ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1129/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 06 septembrie 2012, reclamantul G.I.C. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea adresei nr. 46341 din 21 mai 20 12 emisă de pârât și obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinului de numire în profesia de executor judecătoresc definitiv în circumscripția Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 696 din 15 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G.I.C.

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâtul, prin OMJ nr. 1404/C/2012, a recunoscut reclamantului calitatea de executor judecătoresc stagiar urmând a fi angajat, prin grija Camerei Executorilor Judecătorești Cluj, stagiar în cadrul unui birou de executor judecătoresc din circumscripția unei judecătorii din raza teritorială a Curții de Apel Cluj. La o dată ulterioară, reclamantul s-a adresat pârâtului cu solicitarea de a fi numit executor judecătoresc definitiv apreciind că până la momentul comunicării ordinului de numire în funcție a continuat să-și desfășoare activitatea ca executor bancar și, prin urmare, întrucât la data primirii ordinului de numire îndeplinește condiția de vechime trebuie să fie numit executor judecătoresc definitiv.

Întrucât la data limită stabilită de legiuitor - respectiv 19 martie 2011- reclamantul avea o vechime în profesie inferioară limitei de doi ani stabilită prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011, în mod corect pârâtul a emis ordinul privind dobândirea calității de executor judecătoresc stagiar, comunicarea ulterioară făcută, prin adresa nr. 46341 din 21 mai 2012 fiind legală.

Apărările formulate de reclamant, prin trimitere la dispozițiile art. 5 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 287/2011 nu au fost reținute de către instanță la soluționarea cauzei întrucât aceste norme au caracter tranzitoriu și reglementează actele și faptele care pot fi îndeplinite de executorii încadrați în instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare, instituțiile de credit cooperatiste până la data numirii în funcția de executor judecătoresc definitiv/dobândirii calității de executor judecătoresc stagiar și nu poate constitui temei legal pentru recalcularea vechimii efective în funcția de executor bancar. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul G.I.C.

a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul expune situația de fapt și demersurile efectuate în vederea valorificării drepturilor sale, susținând, în esență, următoarele aspecte: La data de 19 martie a solicitat numirea în funcția de executor judecătoresc stagiar, deoarece la data respectiva nu avea vechimea de 2 ani, dar a ajuns la aceasta vechime până la data numirii în funcție. În data de 20 aprilie 2012 a fost depusa la Camera Executorilor Judecătorești Cluj cererea nr. 341 din 20 aprilie 2012 prin care a solicitat angajarea conform prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 287/2011.

Având în vedere recomandarea domnului M.M., președintele Camerei Executorilor Judecătorești Cluj, recurentul arată că a luat legătura cu toți executorii din județul Sălaj (sunt 4 în total), dar singurul care și-a arătat disponibilitatea a fost domnul executor judecătoresc C.R.G., dar, neavând vechimea stabilita de art. 49 din statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, a solicitat o dispensă, care însă i-a fost respinsă de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești Cluj prin adresa nr. 426 din 25 mai 2012. În data de 16 mai 2012, în urma audienței la Ministerului Justiției, domnul A.C. - Șef Serviciu Profesii Juridice Conexe i-a recomandat să-și găsească un executor judecătoresc îndrumător deoarece Ministerul Justiției nu poate decât să recomande Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești să pună în aplicare dispozițiile Legii nr. 287/2012.

În aceeași dată recurentul a solicitat Ministerul Justiției, conform adresei înregistrată sub nr. 46341 din 16 mai 2012, numirea în funcția de executor judecătoresc definitiv, care însă a fost respinsă prin adresa cu același număr din 21 mai 2012. În data de 22 iunie 2012, a solicitat Ministerului Justiției posibilitatea de a participa la examenul de definitivat, având în vedere că din comisia care verifică îndeplinirea condițiilor fac parte 3 reprezentanți ai Ministerului Justiției și 2 reprezentanți ai Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, dar cererea i-a fost respinsă prin adresa nr. 60844 din 03 iulie 2012. La data de 02 august 2012 a solicitat Ministerului Justiției să-i comunice vechimea în funcția de executor bancar pe care a acumulat-o și a solicitat să stăruie în aplicarea dispozițiilor art. 2 și ale art. 3 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 1404/C din 06 aprilie 2012 și ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 287/2011.

Din adresa nr. 75875 din 09 august 2012 reiese că la data încetării contractului individual de muncă datorită intrării în vigoare a Legii nr. 287/2011 recurentul avea o vechime de 2 ani și 8 zile. Referitor la cea de-a doua solicitare nu a primit nici un răspuns, de fapt singurul act întreprins de Ministerului Justiției a fost adresa nr. 41573 din 04 mai 2012 adresa președintelui Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, domnul M.C. În data de 02 august 2012 a solicitat Camerei Executorilor Judecătorești Cluj să stăruiască în aplicarea dispozițiilor art. 2 și ale art. 3 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 1404/C din 06 aprilie 2012 și ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 287/2011 dar prin adresa nr. 654 din 14 septembrie 2012 i s-a recomandat să-și găsească un executor judecătoresc îndrumător.

Recurentul mai precizează că, având în vedere ca nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 40 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a Legii 188/2000 referitoare la condițiile care trebuiesc îndeplinite pentru a putea participa la examenul de definitivat (nu are cum să le îndeplinească dacă nu este angajat la un birou de executor judecătoresc), cu siguranță dosarul său de înscriere va fi respins. Recurentul consideră că, prin Legea nr. 287/2011, executorii judecătorești numiți stagiari au fost lăsați în afara sistemului, deoarece prevederile art. 2 alin. (2) sunt departe de a fi legale (prin lege se impune unui angajator privat să angajeze o persoană pe care nu o dorește sau nu are nevoie de ea).

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a dosarului, reclamantul G.I.C. a solicitat anularea adresei nr. 46341 din 21 mai 20 12 emisă de pârâtul Ministerul Justiției și obligarea instituției pârâte la emiterea ordinului de numire în profesia de executor judecătoresc definitiv în circumscripția Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Astfel cum corect a observat judecătorul fondului, probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că, la data depunerii cererii (19 martie 2012) și care era ultima zi în care aceasta putea fi depusă, reclamantul avea o vechime în funcția de executor bancar de 1 an, 11 luni și 19 zile.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 287/2011 "(1) Executorii înregistrați în condițiile legii la Ministerul Justiției până la data de 31 mai 2011, aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile de credit cooperatiste, care desfășoară activitate de executor în cadrul acestora, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), cu o vechime efectivă de cel puțin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, vor fi numiți, la cerere, în funcția de executor judecătoresc, dacă îndeplinesc condițiile generale prevăzute la art. 15 lit. a) - f) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată.

(2) Executorii aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile de credit cooperatiste, care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1), dar au, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), o vechime mai mică de 2 ani în această activitate, dobândesc, la cerere, calitatea de executor judecătoresc stagiar.

(...)" Instanța de fond a interpretat corect că art. 1 din Legea nr. 287/2011 evidențiază două situații, respectiv: numirea în funcția de executor judecătoresc definitiv la cererea executorilor aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile de credit cooperatiste, dacă au o vechime efectivă de cel puțin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, îndeplinesc condițiile de la art. 15 lit. a) - f) din Legea nr. 188/2000 și desfășoară activitatea de executor la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), respectiv la 19 martie 2011 și dobândirea calității de executor judecătoresc stagiar la cererea executorilor aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile de credit cooperatiste care au la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), respectiv la 19 martie 2011, o vechime mai mică de 2 ani în această activitate, iar la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1). Înalta Curte remarcă faptul că, la data de 19 martie 2011, reclamantul avea o vechime de 1 an,

11 luni și 19 zile vechime care i-a permis accesul doar la dobândirea calității de executor judecătoresc stagiar, calitate care i-a fost conferită în mod corect prin OMJ nr. 1404 C/2012 și care nu a format obiectul vreunei contestații. De altfel, chiar cererea reclamantului a fost în sensul acordării calității de executor judecătoresc stagiar. Înalta Curte reține faptul că momentul față de care se cuantifică vechimea efectivă în activitatea de executor exercitată în cadrul instituțiilor de credit, instituțiilor financiare nebancare, instituțiilor de credit cooperatiste. este cel prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 287/2011, respectiv 19 martie 2011 și nu alte momente ulterioare de tipul datei comunicării ordinului de numire care nu au fost avute în vedere de legiuitor la stabilirea vechimii efective pentru numirea în funcția de executor judecătoresc definitiv/dobândirea calității de executor judecătoresc stagiar.

Analogia pe care o face recurentul-reclamant cu situația executorilor judecătorești care au activat în birourile de pe lângă judecătorii și tribunale prin trimitere la art. 107 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 aprobat prin OMJ nr. 210/2001 aparținând capitolului "Dispoziții tranzitorii și finale" nu poate fi primită, întrucât este vorba despre norme juridice speciale care sunt de strictă interpretare vizând situații explicite cauzate de anumite modificări ale legislației care reglementează această profesie liberală survenite de-a lungul timpului.

Deci, faptul că recurentul-reclamant a dobândit ulterior datei de 19 martie 2011 o vechime în funcția de executor bancar de 2 ani și 22 zile nu are relevanță, întrucât la data limită stabilită de legiuitor avea o vechime în profesie inferioară și exista un act administrativ ce producea efecte juridice, necontestat, respectiv OMJ nr. 1404 C/2012, prin care acesta a dobândit calitatea de executor judecătoresc stagiar, urmând ca numirea ca executor judecătoresc definitiv să se realizeze în condițiile legii, ca pentru orice executor judecătoresc stagiar. Pentru aceste rațiuni, cererea recurentului-reclamant este neîntemeiată, întrucât numirea în funcția de executor judecătoresc definitiv fără efectuarea perioadei de stagiu nu are temei legal.

În aceste condiții, instanța de recurs apreciază că actul administrativ individual atacat este emis în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în materie, neexistând motive de nulitate de natură să atragă anularea acestuia și obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinului de numire în profesia de executor judecătoresc definitiv în circumscripția Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.I.C. împotriva Sentinței civile nr. 696/2012 din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2014. Procesat de GGC - GV