ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1129/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1129/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Procedura în fața primei instanțe

Prin

acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 06 septembrie 2012,

reclamantul G.I.C. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Justiției, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea

adresei nr. 46341 din 21 mai 20 12 emisă de pârât și obligarea Ministerului

Justiției la emiterea ordinului de numire în profesia de executor judecătoresc

definitiv în circumscripția Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă

Curtea de Apel Cluj.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin

Sentința civilă nr. 696 din 15 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a

II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamantul G.I.C. în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâtul, prin OMJ nr.

1404/C/2012, a recunoscut reclamantului calitatea de executor judecătoresc

stagiar urmând a fi angajat, prin grija Camerei Executorilor Judecătorești

Cluj, stagiar în cadrul unui birou de executor judecătoresc din circumscripția

unei judecătorii din raza teritorială a Curții de Apel Cluj.

La

o dată ulterioară, reclamantul s-a adresat pârâtului cu solicitarea de a fi

numit executor judecătoresc definitiv apreciind că până la momentul comunicării

ordinului de numire în funcție a continuat să-și desfășoare activitatea ca

executor bancar și, prin urmare, întrucât la data primirii ordinului de numire

îndeplinește condiția de vechime trebuie să fie numit executor judecătoresc

definitiv.

Întrucât

la data limită stabilită de legiuitor - respectiv 19 martie 2011- reclamantul

avea o vechime în profesie inferioară limitei de doi ani stabilită prin art. 1

alin. (1) din Legea nr. 287/2011, în mod corect pârâtul a emis ordinul privind

dobândirea calității de executor judecătoresc stagiar, comunicarea ulterioară

făcută, prin adresa nr. 46341 din 21 mai 2012 fiind legală.

Apărările

formulate de reclamant, prin trimitere la dispozițiile art. 5 alin. (1), (2) și

(4) din Legea nr. 287/2011 nu au fost reținute de către instanță la

soluționarea cauzei întrucât aceste norme au caracter tranzitoriu și

reglementează actele și faptele care pot fi îndeplinite de executorii încadrați

în instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare, instituțiile de

credit cooperatiste până la data numirii în funcția de executor judecătoresc

definitiv/dobândirii calității de executor judecătoresc stagiar și nu poate

constitui temei legal pentru recalcularea vechimii efective în funcția de

executor bancar.

3.

Calea de atac exercitată

Împotriva

acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul

G.I.C. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9

C. proc. civ.

În

motivarea căii de atac, recurentul expune situația de fapt și demersurile

efectuate în vederea valorificării drepturilor sale, susținând, în esență,

următoarele aspecte:

La

data de 19 martie a solicitat numirea în funcția de executor judecătoresc

stagiar, deoarece la data respectiva nu avea vechimea de 2 ani, dar a ajuns la

aceasta vechime până la data numirii în funcție.

În

data de 20 aprilie 2012 a fost depusa la Camera Executorilor Judecătorești Cluj

cererea nr. 341 din 20 aprilie 2012 prin care a solicitat angajarea conform

prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 287/2011.

Având

în vedere recomandarea domnului M.M., președintele Camerei Executorilor

Judecătorești Cluj, recurentul arată că a luat legătura cu toți executorii din

județul Sălaj (sunt 4 în total), dar singurul care și-a arătat disponibilitatea

a fost domnul executor judecătoresc C.R.G., dar, neavând vechimea stabilita de

art. 49 din statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, a

solicitat o dispensă, care însă i-a fost respinsă de Colegiul Director al

Camerei Executorilor Judecătorești Cluj prin adresa nr. 426 din 25 mai 2012.

În

data de 16 mai 2012, în urma audienței la Ministerului Justiției, domnul A.C. -

Șef Serviciu Profesii Juridice Conexe i-a recomandat să-și găsească un executor

judecătoresc îndrumător deoarece Ministerul Justiției nu poate decât să

recomande Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești să pună în aplicare

dispozițiile Legii nr. 287/2012. În aceeași dată recurentul a solicitat Ministerul

Justiției, conform adresei înregistrată sub nr. 46341 din 16 mai 2012, numirea

în funcția de executor judecătoresc definitiv, care însă a fost respinsă prin

adresa cu același număr din 21 mai 2012.

În

data de 22 iunie 2012, a solicitat Ministerului Justiției posibilitatea de a

participa la examenul de definitivat, având în vedere că din comisia care

verifică îndeplinirea condițiilor fac parte 3 reprezentanți ai Ministerului

Justiției și 2 reprezentanți ai Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești,

dar cererea i-a fost respinsă prin adresa nr. 60844 din 03 iulie 2012.

La

data de 02 august 2012 a solicitat Ministerului Justiției să-i comunice

vechimea în funcția de executor bancar pe care a acumulat-o și a solicitat să

stăruie în aplicarea dispozițiilor art. 2 și ale art. 3 din Ordinul Ministrului

Justiției nr. 1404/C din 06 aprilie 2012 și ale art. 2 alin. (2) din Legea nr.

287/2011. Din adresa nr. 75875 din 09 august 2012 reiese că la data încetării

contractului individual de muncă datorită intrării în vigoare a Legii nr.

287/2011 recurentul avea o vechime de 2 ani și 8 zile. Referitor la cea de-a

doua solicitare nu a primit nici un răspuns, de fapt singurul act întreprins de

Ministerului Justiției a fost adresa nr. 41573 din 04 mai 2012 adresa președintelui

Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, domnul M.C.

În

data de 02 august 2012 a solicitat Camerei Executorilor Judecătorești Cluj să

stăruiască în aplicarea dispozițiilor art. 2 și ale art. 3 din Ordinul

Ministrului Justiției nr. 1404/C din 06 aprilie 2012 și ale art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 287/2011 dar prin adresa nr. 654 din 14 septembrie 2012 i s-a

recomandat să-și găsească un executor judecătoresc îndrumător.

Recurentul

mai precizează că, având în vedere ca nu îndeplinește cerințele prevăzute de

art. 40 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a Legii 188/2000

referitoare la condițiile care trebuiesc îndeplinite pentru a putea participa

la examenul de definitivat (nu are cum să le îndeplinească dacă nu este angajat

la un birou de executor judecătoresc), cu siguranță dosarul său de înscriere va

fi respins.

Recurentul

consideră că, prin Legea nr. 287/2011, executorii judecătorești numiți stagiari

au fost lăsați în afara sistemului, deoarece prevederile art. 2 alin. (2) sunt

departe de a fi legale (prin lege se impune unui angajator privat să angajeze o

persoană pe care nu o dorește sau nu are nevoie de ea).

4.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de

recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel

cum rezultă din expunerea rezumativă a dosarului, reclamantul G.I.C. a

solicitat anularea adresei nr. 46341 din 21 mai 20 12 emisă de pârâtul

Ministerul Justiției și obligarea instituției pârâte la emiterea ordinului de

numire în profesia de executor judecătoresc definitiv în circumscripția Camerei

Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Astfel

cum corect a observat judecătorul fondului, probele administrate în cauză

evidențiază împrejurarea că, la data depunerii cererii (19 martie 2012) și care

era ultima zi în care aceasta putea fi depusă, reclamantul avea o vechime în

funcția de executor bancar de 1 an, 11 luni și 19 zile.

Potrivit

art. 1 din Legea nr. 287/2011 "(1) Executorii înregistrați în condițiile

legii la Ministerul Justiției până la data de 31 mai 2011, aparținând

corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit și alte

entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități

financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile de credit

cooperatiste, care desfășoară activitate de executor în cadrul acestora, la

data expirării termenului prevăzut la alin. (3), cu o vechime efectivă de cel

puțin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, vor fi numiți, la

cerere, în funcția de executor judecătoresc, dacă îndeplinesc condițiile

generale prevăzute la art. 15 lit. a) - f) din Legea nr. 188/2000 privind

executorii judecătorești, republicată.

(2)

Executorii aparținând corpurilor proprii de executori organizate de

instituțiile de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care

desfășoară activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de

instituțiile de credit cooperatiste, care, la data intrării în vigoare a

prezentei legi, îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1), dar au, la data

expirării termenului prevăzut la alin. (3), o vechime mai mică de 2 ani în

această activitate, dobândesc, la cerere, calitatea de executor judecătoresc

stagiar. (...)"

Instanța

de fond a interpretat corect că art. 1 din Legea nr. 287/2011 evidențiază două

situații, respectiv: numirea în funcția de executor judecătoresc definitiv la

cererea executorilor aparținând corpurilor proprii de executori organizate de

instituțiile de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care

desfășoară activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de

instituțiile de credit cooperatiste, dacă au o vechime efectivă de cel puțin 2

ani de la prima înregistrare în această activitate, îndeplinesc condițiile de

la art. 15 lit. a) - f) din Legea nr. 188/2000 și desfășoară activitatea de

executor la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), respectiv la 19

martie 2011 și dobândirea calității de executor judecătoresc stagiar la cererea

executorilor aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile

de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară

activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile

de credit cooperatiste care au la data expirării termenului prevăzut la alin.

(3), respectiv la 19 martie 2011, o vechime mai mică de 2 ani în această

activitate, iar la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc

condițiile prevăzute la alin. (1).

Înalta

Curte remarcă faptul că, la data de 19 martie 2011, reclamantul avea o vechime

de 1 an, 11 luni și 19 zile vechime care i-a permis accesul doar la dobândirea

calității de executor judecătoresc stagiar, calitate care i-a fost conferită în

mod corect prin OMJ nr. 1404 C/2012 și care nu a format obiectul vreunei

contestații. De altfel, chiar cererea reclamantului a fost în sensul acordării

calității de executor judecătoresc stagiar.

Înalta

Curte reține faptul că momentul față de care se cuantifică vechimea efectivă în

activitatea de executor exercitată în cadrul instituțiilor de credit, instituțiilor

financiare nebancare, instituțiilor de credit cooperatiste. este cel prevăzut

de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 287/2011, respectiv 19 martie 2011 și nu alte

momente ulterioare de tipul datei comunicării ordinului de numire care nu au

fost avute în vedere de legiuitor la stabilirea vechimii efective pentru

numirea în funcția de executor judecătoresc definitiv/dobândirea calității de

executor judecătoresc stagiar.

Analogia

pe care o face recurentul-reclamant cu situația executorilor judecătorești care

au activat în birourile de pe lângă judecătorii și tribunale prin trimitere la

art. 107 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 aprobat

prin OMJ nr. 210/2001 aparținând capitolului "Dispoziții tranzitorii și

finale" nu poate fi primită, întrucât este vorba despre norme juridice

speciale care sunt de strictă interpretare vizând situații explicite cauzate de

anumite modificări ale legislației care reglementează această profesie liberală

survenite de-a lungul timpului.

Deci,

faptul că recurentul-reclamant a dobândit ulterior datei de 19 martie 2011 o

vechime în funcția de executor bancar de 2 ani și 22 zile nu are relevanță,

întrucât la data limită stabilită de legiuitor avea o vechime în profesie

inferioară și exista un act administrativ ce producea efecte juridice,

necontestat, respectiv OMJ nr. 1404 C/2012, prin care acesta a dobândit

calitatea de executor judecătoresc stagiar, urmând ca numirea ca executor

judecătoresc definitiv să se realizeze în condițiile legii, ca pentru orice executor

judecătoresc stagiar.

Pentru

aceste rațiuni, cererea recurentului-reclamant este neîntemeiată, întrucât

numirea în funcția de executor judecătoresc definitiv fără efectuarea perioadei

de stagiu nu are temei legal. În aceste condiții, instanța de recurs apreciază

că actul administrativ individual atacat este emis în conformitate cu

dispozițiile legale aplicabile în materie, neexistând motive de nulitate de

natură să atragă anularea acestuia și obligarea Ministerului Justiției la

emiterea ordinului de numire în profesia de executor judecătoresc definitiv în

circumscripția Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel

Cluj.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este

afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul

dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge

recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de G.I.C. împotriva Sentinței civile nr. 696/2012 din 15

octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 martie 2014.

Procesat

de GGC - GV