ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2614/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 9531/2/2012 la data de 19 decembrie 2012, reclamanta C.A.G. a formulat în contradictoriu cu pârâta U.N.E.J. contestație față de modul de examinare și față de rezultatele stabilite la examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc, pentru persoanele care au exercitat timp de 3 ani funcții de specialitate juridică, susținut în data de 21 noiembrie 2012. În motivarea cererii de chemare în judecată, s-au arătat următoarele: În fapt, la data de 21 noiembrie 2012, a susținut examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc, iar în data de 22 noiembrie 2012 au fost stabilite și afișate rezultatele, în urma cărora a obținut media finală 5.75.

Împotriva rezultatelor stabilite la examen, a formulat contestație în data de 23 noiembrie 2012, care a fost respinsă la 3 decembrie 2012. Reclamanta arată că a fost nedreptățită la aprecierea și notarea lucrării de examen, precum și cu prilejul soluționării contestației. Sub aspect procedural, arată că, din datele pe care le-a putut obține, comisiile de examinare nu au fost legal constituite și nici procedura prevăzută de Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, nu a fost respectată. Al doilea considerent de procedură invocat este acela că nu a fost afișat baremul de notare, în condițiile art. 29 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, cu consecința că, în calitate de candidat, reclamanta nu a avut posibilitatea de a verifica sau de a contesta baremul de notare.

Față de cele expuse, solicită în principal analizarea lucrării de examen, constatarea că răspunsurile din lucrare îndeplinesc fie în mod obiectiv, fie conform baremului de notare, condițiile necesare pentru notarea cu minim 7; în subsidiar, constatarea faptului că procedural examenul nu a întrunit în totalitate condițiile de legalitate. La data de 23 ianuarie 2013, reclamanta a formulat precizări la cererea introductivă, prin care a arătat următoarele: Reclamanta contestă și modul de verificare a îndeplinirii de către candidați a condițiilor de înscriere la examen, în sensul că s-a admis de către comisie înscrierea unor candidați care și-au depus dosarele în alte circumscripții decât cele pentru care s-au scos la concurs locuri libere, sau candidați care au optat inițial pentru posturi din anumite circumscripții, pentru care nu au fost scoase posturi vacante la concurs.

Astfel, pe lângă faptul că nu s-a îndeplinit condiția existenței locului vacant de executor, pentru care candidatul urma să concureze, nu se putea îndeplini nici condiția de ocupare a posturilor în ordinea mediilor candidaților, în funcție de opțiunile exprimate în cererea de înscriere. Astfel, s-a ajuns la situația ca repartiția posturilor să se facă numai în funcție de ordinea mediilor candidaților, fără a se respecta și criteriul opțiunilor exprimate în cererea de înscriere. Acest mod greșit de admitere a înscrierilor nu este supus vreunei căi de atac, ce ar putea fi exercitată de către persoanele nemulțumite sau vătămate, numai candidații ale căror cereri de înscriere au fost respinse putând formal contestate conform art. 28 lit. a) din Regulament.

Pârâta U.N.E.J. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. La termenul din 20 februarie 2013, curtea de apel a calificat cererea intitulată „precizări”, depusă la dosar la data de 23 ianuarie 2013 de către reclamantă, ca fiind o cerere completatoare față de cererea de chemare în judecată. La același termen, interpelată fiind de către instanța de judecată cu privire la actul administrativ pe care înțelege să-l conteste prin prezenta acțiune, reclamanta a precizat că înțelege să conteste notarea lucrării susținută de aceasta, iar celelalte aspecte legate de modul de organizare al concursului sunt în probațiune.

Pentru dovedirea cererii, reclamanta a solicitat depunerea la dosarul cauzei de către pârâtă, a lucrării sale, a procesului-verbal privind afișarea baremului de corectare, membrii comisiei de corectare a lucrărilor, membrii comisiei de corectare a contestațiilor, precum și temeiul legal în baza căruia au fost admise dosarele candidaților la alte camere ale executorilor judecătorești de pe lângă curțile de apel unde nu au fost scoase locuri la concurs. Prin încheierea de ședință de la data de 20 februarie 2013 și pentru considerentele reținute în aceasta, instanța de fond a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri constând în lucrarea susținută de aceasta în cadrul examenului contestat, procesul-verbal de afișare a baremului de corectare a lucrării, componența comisiei de corectare a lucrărilor și componența comisiei de corectare a contestațiilor.

La termenul din 3 aprilie 2013, reclamanta a solicitat suplimentarea probatoriului cu o expertiză de specialitate, considerând necesară părerea unor specialiști din cadrul Facultății de Drept pentru corectarea și notarea lucrării de examen; prin încheierea de ședință de la acea dată și pentru considerentele cuprinse în aceasta, curtea de apel a respins această cerere. La termenul din 5 iunie 2013, reclamanta a solicitat ca U.N.E.J. să indice temeiul legal în baza căruia s-a schimbat executorul judecătoresc din comisia de centralizare și să depună procesele-verbale de soluționare a contestațiilor, să comunice înscrisurile de la dosar cu semnăturile membrilor comisiei, să indice temeiul legal pentru schimbarea unui membru al comisiei, să depună procesele-verbale de centralizare a contestațiilor a candidaților; Curtea a respins aceste solicitări, pentru considerentele cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată.

Prin sentința civilă nr. 2075 din 19 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta C.A.G., în contradictoriu cu pârâta U.N.E.J., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: - Un prim motiv de nelegalitate invocat de reclamantă este acela că a fost nedreptățită la aprecierea și notarea lucrării de examen, precum și cu prilejul soluționării contestației. Sub acest aspect, Curtea de apel a constatat că reclamanta a solicitat administrarea de probe cu depășirea termenului procesual (după discutarea probelor la prima zi de înfățișare), astfel că această susținere este nedovedită din culpa procesuală a reclamantei.

Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că aspectul notării unei lucrări în cadrul concursului nu poate face obiectul unei contestații administrative; singura cale de atac prevăzută de lege este contestația împotriva rezultatelor care se soluționează conform art. 33 din Regulament. Actul de notare a lucrării și de soluționare a contestației nu este un act administrativ în sensul avut în vedere de Legea contenciosului administrativ, iar modalitatea de notare nu reprezintă un aspect care ține de legalitatea actului. Astfel, nu se poate ataca pe calea contenciosului administrativ modalitatea de notare a lucrării, ca aspect de drept material, ci numai în coroborare cu încălcarea unei norme de drept procesual care determină nelegalitatea emiterii actului de notare sau de soluționare a contestației.

Trecând la analiza aspectelor de ordin procedural, apte în caz de dovedire să ducă la constatarea nelegalității actului atacat, instanța de fond a reținut că reclamanta a invocat faptul că, din datele pe care le-a putut obține, comisiile de examinare nu au fost legal constituite și nici procedura prevăzută de Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, nu a fost respectată. Ca urmare a acestei susțineri și la cererea reclamantei, instanța de fond a dispus emiterea unei adrese către pârâtă pentru a comunica, în concret, care a fost componența comisiei de corectare a lucrărilor și a contestațiilor, atașându-se la răspuns dovezile privind calitatea acestor membri, conform dispozițiilor art. 28 lit. c) și art. 28 lit. a) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000.

Pârâta a răspuns, indicând în dosar componența celor două comisii, fiind atașat Ordinul nr. 3638/c/2012 al ministrului justiției și hotărârile Consiliului U.N.E.J. din 29 iunie 2012, din 14 noiembrie 2012 și din 29 noiembrie 2012. În temeiul acestor înscrisuri, prima instanță a constatat că pârâta a dovedit respectarea componenței celor două comisii conform prevederilor art. 28 lit. c) din Regulament și ale art. 28 lit. d) din Regulament, astfel încât acest motiv de nelegalitate procedurală a fost considerat nefondat. În ceea ce privește al doilea motiv de nulitate procedurală invocat de reclamantă conform căruia nu a fost afișat baremul de notare, în condițiile art. 29 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, cu consecința că, în calitate de candidat, reclamanta nu a avut posibilitatea de a verifica sau de a contesta baremul de notare.

În apărare, pârâta a susținut că baremul a fost afișat la ușa sălii de examen, în conformitate cu prevederile legale, fără a fi necesară întocmirea unui proces-verbal privind afișarea acestuia. A reținut instanța de fond că din analiza dispozițiilor art. 29 din Regulament, rezultă că legea nu a prevăzut o cale de atac împotriva baremului de notare, iar, pe de altă parte, reclamanta a avut posibilitatea de a formula contestație împotriva notei obținute, ca urmare a aplicării acestui barem. Fiind vorba despre un examen de sinteză, iar nu grilă, prima instanță a apreciat că o eventuală contestație împotriva baremului ar fi lipsită de efecte juridice, câtă vreme stabilirea modului de punctare a răspunsurilor este o chestiune de oportunitate lăsată la aprecierea membrilor comisiei, care au singura obligație de a aplica acest barem în mod corect tuturor candidaților.

Pe de altă parte, câtă vreme legea nu prevede obligația de întocmire a unui proces-verbal de afișare, nici reclamanta nu poate invoca ca motiv de nulitate lipsa unui asemenea proces-verbal. Prin depunerea acestor bareme la dosar, Curtea consideră că pârâta a dovedit că aceste bareme au existat la momentul desfășurării concursului, de la acest fapt pornind prezumția simplă că au fost afișate conform legii, neputându-se porni de la prezumția nerespectării legii de către pârâtă. Curtea consideră că reclamanta trebuia să dovedească faptul neafișării baremului pe ușa sălii de examen, putând solicita în termenul procedural administrarea eventual a probei cu martori, solicitare pe care însă reclamanta nu a înțeles să o facă.

Astfel, și acest motiv de nulitate este nefondat. Reclamanta a mai contestat și modul de verificare a îndeplinirii de către candidați a condițiilor de înscriere la examen, în sensul că s-a admis de către comisie înscrierea unor candidați care și-au depus dosarele în alte circumscripții decât cele pentru care s-au scos la concurs locuri libere, sau candidați care au optat inițial pentru posturi din anumite circumscripții, pentru care nu au fost scoase posturi vacante la concurs. Pe acest aspect, curtea de apel a constatat că, atâta vreme cât reclamanta nu a fost declarată admisă, pentru a putea intra în sfera de aplicare a dispozițiilor legale referitoare la repartizare și pentru a invoca nelegalitatea unei astfel de repartizări, aceasta nu are interesul procesual de a formula astfel de critici de nelegalitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C.A.G., invocând generic dispozițiile art. 299 și ale art. 304 C. proc. civ. Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă critică sentința atacată sub următoarele aspecte: 1. Instanța de fond, în mod greșit, a respins proba constând în expertizarea lucrării reclamantei de către un specialist din cadrul Facultății de drept, încălcând astfel dispozițiile art. 201 alin. (3) C. proc. civ. referitoare la expertiză, precum și pe cele ale art. 129 alin. (5) din același cod. Tot sub aspectul probatoriului, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a respins, în mod netemeinic, solicitarea de a se depune la dosar de către U.N.E.J.

procesele-verbale de soluționare a contestațiilor, să se indice temeiul legal al schimbării executorului judecătoresc din Comisia de centralizare a contestațiilor, să se depună în facsimil semnăturile lizibile ale persoanelor indicate ca fiind membrii ai comisiilor și să fie certificate conform cu originalul. Susține că aceste înscrisuri urmau să dovedească faptul că examenul a fost ținut cu încălcarea unor norme procedurale legale. Mai critică recurenta-reclamantă sentința atacată prin prisma faptului că în considerentele acesteia s-a reținut că în speță este vorba despre un examen de sinteză, nu tip grilă, iar stabilirea modului de punctare este o chestiune de oportunitate lăsată la aprecierea membrilor comisiei.

Susține recurenta că din acest motiv era necesară o expertiză de specialitate, cu atât mai mult cu cât nici baremul de corectare nu a putut fi contestat, încălcându-se regulile de desfășurare, în mod corect, a unui examen. Ultima chestiune de nelegalitate invocată de recurenta-reclamantă vizează faptul că la concurs au fost înscriși candidați pe locuri vacante care nu au existat în fapt, unii dintre aceștia promovând examenul, iar instanța de fond a respins solicitarea reclamantei de a se depune la dosar de către U.N.E.J. temeiul legal al situației create. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare. Din conținutul cererii de recurs, rezultă că recurenta a înțeles să critice sentința instanței de fond prin prisma faptului că nu i-au fost admise toate probele pe care le-a solicitat, respectiv expertiza de specialitate efectuată de o comisie de profesori de la Facultatea de drept și procesele-verbale de soluționare a contestațiilor cu semnăturile membrilor comisiei și pe cele de centralizare a contestațiilor. Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a argumentat în cuprinsul cererii de recurs nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate prin prisma dispozițiilor legale care reglementează modul și procedura de organizare a examenului și pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția pronunțată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanță a respectat dispozițiile procedurale privitoare la încuviințarea și administrarea probelor propuse de părți, iar prin încheierea de ședință din 20 februarie 2013, i-a fost încuviințată reclamantei proba cu înscrisurile pe care le-a menționat în cererea de probatorii, fiind considerate utile soluționării cauzei. Totodată, instanța de fond a dat dovadă de rol activ, în respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., dispunând în sarcina autorității pârâte, prin încheierea de ședință de la 3 aprilie 2013, să depună la dosar toate înscrisurile întocmite cu ocazia desfășurării concursului, astfel cum acestea au fost indicate de reclamantă.

Situația, potrivit căreia, prima instanță a apreciat că proba cu expertiză de specialitate, precum și depunerea altor înscrisuri, nu sunt utile și concludente cauzei, nu conduce la nelegalitatea hotărârii pronunțate, având în vedere că instanța este suverană în aprecierea necesității administrării de noi probe. În acest context, instanța de recurs apreciază că, într-adevăr, o expertiză de specialitate efectuată de profesori de la Facultatea de drept, care să aibă ca obiectiv recorectarea lucrării, nu ar fi fost relevantă pentru soluționarea cauzei, având în vedere că atât din comisia de corectare a lucrărilor, cât și din comisia de soluționare a contestațiilor au făcut parte cadre universitare - doctori în drept, astfel cum rezultă din procesele-verbale depuse de autoritatea pârâtă la dosar.

Pe de altă parte, cererea reclamantei în sensul expertizării lucrării sale, tinde să eludeze procedura desfășurării concursului, astfel cum aceasta este reglementată de art. 28 lit. c) și art. 29 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 aprobat prin Ordinul nr. 210/2001 al ministrului justiției. Prin urmare, judecătorul fondului, care a avut depusă la dosar lucrarea scrisă, întocmită de reclamantă în cadrul concursului desfășurat, și care, în calitate de profesionist al dreptului, are cunoștințele juridice necesare analizării conținutului unei astfel de teze, în mod corect a apreciat că nu se poate substitui comisiei de examinare sau celei de soluționare a contestațiilor în aprecierea conformității lucrării cu baremul de notare stabilit.

Se constată, de asemenea, că la dosar au fost depuse baremele de notare, precum și procesele-verbale întocmite pe parcursul desfășurării examenului, iar neconformitatea acestora cu realitate nu putea fi invocată de reclamantă decât prin procedura înscrierii în fals. În concluzie, atâta vreme cât judecătorul fondului a considerat că probele încuviințate și administrate în cauză îi sunt suficiente pentru a-și forma convingerea și a dezvolta raționamentul juridic exprimat prin soluția pronunțată și având în vedere că recurenta-reclamantă nu invocă o greșită stabilire a situației de fapt sau o greșită aplicare a normelor legale speciale aplicabile în speță, respectiv Legea nr. 188/2000 și Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi, Înalta Curte constată că toate criticile formulate de recurentă asupra sentinței atacate sunt nefondate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.A.G., împotriva sentinței civile nr. 2075 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2014.