ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 aprilie 2012, reclamantul O.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat anularea actului încheiat de Comisia nr. 1, respectiv a Procesului verbal din data de 27 februarie 2012, prin care i s-a respins cererea de recunoaștere a calității de execu­tor judecătoresc stagiar, și obligarea pârâtului să emită ordinul de numire în funcția de executor judecătoresc stagiar, având în vedere neconstituționalitatea și nelegalitatea termenului prevăzut de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011.

Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, precum și a excepției de neconstituționalitate ridicată de reclamant. Prin încheierea din 12 iunie 20L2, Curtea a admis cererea reclaman­tului, sesizând Curtea Constituționala în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011, în partea referitoare la sintagma: „până la data de 31 mai 2011”, dispunând continuarea judecații. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 208 din 25 iunie 2012, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea introdusă de reclamantul O.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut situația de fapt potrivit căreia, la data de 19 mai 2011, O.V.

a încheiat cu SC V.R. SA un contract de muncă, ce a fost înregistrat sub nr. 2558, având ca obiect „prestări servicii în cadrul Corpului Executorilor Bancari”, pe perioadă nedeterminată, și că, prin informarea din 21 martie 2012, angajatul a fost încunoștiințat de faptul că „postul ocupat în prezent urmează să fie desființat”, avându-se în vedere prevederile Legii nr. 287/2011. În baza prevederilor Legii nr. 287/2011, reclamantul a solicitat Ministerului Justiției, prin cererea înregistrată din 10 februarie 2012, să fie numit executor judecătoresc și că această cerere a fost respinsă, pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se face o atare numire.

Împotriva soluției cuprinse în procesul verbal încheiat la data de 27 februarie 2012, de către Comisia nr. 1, constituită prin Ordinul ministrului justiției nr. 124/C/2012, petentul a formulat plângere la data de 25 martie 2012, petiție ce a fost respinsă prin adresa din 05 aprilie 2012, fapt ce a determinat reclamantul să promoveze prezenta ac­țiune, în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004. Instanța de fond a constatat că reclamantul a dobândit calitatea de executor bancar din momentul în care Ministerul Justiției a efectuat legala înregistrare, conform prevederilor art. 9 alin. l) din Ordinul ministrului justiției nr. 2628/1999 pentru aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari, urmare a cererii făcută de SC V.R.

SA, la data de 21 iunie 2011, și că cererea celui în cauză de a fi numit executor judecătoresc stagiar, înregistrată la Ministerul Justiției din 10 februarie 2012, a fost for­mulată înlăuntrul termenului prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 287/2011.

A reținut, însă, că indiferent de faptul că reclamantul avea, la data formulării menționatei cereri, statut de executor bancar și că ea s-a depus înlăuntrul termenului de 3 luni, prevăzut de norma legală evocată, această împrejurare nu obligă pe pârât să aprobe cererea de numire a celui în cauză în funcția de executor judecătoresc, în condițiile de excepție prevăzute de Legea nr. 287/2011, chiar dacă, con­form prevederilor art. 4 din Legea nr. 287/2011, corpurile proprii de execu­tori și executorii instituțiilor de credit urmau să își înceteze activitatea, trecerea din corpul executorilor bancari în corpul executorilor judecătorești neputându-se efectua decât în condițiile de reglementare evocate, care erau obligatorii pentru pârât și de neînlăturat.

Dobândirea calității de executor judecătoresc, fără concurs sau examen de admitere și fără îndeplinirea condițiilor privind plata taxelor de admitere în profesie, prevăzute de reglementările aplicabile în materie, nu opera de drept, de ea putând beneficia doar executorii înregistrați în condițiile legii, la Ministerul Justiției, „până la data de 31 mai 2011”. Curtea a apreciat că nu pot face obiectul controlului judecătoresc motivele pentru care legiuitorul a decis că doar executorii bancari care erau înregistrați în condițiile legii, la Ministerul Justiției, „până la data de 31 mai 2011”, pot solicita să fie numiți ca executori judecătorești, întrucât stabilirea acestui moment ține de dreptul suveran de apreciere al legiuitorului.

A reținut, de asemenea, faptul că trecerea din corpul executorilor bancari în corpul executorilor judecătorești, în condițiile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 287/2011, se constituie într-un regim de favoare, și că, în atare condiții, nimeni și nimic nu poate obliga puterea legislativă să extindă aceste facilitați și beneficii dincolo de momentul pe care ea l-a stabilit prin art. 1 alin. (1) din citata normă legală, întrucât acest mod de acțiune ține în mod strict de politicile pe care Parlamentul consideră că se impune să le promoveze într-un domeniu de activitate sau altul, fără ca în acest fel să se aducă atingere vreunei norme constituționale. Recursul Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantul O.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul O.V. a arătat că instanța de fond și-a depășit atribuțiile subrogându-se competențelor Curții Constituționale, atunci când a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate și în același timp a dispus termen pentru judecarea fondului. Se arată că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a motivat sentința recurată chiar și din punctul de vedere al neconstituționalității termenului de 31 mai 2011 depășindu-și atribuțiile și competențele. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată arătând că nici unul din motivele invocate nu sunt incidente în ceea ce privește hotărârea criticată(fila.

33 și urm. recurs). De asemenea, în fața instanței de recurs a fost trimisă și Decizia Curții Constituționale nr. 983/13 noiembrie 2012 – prin care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare - excepție invocată de O.V. - în Dosarul nr. 339/45/2012 (fila 22 recurs). Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în materie și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea de chemare în judecată formulată, s-a solicitat anularea procesului verbal din data de 27 februarie 2012 prin care Comisia numită în temeiul O.M.J.

nr. 124/C/2012 a respins cererea privind dobândirea calității de executor judecătoresc stagiar, recunoașterea calității de executor judecătoresc stagiar și obligarea pârâtului să emită ordin de numire în funcția executor judecătoresc stagiar, având în vedere neconstituționalitatea și nelegalitatea termenului prevăzut de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 287/2011. Legislația aplicabilă Potrivit art. 1 din Legea nr. 287/2011„alin.

(1) Executorii înregistrați in condițiile legii la Ministerul Justiției până la data de 31 mai 2011, aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile de credit cooperatiste, care desfășoară activitate de executor în cadrul acestora, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), cu o vechime efectivă de cel puțin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, vor fi numiți, la cerere, în funcția de executor judecătoresc, dacă îndeplinesc condițiile generale prevăzute la ari. 15 lit. a) -f) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată.

(2) Executorii aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile de credit cooperatiste, care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1), dar au, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), o vechime mai mică de 2 ani în această activitate, dobândesc, la cerere, calitatea de executor judecătoresc stagiar.(...)" Conform dispozițiilor art. 9 din O.M.J.

nr. 2628/C/1999 potrivit cărora: „În termen de 10 zile de la numirea unei persoane în funcția de executor bancar conducerea băncii va solicita Ministerului Justiției înregistrarea executorului bancar în evidența specială întocmită la compartimentul de resort, scop în care se vor prezenta ștampila acestuia, specimenul lui de semnătură, datele privind starea sa civilă, domiciliul și studiile efectuate. După confirmarea în scris a înregistrării prevăzute la alin. (1) executorul bancar poate exercita efectiv atribuțiile ca atare, în baza legitimației de serviciu eliberate sub semnătura conducătorului băncii." Conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nrdin.

554/2004: „(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond." - Înalta Curte constată că este nefondat motivul de recurs privind continuarea judecății pe fondul cauzei de către instanța de fond, în condițiile în care a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare.

Se reține că recurentul - reclamant este în eroare atunci când susține că instanța de fond trebuia să dispună suspendarea judecării pe fond. Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 – instanța de judecată după ce verifică admisibilitatea cererii de sesizare potrivit alin. (1) și (3), va dispune trimiterea către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate, printr-o încheiere motivată care cuprinde punctele de vedere ale părții și opinia instanței, neexistând nicio obligație de a suspenda judecarea cauzei până soluționarea excepției de neconstituționalitate. - Nici ipoteza menținută de prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu poate să fie reținută deoarece excepția de neconstituționalitate se referă la prevederile art. 1 din Legea nr. 287/2011 și nu privește vreun text dintr-o O.G.

- În ceea ce privește considerațiile instanței de fond privind sintagma „31 mai 2011”, se consideră că în mod corect a interpretat instanța de fond această prevedere legală (art. 1 din Legea nr. 287/2011). Este de necontestat împrejurarea că cererea reclamantului privind înregistrarea în evidența specială a executorilor bancari a fost soluționată la data de 27 iunie 2011 – ulterior termenului de 31 mai 2011 - prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011, care este termen de decădere.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 938 din 3 noiembrie 2012 - s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 invocată de recurentul – reclamant în fața instanței de fond, reținându-se că reglementarea termenului de 31 mai 2011 vizează data până la care Statutul profesional al persoanelor aparținând corpurilor executorilor organizate în cadrul instituțiilor de credit și al celor financiare nebancare sunt avute în vedere de legiuitor în reglementarea dreptului acestora de a deveni executor judecătoresc, la cerere, fără susținerea unui examen. Potrivit aceluiași raționament, instanța de fond a constatat în mod corect că această dispoziție de favoare, respectiv de stabilire a unui termen limită ține de dreptul suveran de apreciere al legiuitorului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de recurs care să atragă casarea sau modificarea sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.V. împotriva sentinței nr. 208 din 25 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2014.