor art. 121 din Legea nr. 31/1990.

În dezvoltarea

criticilor recurentul invocă faptul că hotărârea adoptată este lovită de

nulitate absolută pentru încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr.

31/1990 cu referire la conținutul minim al convocatorului adunării generale.

În acest

context, întrucât convocarea nu a fost făcută în conformitate cu cerințele

imperative ale art. 117, în cauză contrar celor reținute de instanțele

anterioare nu sunt incidente dispozițiile art. 121 din lege, câtă vreme, arată

recurentul, s-a opus și a votat împotriva schimbări obiectului principal de

activitate al societății.

Analizând

recursul formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale

anterior menționate Curtea constată că este nefondat.

Astfel, este

real că în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990,

când pe ordinea de zi figurează propuneri privind modificarea actului

constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor.

Prin derogare

însă de la această regulă, potrivit art. 121 din lege, în ipoteza în care

acționari reprezentând întreg capitalul social vor putea, dacă nici unul dintre

ei nu se opune, să țină o adunare generală și să ia orice hotărâre de

competența adunări, fără respectarea formalităților cerute pentru convocarea ei.

În această

ordine de idei, cum de altfel corect s-a reținut prin decizia recurată fiind

prezenți toți acționari societății pârâte, inclusiv reclamantul și în lipsa

opoziției acestora de a se delibera asupra problemelor supuse dezbateri este

evident că nu prezintă relevanță faptul că reclamantul nu a fost de acord

asupra chestiunilor de fond.

Cu alte

cuvinte în condițiile în care recurentul a fost de acord cu ordinea de zi, a

participat la adunare rezultă că neregularitatea convocări a fost acoperită

astfel că aceasta nu mai poate fi invocată drept motiv de nulitate a hotărâri

în condițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990.

În

consecință rezultă că recurentul interpretând eronat dispozițiile legale

anterior menționate formulează critici nefondate astfel că decizia recurată

fiind legală va fi menținută ca atare ca efect al respingerii recursului

declarat de reclamant, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamantul I.G. împotriva Deciziei nr. 2 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.