ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 aprilie
2012, reclamantul O.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a
solicitat anularea actului încheiat de Comisia nr. 1, respectiv a Procesului
verbal din data de 27 februarie 2012, prin care i s-a respins cererea de
recunoaștere a calității de executor judecătoresc stagiar, și obligarea
pârâtului să emită ordinul de numire în funcția de executor judecătoresc
stagiar, având în vedere neconstituționalitatea și nelegalitatea termenului
prevăzut de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011.
Pârâtul, prin
întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, precum și a excepției de
neconstituționalitate ridicată de reclamant.
Prin încheierea din
12 iunie 20L2, Curtea a admis cererea reclamantului, sesizând Curtea
Constituționala în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a
prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011, în partea referitoare la
sintagma: „până la data de 31 mai 2011”, dispunând continuarea judecații.
Hotărârea instanței
de fond
Prin sentința nr. 208
din 25 iunie 2012, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și
fiscal, a respins
acțiunea introdusă de
reclamantul O.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut situația de fapt potrivit căreia, la
data de 19 mai 2011, O.V. a încheiat cu SC V.R. SA un contract de muncă, ce a
fost înregistrat sub nr. 2558, având ca obiect „prestări servicii în cadrul
Corpului Executorilor Bancari”, pe perioadă nedeterminată, și că, prin informarea
din 21 martie 2012, angajatul a fost încunoștiințat de faptul că „postul ocupat
în prezent urmează să fie desființat”, avându-se în vedere prevederile Legii nr.
287/2011.
În baza prevederilor
Legii nr. 287/2011, reclamantul a solicitat Ministerului Justiției, prin
cererea înregistrată din 10 februarie 2012, să fie numit executor judecătoresc
și că această cerere a fost respinsă, pe motiv că nu sunt îndeplinite
condițiile legale pentru a se face o atare numire.
Împotriva soluției
cuprinse în procesul verbal încheiat la data de 27 februarie 2012, de către
Comisia nr. 1, constituită prin Ordinul ministrului justiției nr. 124/C/2012,
petentul a formulat plângere la data de 25 martie 2012, petiție ce a fost
respinsă prin adresa din 05 aprilie 2012, fapt ce a determinat reclamantul să
promoveze prezenta acțiune, în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Instanța de fond a
constatat că reclamantul a dobândit calitatea de executor bancar din momentul
în care Ministerul Justiției a efectuat legala înregistrare, conform
prevederilor art. 9 alin. l) din Ordinul ministrului justiției nr. 2628/1999
pentru aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari, urmare a cererii
făcută de SC V.R. SA, la data de 21 iunie 2011, și că cererea celui în cauză de
a fi numit executor judecătoresc stagiar, înregistrată la Ministerul Justiției din 10 februarie 2012, a fost formulată înlăuntrul termenului prevăzut
de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 287/2011.
A reținut, însă, că
indiferent de faptul că reclamantul avea, la data formulării menționatei
cereri, statut de executor bancar și că ea s-a depus înlăuntrul termenului de 3
luni, prevăzut de norma legală evocată, această împrejurare nu obligă pe pârât
să aprobe cererea de numire a celui în cauză în funcția de executor
judecătoresc, în condițiile de excepție prevăzute de Legea nr. 287/2011, chiar
dacă, conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 287/2011, corpurile proprii de
executori și executorii instituțiilor de credit urmau să își înceteze
activitatea, trecerea din corpul executorilor bancari în corpul executorilor
judecătorești neputându-se efectua decât în condițiile de reglementare evocate,
care erau obligatorii pentru pârât și de neînlăturat.
Dobândirea calității
de executor judecătoresc, fără concurs sau examen de admitere și fără
îndeplinirea condițiilor privind plata taxelor de admitere în profesie,
prevăzute de reglementările aplicabile în materie, nu opera de drept, de ea
putând beneficia doar executorii înregistrați în condițiile legii, la Ministerul Justiției, „până la data de 31 mai 2011”.
Curtea a apreciat că
nu pot face obiectul controlului judecătoresc motivele pentru care legiuitorul
a decis că doar executorii bancari care erau înregistrați în condițiile legii, la Ministerul Justiției, „până la data de 31 mai 2011”, pot solicita să fie numiți ca executori
judecătorești, întrucât stabilirea acestui moment ține de dreptul suveran de
apreciere al legiuitorului.
A reținut, de
asemenea, faptul că trecerea din corpul executorilor bancari în corpul
executorilor judecătorești, în condițiile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 287/2011,
se constituie într-un regim de favoare, și că, în atare condiții, nimeni și
nimic nu poate obliga puterea legislativă să extindă aceste facilitați și
beneficii dincolo de momentul pe care ea l-a stabilit prin art. 1 alin. (1) din
citata normă legală, întrucât acest mod de acțiune ține în mod strict de politicile
pe care Parlamentul consideră că se impune să le promoveze într-un domeniu de
activitate sau altul, fără ca în acest fel să se aducă atingere vreunei norme
constituționale.
Recursul
Împotriva sentinței
instanței de fond a declarat recurs reclamantul O.V., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii
de recurs, reclamantul O.V. a arătat că instanța de fond și-a depășit
atribuțiile subrogându-se competențelor Curții Constituționale, atunci când a
dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de
neconstituționalitate și în același timp a dispus termen pentru judecarea fondului.
Se arată că instanța
de fond a încălcat dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a motivat
sentința recurată chiar și din punctul de vedere al neconstituționalității
termenului de 31 mai 2011 depășindu-și atribuțiile și competențele.
În drept, cererea de
recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Procedura în fața
instanței de recurs
Ministerul Justiției
a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia
ca nefondată arătând că nici unul din motivele invocate nu sunt incidente în
ceea ce privește hotărârea criticată(fila. 33 și urm. recurs).
De asemenea, în fața
instanței de recurs a fost trimisă și Decizia Curții Constituționale nr. 983/13
noiembrie 2012 – prin care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri
referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor
aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare -
excepție invocată de O.V. - în Dosarul nr. 339/45/2012 (fila 22 recurs).
Considerentele și
soluția instanței de recurs
Analizând cererea de
recurs, motivele invocate, normele legale incidente în materie și în
conformitate cu prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt și
de drept relevante
Prin cererea de
chemare în judecată formulată, s-a solicitat anularea procesului verbal din
data de 27 februarie 2012 prin care Comisia numită în temeiul O.M.J. nr. 124/C/2012
a respins cererea privind dobândirea calității de executor judecătoresc
stagiar, recunoașterea calității de executor judecătoresc stagiar și obligarea
pârâtului să emită ordin de numire în funcția executor judecătoresc stagiar,
având în vedere neconstituționalitatea și nelegalitatea termenului prevăzut de art.
1 alin. 1 din Legea nr. 287/2011.
Legislația aplicabilă
Potrivit art. 1 din
Legea nr. 287/2011„alin. (1) Executorii înregistrați in condițiile legii la
Ministerul Justiției până la data de 31 mai 2011, aparținând corpurilor proprii
de executori organizate de instituțiile de credit și alte entități care aparțin
grupului acestora și care desfășoară activități financiare, de instituțiile
financiare nebancare sau de instituțiile de credit cooperatiste, care
desfășoară activitate de executor în cadrul acestora, la data expirării termenului
prevăzut la alin. (3), cu o vechime efectivă de cel puțin 2 ani de la prima
înregistrare în această activitate, vor fi numiți, la cerere, în funcția de
executor judecătoresc, dacă îndeplinesc condițiile generale prevăzute la ari.
15 lit. a) -f) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești,
republicată.
(2) Executorii
aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit
și alte entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități
financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile de credit
cooperatiste, care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc
condițiile prevăzute la alin. (1), dar au, la data expirării termenului
prevăzut la alin. (3), o vechime mai mică de 2 ani în această activitate,
dobândesc, la cerere, calitatea de executor judecătoresc stagiar.(...)"
Conform dispozițiilor
art. 9 din O.M.J. nr. 2628/C/1999 potrivit cărora:
„În termen de 10 zile
de la numirea unei persoane în funcția de executor bancar conducerea băncii va
solicita Ministerului Justiției înregistrarea executorului bancar în evidența
specială întocmită la compartimentul de resort, scop în care se vor prezenta
ștampila acestuia, specimenul lui de semnătură, datele privind starea sa
civilă, domiciliul și studiile efectuate.
După confirmarea în
scris a înregistrării prevăzute la alin. (1) executorul bancar poate exercita
efectiv atribuțiile ca atare, în baza legitimației de serviciu eliberate sub
semnătura conducătorului băncii."
Conform prevederilor art.
9 alin. (2) din Legea nrdin. 554/2004:
„(1) Persoana
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau
dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios
administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care
obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a
dispoziției din ordonanță.
(2) Instanța de
contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile
prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere
motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond."
- Înalta Curte
constată că este nefondat motivul de recurs privind continuarea judecății pe
fondul cauzei de către instanța de fond, în condițiile în care a dispus
sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de
neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011
privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în
executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor
financiare nebancare.
Se reține că
recurentul - reclamant este în eroare atunci când susține că instanța de fond
trebuia să dispună suspendarea judecării pe fond.
Potrivit art. 29 din
Legea nr. 47/1992 – instanța de judecată după ce verifică admisibilitatea cererii
de sesizare potrivit alin. (1) și (3), va dispune trimiterea către Curtea
Constituțională a excepției de neconstituționalitate, printr-o încheiere
motivată care cuprinde punctele de vedere ale părții și opinia instanței,
neexistând nicio obligație de a suspenda judecarea cauzei până soluționarea excepției
de neconstituționalitate.
- Nici ipoteza menținută
de prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu poate să fie reținută
deoarece excepția de neconstituționalitate se referă la prevederile art. 1 din
Legea nr. 287/2011 și nu privește vreun text dintr-o O.G.
- În ceea ce privește
considerațiile instanței de fond privind sintagma „31 mai 2011”, se consideră
că în mod corect a interpretat instanța de fond această prevedere legală (art. 1
din Legea nr. 287/2011).
Este de necontestat
împrejurarea că cererea reclamantului privind înregistrarea în evidența
specială a executorilor bancari a fost soluționată la data de 27 iunie 2011 –
ulterior termenului de 31 mai 2011 - prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea
nr. 287/2011, care este termen de decădere.
Prin Decizia Curții Constituționale
nr. 938 din 3 noiembrie 2012 - s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 invocată de recurentul – reclamant în
fața instanței de fond, reținându-se că reglementarea termenului de 31 mai 2011
vizează data până la care Statutul profesional al persoanelor aparținând
corpurilor executorilor organizate în cadrul instituțiilor de credit și al
celor financiare nebancare sunt avute în vedere de legiuitor în reglementarea dreptului
acestora de a deveni executor judecătoresc, la cerere, fără susținerea unui
examen.
Potrivit aceluiași
raționament, instanța de fond a constatat în mod corect că această dispoziție
de favoare, respectiv de stabilire a unui termen limită ține de dreptul suveran
de apreciere al legiuitorului.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
În conformitate cu
prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat,
constatând că nu există motive de recurs care să atragă casarea sau modificarea
sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de O.V. împotriva sentinței nr. 208 din 25 iunie 2012 a Curții de Apel
Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 ianuarie 2014.