ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3366/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, a solicitat anularea Ordinului Ministrului Justiției nr. 2551/C/2012 și a efectelor acestuia, respectiv, numirea în funcția de executor judecătoresc a persoanelor care au exercitat timp de trei ani funcții de specialitate juridică și care, în urma susținerii la data de 21 noiembrie 2012 a concursului sau examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc, au fost declarate admise; numirea în funcția de executor judecătoresc a persoanelor scutite de examen în condițiile art. 15 lit. g) teza finală din Legea nr. 188/2000, care au ocupat locurile rămase vacante după organizarea examenului din data de 21 noiembrie 2012; obligarea pârâților, ca într-un termen de 45 de zile, să organizeze examenul de definitivat aferent anului 2012, pentru executorii judecătorești stagiari care îndeplineau condițiile legale la 31 decembrie 2012. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că la data publicării anunțului în M. Of.

partea a III-a nr. 333, privind organizarea și desfășurarea examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc a persoanele care au exercitat timp de trei ani funcții de specialitate juridică, Ordinul Ministrului Justiției nr. 2551/C/2012 nu se afla în vigoare, nefiind îndeplinite condițiile de publicitate prevăzute imperativ de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Reclamantul a învederat că Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a încălcat dispoziția imperativă de a organiza o dată pe an examenul de definitivat pentru executorii judecătorești stagiari care au îndeplinit durata de stagiu, astfel cum rezultă din prevederile art. 38 alin. (2), art. 5 alin. (1) și alin. (2) coroborat cu art. 45 și art. 14 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, raportat la art. 41 alin (1) teza a II-a din Constituția României.

Astfel, având în vedere că stagiul de practică are o durată de 2 ani, conform dispozițiilor art. 12 alin. (2) și art. 14 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, în condiții excepționale acesta putând fi redus la un an, după cum este prevăzut în art. 12 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, iar pentru îndeplinirea perioadei de stagiu este imperativă încheierea unui contract de muncă, după cum dispune 12 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, pe perioadă determinată, egală cu perioada stagiului, conform prevederilor art. 14 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, rezultă evident că la încheierea stagiului, în ipoteza în care nu se organizează examen de admitere în profesie, executorul judecătoresc stagiar va fi obligat să exercite o altă profesie - în pofida voinței sale și împotriva dispozițiilor tezei a II-a a art. 41 alin (1) din Constituția României - pentru a-și asigura mijloacele de existență.

A mai susținut reclamantul că pârâții nu au respectat forța obligatorie a legii referitor la prioritatea privind ordinea de numire pe posturile declarate vacante, astfel cum este dispusă în art. 5 alin. (4) coroborat cu art. 45 și art. 46 1 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, încălcând astfel dispozițiile art. 78 din Legea nr. 24/2000.

Prin urmare, numărul limitat de posturi vacante, stabilit în condițiile art. 5 alin (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 coroborat cu art. 21 alin. (1) lit. c) din Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, a fost repartizat cu încălcarea gravă a dispozițiilor art. 45 și art. 46 1 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 unor categorii de persoane neîndreptățite să le ocupe înaintea executorilor judecătorești stagiari care au promovat examenul de definitivat, situație ce prejudiciază executorii judecătorești stagiari în drept să susțină examen pentru ocuparea acestor locuri, fără posibilitatea unor juste reparații ulterioare.

Întrucât normele invocate ocrotesc un interes general, caracterul acestora fiind de ordine publică, iar sancțiunea pentru încălcarea unei norme de ordine publică este nulitatea absolută. Prin întâmpinare, pârâții Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 550 din data de 06 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia prin Ordinul nr. 2551/C din 26 iulie 2012 emis de Ministrul Justiției a fost aprobată organizarea concursului sau examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele care au exercitat timp de 3 ani funcții de specialitate juridică, la data de 21 noiembrie 2012, în București. A observat din preambulul ordinului contestat că la emiterea acestuia au fost avute în vedere Hotărârea nr. 27 din 29 iunie 2012 a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și dispozițiile art. 45 și art. 21 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001, cu modificările și completările ulterioare.

A reținut că prin Hotărârea nr. 27 din 29 iunie 2012 a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, transmisă Ministerului Justiției de către Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești prin adresa din 11 iulie 2012, s-a aprobat ca în data de 21 noiembrie 2012 să se desfășoare concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele care au exercitat timp de 3 an funcții de specialitate juridică.

Prin adresa menționată, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a înaintat și Hotărârea nr. 28 din 29 iunie 2012, prin care s-a aprobat organizarea concursului sau examenului de admitere în profesie pentru executorii judecătorești stagiari, în data de 22 noiembrie 2012, precum și Hotărârea nr. 29 din 29 iunie 2012, prin care s-a aprobat organizarea examenului de definitivat pentru executorii judecătorești stagiari care și-au îndeplinit perioada de stagiu, în data de 23 noiembrie 2012. Prin adresa din 09 august 2012, Ministerul Justiției a comunicat Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești faptul că desfășurarea examenului de admitere în profesie pentru executorii judecătorești stagiari și a examenului de definitivat pentru executorii judecătorești stagiari care și-au îndeplinit perioada de stagiu nu poate avea loc la datele stabilite prin Hotărârile nr. 28 și 29 din 29 iunie 2011, ci ulterior finalizării procedurii de admitere pentru persoanele scutite de examen și emiterii ordinului de actualizare a numărului executorilor judecătorești și a posturilor vacante.

Instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, pe locurile rămase vacante după organizarea concursului sau examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele care au exercitat timp de 3 ani funcții de specialitate juridică, urmează a se organiza examenul pentru admiterea în profesie pentru persoanele scutite de examen, în condițiile art. 15 lit. g) teza finală din Legea nr. 188/2000.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că susținerile reclamantului în sensul că ordinul atacat încalcă prevederile art. 38 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, sunt nefondate, întrucât, în conformitate cu dispozițiile legale enunțate, pierderea calității de executor judecătoresc intervine numai în situațiile nepromovării sau a neprezentării nejustificate a executorului judecătoresc stagiar la două sesiuni de examene de definitivat consecutive. Prin urmare, a reținut că executorii judecătorești stagiari sunt obligați să se înscrie pentru susținerea examenului de definitivat după expirarea perioadei de stagiu, dar în condițiile în care nu s-a organizat examen de definitivat acest fapt nu este de natură a conduce la pierderea calității de executor judecătoresc.

De asemenea, a constatat că, în ipoteza menționată, nu poate interveni suspendarea calității de executor judecătoresc stagiar, având în vedere că suspendarea duratei stagiului are loc dacă executorul judecătoresc stagiar este angajat cu contract individual de muncă în cadrul unui birou și intervine una din situațiile prevăzute de art. 13 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000. Judecătorul fondului nu a reținut nici critica reclamantului în sensul că Ordinul nr. 2551/C/26 iulie 2012 trebuia publicat în Monitorul Oficial, sub sancțiunea nulității absolute a actului, dat fiind că actul administrativ normativ se caracterizează prin aceea că exprimă norme cu caracter general și abstract, determinate fiind numai criteriile pentru identificarea limitelor sferei destinatarilor, iar nu fiecare dintre subiectele de drept.

În cauză, curtea a apreciat că ordinul contestat nu conține norme de aplicabilitate generală, ci se adresează unei categorii determinate de subiecți, respectiv, persoanelor care au exercitat timp de 3 ani funcții de specialitate juridică, în vederea participării la concursul de admitere în profesia de executor judecătoresc, ordinul contestat fiind un act administrativ individual, pentru care nu există obligația publicării în Monitorul Oficial, fiind emis în limitele și competențele ce revin Ministrului Justiției. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. invocându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii având ca obiect acțiunea modificată formulată de recurent privind anularea Ordinului Ministerului Justiției nr. 2551/C/2012 și dispozițiile efectelor sale. Recurentul arată că instanța de fond nu a analizat în concret toate aspectele de nelegalitate privind Ordinul nr. 2551/C din 26 iulie 2012 prin care a fost aprobată organizarea concursului sau examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru perioadele care au exercitat timp de 3 ani funcții de specialitate juridică, în data de 21 noiembrie 2012. Recurenta arată că în cauză nu a fost verificat dreptul legal recunoscut executorilor judecătorești stagiari, care îndeplinesc condițiile legale de a susține examen de definitivat o dată pe an și de a avea prioritate la numirea pe posturile declarate vacante în Raport de dispozițiile Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000.

Recurentul apreciază că autoritatea intimată, prin amânarea organizării concursului de definitivat aferent anului 2012, pentru executoriii judecătorești stagiari care au îndeplinit durata de stagiu a încălcat dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 88/2000 republicat și a art. 5 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 88/2000 dispoziții a căror încălcare este sancționată cu nulitatea absolută. Recurentul arată că instanța de fond a refuzat în mod nejustificat să constate că Ordinul Ministrului Justiției nr. 2551/C/2012 ca act normativ contravin normelor legale în materia organizării, desfășurării examenelor de admitere și repartizării executorilor judecătorești, act normativ care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, fiind încălcate drepturi recunoscute legale față de lipsa publicității și a predictibilității.

Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea apreciază pentru următoarele considerente că recursul este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod corect prima instanță prin soluția de respingere dispusă a analizat legalitatea Ordinului Ministrului Justiției nr. 2551/C/2012 contestat ordin prin care a fost aprobată organizarea concursului sau examenului de admitere în profesia publică de executor judecătoresc pentru persoanele care au executat timp de 3 ani funcții de specialitate juridică în data de 21 noiembrie 2012. Potrivit art. 5 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001, cu modificările și completările ulterioare, „(4) La numirea pe posturile declarate vacante în condițiile alin. (2) vor avea prioritate, în următoarea ordine: - executorii judecătorești stagiari care au promovat examenul de definitivat; - executorii judecătorești care solicită schimbarea sediului biroului dintr-o circumscripție a judecătoriei în alta; - persoanele care au promovat concursul sau examenul anual de admitere în profesie; - persoanele scutite de examen, în conformitate cu dispozițiile art. 15 lit. g) din lege.

care solicită admiterea în profesie". Numărul executorilor judecătorești a fost actualizat prin Ordinul ministrului justiției nr. 1618/C din 21 iulie 2011, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată. Întrucât din actualul ciclu fuseseră organizate doar concursul de definitivat și cel pentru schimbarea sediului biroului dintr-o circumscripție a judecătoriei în alta, în mod evident mai rămăseseră de organizat concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele care au exercitat timp de 3 ani funcții de specialitate juridică, precum și examenul pentru admiterea în profesie pentru persoanele scutite de examen în condițiile art. 15 lit. g) teza finală din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Prin urmare, a fost emis Ordinul MJ nr. 2551/C din 26 iulie 2012 prin care a fost aprobată organizarea concursului sau examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele care au exercitat timp de 3 ani funcții de specialitate juridică, în data de 21 noiembrie 2012. În mod firesc și raportat la dispozițiile art. 5 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr 210/2001, cu modificările și completările ulterioare, după finalizarea procedurii de admitere pentru persoanele scutite de examen, ministrul justiției urmează să stabilească și să actualizeze numărul executorilor judecătorești definitivi și stagiari, din circumscripția fiecărei judecătorii și din municipiul București, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, după această actualizare urmând a fi organizate din nou concursurile în ordinea de preferință prevăzută de art. 5 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

De altfel, aceste aspecte au fost reținute și de instanța de fond. În același timp, în mod corect instanța de fond a constatat că susținerile reclamantului referitoare la încălcarea prevederilor art. 38 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 sunt nefondate, întrucât pierderea calității de executor judecătoresc intervine numai în situațiile nepromovării sau neprezentării nejustificate a executorului judecătoresc stagiar la două sesiuni de examene de definitivat consecutive, însă atât timp cât nu a fost organizat un examen de definitivat, nu există nici o sancțiune pentru executorii judecătorești care și-au efectuat perioada de stagiatură.

În cauză în mod corect prima instanță a arătat că a fost respectată ordinea de prioritate stabilită prin Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 a fost respectată, iar recurentul nu are un drept recunoscut de lege vătămat, el având calitatea de executor judecătoresc stagiar, întrucât nu se încadrează în situațiile prevăzute de lege pentru pierderea calității de executor judecătoresc.

În ce privește obligația publicării în Monitorul Oficial a ordinului contestat, că potrivit art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000 „(1) în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: - deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; - actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate." După cum a reținut și instanța de fond, Ordinul MJ nr. 2551/C/2012 este un act administrativ cu caracter individual, întrucât nu conține norme de aplicabilitate generală, adresându-se anumitor persoane și anume persoanelor care au exercitat timp de 3 ani funcții de specialitate juridică și privind participarea la concursul de admitere în profesia de executor judecătoresc.

În ceea ce dreptul vătămat pretins încălcat de a fi numit executor pe posturile vacante aceasta nu există deoarece recurentul, în calitate de executor judecătoresc stagiar nu a probat că a promovat examenul de definitivat. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.C. împotriva sentinței nr. 550 din 6 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2014.