ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2614/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2614/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr.

9531/2/2012 la data de 19 decembrie 2012, reclamanta C.A.G. a formulat în

contradictoriu cu pârâta U.N.E.J. contestație față de modul de examinare și

față de rezultatele stabilite la examenul de admitere în profesia de executor

judecătoresc, pentru persoanele care au exercitat timp de 3 ani funcții de

specialitate juridică, susținut în data de 21 noiembrie 2012.

În motivarea cererii de

chemare în judecată, s-au arătat următoarele:

În fapt, la data de 21

noiembrie 2012, a susținut examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc,

iar în data de 22 noiembrie 2012 au fost stabilite și afișate rezultatele, în urma

cărora a obținut media finală 5.75.

Împotriva rezultatelor

stabilite la examen, a formulat contestație în data de 23 noiembrie 2012, care a

fost respinsă la 3 decembrie 2012.

Reclamanta arată că a

fost nedreptățită la aprecierea și notarea lucrării de examen, precum și cu prilejul

soluționării contestației.

Sub aspect procedural,

arată că, din datele pe care le-a putut obține, comisiile de examinare nu au fost

legal constituite și nici procedura prevăzută de Regulamentul de aplicare a Legii

nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, nu a fost respectată.

Al doilea considerent

de procedură invocat este acela că nu a fost afișat baremul de notare, în condițiile

art. 29 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești,

cu consecința că, în calitate de candidat, reclamanta nu a avut posibilitatea de

a verifica sau de a contesta baremul de notare.

Față de cele expuse, solicită

în principal analizarea lucrării de examen, constatarea că răspunsurile din lucrare

îndeplinesc fie în mod obiectiv, fie conform baremului de notare, condițiile necesare

pentru notarea cu minim 7; în subsidiar, constatarea faptului că procedural examenul

nu a întrunit în totalitate condițiile de legalitate.

La data de 23

ianuarie 2013, reclamanta a formulat precizări la cererea introductivă, prin care

a arătat următoarele:

Reclamanta contestă și

modul de verificare a îndeplinirii de către candidați a condițiilor de înscriere

la examen, în sensul că s-a admis de către comisie înscrierea unor candidați care

și-au depus dosarele în alte circumscripții decât cele pentru care s-au scos la

concurs locuri libere, sau candidați care au optat inițial pentru posturi din anumite

circumscripții, pentru care nu au fost scoase posturi vacante la concurs.

Astfel, pe lângă faptul

că nu s-a îndeplinit condiția existenței locului vacant de executor, pentru care

candidatul urma să concureze, nu se putea îndeplini nici condiția de ocupare a posturilor

în ordinea mediilor candidaților, în funcție de opțiunile exprimate în cererea de

înscriere. Astfel, s-a ajuns la situația ca repartiția posturilor să se facă numai

în funcție de ordinea mediilor candidaților, fără a se respecta și criteriul opțiunilor

exprimate în cererea de înscriere. Acest mod greșit de admitere a înscrierilor nu

este supus vreunei căi de atac, ce ar putea fi exercitată de către persoanele nemulțumite

sau vătămate, numai candidații ale căror cereri de înscriere au fost respinse putând

formal contestate conform art. 28 lit. a) din Regulament.

Pârâta U.N.E.J. a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

La termenul din 20

februarie 2013, curtea de apel

a calificat cererea intitulată „precizări”, depusă la dosar

la data de 23 ianuarie 2013 de către reclamantă, ca fiind o cerere completatoare

față de cererea de chemare în judecată.

La același termen,

interpelată fiind de către

instanța de judecată cu privire la actul administrativ pe care înțelege să-l conteste

prin prezenta acțiune, reclamanta a precizat că înțelege să conteste notarea lucrării

susținută de aceasta, iar celelalte aspecte legate de modul de organizare al concursului

sunt în probațiune.

Pentru dovedirea cererii,

reclamanta a solicitat depunerea la dosarul cauzei de către pârâtă, a lucrării sale,

a procesului-verbal privind afișarea baremului de corectare, membrii comisiei de

corectare a lucrărilor, membrii comisiei de corectare a contestațiilor, precum și

temeiul legal în baza căruia au fost admise dosarele candidaților la alte camere

ale executorilor judecătorești de pe lângă curțile de apel unde nu au fost scoase

locuri la concurs.

Prin încheierea de ședință

de la data de 20 februarie 2013 și pentru considerentele reținute în aceasta, instanța

de fond a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri constând în lucrarea

susținută de aceasta în cadrul examenului contestat, procesul-verbal de afișare

a baremului de corectare a lucrării, componența comisiei de corectare a lucrărilor

și componența comisiei de corectare a contestațiilor.

La termenul din 3

aprilie 2013, reclamanta a solicitat suplimentarea probatoriului cu o expertiză

de specialitate, considerând necesară părerea unor specialiști din cadrul Facultății

de Drept pentru corectarea și notarea lucrării de examen; prin încheierea de ședință

de la acea dată și pentru considerentele cuprinse în aceasta, curtea de apel a respins

această cerere.

La termenul din 5

iunie 2013, reclamanta a solicitat ca U.N.E.J. să indice temeiul legal în baza căruia

s-a schimbat executorul judecătoresc din comisia de centralizare și să depună procesele-verbale

de soluționare a contestațiilor, să comunice înscrisurile de la dosar cu semnăturile

membrilor comisiei, să indice temeiul legal pentru schimbarea unui membru al comisiei,

să depună procesele-verbale de centralizare a contestațiilor a candidaților; Curtea

a respins aceste solicitări, pentru considerentele cuprinse în încheierea de ședință

de la acea dată.

Prin sentința civilă

nr. 2075 din 19 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta C.A.G., în contradictoriu

cu pârâta U.N.E.J., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

- Un prim motiv de nelegalitate

invocat de reclamantă este acela că a fost nedreptățită la aprecierea și notarea

lucrării de examen, precum și cu prilejul soluționării contestației.

Sub acest aspect, Curtea

de apel a constatat că reclamanta a solicitat administrarea de probe cu depășirea

termenului procesual (după discutarea probelor la prima zi de înfățișare), astfel

că această susținere este nedovedită din culpa procesuală a reclamantei.

Pe de altă parte, instanța

de fond a apreciat că aspectul notării unei lucrări în cadrul concursului nu poate

face obiectul unei contestații administrative; singura cale de atac prevăzută de

lege este contestația împotriva rezultatelor care se soluționează conform art. 33

din Regulament. Actul de notare a lucrării și de soluționare a contestației nu este

un act administrativ în sensul avut în vedere de Legea contenciosului administrativ,

iar modalitatea de notare nu reprezintă un aspect care ține de legalitatea actului.

Astfel, nu se poate ataca

pe calea contenciosului administrativ modalitatea de notare a lucrării, ca aspect

de drept material, ci numai în coroborare cu încălcarea unei norme de drept procesual

care determină nelegalitatea emiterii actului de notare sau de soluționare a contestației.

Trecând la analiza aspectelor

de ordin procedural, apte în caz de dovedire să ducă la constatarea nelegalității

actului atacat, instanța de fond a reținut că reclamanta a invocat faptul că, din

datele pe care le-a putut obține, comisiile de examinare nu au fost legal constituite

și nici procedura prevăzută de Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind

executorii judecătorești, nu a fost respectată.

Ca urmare a acestei susțineri

și la cererea reclamantei, instanța de fond a dispus emiterea unei adrese către

pârâtă pentru a comunica, în concret, care a fost componența comisiei de corectare

a lucrărilor și a contestațiilor, atașându-se la răspuns dovezile privind calitatea

acestor membri, conform dispozițiilor art. 28 lit. c) și art. 28 lit. a) din Regulamentul

de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000.

Pârâta a răspuns, indicând

în dosar componența celor două comisii, fiind atașat Ordinul nr. 3638/c/2012 al

ministrului justiției și hotărârile Consiliului U.N.E.J. din 29 iunie 2012, din

14 noiembrie 2012 și din 29 noiembrie 2012.

În temeiul acestor înscrisuri,

prima instanță a constatat că pârâta a dovedit respectarea componenței celor două

comisii conform prevederilor art. 28 lit. c) din Regulament și ale art. 28 lit.

d) din Regulament, astfel încât acest motiv de nelegalitate procedurală a fost considerat

nefondat.

În ceea ce privește al

doilea motiv de nulitate procedurală invocat de reclamantă conform căruia nu a fost

afișat baremul de notare, în condițiile art. 29 din Regulamentul de aplicare al

Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, cu consecința că, în calitate

de candidat, reclamanta nu a avut posibilitatea de a verifica sau de a contesta

baremul de notare.

În apărare, pârâta a susținut

că baremul a fost afișat la ușa sălii de examen, în conformitate cu prevederile

legale, fără a fi necesară întocmirea unui proces-verbal privind afișarea acestuia.

A reținut instanța de

fond că din analiza dispozițiilor art. 29 din Regulament, rezultă că legea nu a

prevăzut o cale de atac împotriva baremului de notare, iar, pe de altă parte, reclamanta

a avut posibilitatea de a formula contestație împotriva notei obținute, ca urmare

a aplicării acestui barem. Fiind vorba despre un examen de sinteză, iar nu grilă,

prima instanță a apreciat că o eventuală contestație împotriva baremului ar fi lipsită

de efecte juridice, câtă vreme stabilirea modului de punctare a răspunsurilor este

o chestiune de oportunitate lăsată la aprecierea membrilor comisiei, care au singura

obligație de a aplica acest barem în mod corect tuturor candidaților.

Pe de altă parte, câtă

vreme legea nu prevede obligația de întocmire a unui proces-verbal de afișare, nici

reclamanta nu poate invoca ca motiv de nulitate lipsa unui asemenea proces-verbal.

Prin depunerea acestor

bareme la dosar, Curtea consideră că pârâta a dovedit că aceste bareme au existat

la momentul desfășurării concursului, de la acest fapt pornind prezumția simplă

că au fost afișate conform legii, neputându-se porni de la prezumția nerespectării

legii de către pârâtă. Curtea consideră că reclamanta trebuia să dovedească faptul

neafișării baremului pe ușa sălii de examen, putând solicita în termenul procedural

administrarea eventual a probei cu martori, solicitare pe care însă reclamanta nu

a înțeles să o facă. Astfel, și acest motiv de nulitate este nefondat.

Reclamanta a mai contestat

și modul de verificare a îndeplinirii de către candidați a condițiilor de înscriere

la examen, în sensul că s-a admis de către comisie înscrierea unor candidați care

și-au depus dosarele în alte circumscripții decât cele pentru care s-au scos la

concurs locuri libere, sau candidați care au optat inițial pentru posturi din anumite

circumscripții, pentru care nu au fost scoase posturi vacante la concurs.

Pe acest aspect, curtea

de apel a constatat că, atâta vreme cât reclamanta nu a fost declarată admisă, pentru

a putea intra în sfera de aplicare a dispozițiilor legale referitoare la repartizare

și pentru a invoca nelegalitatea unei astfel de repartizări, aceasta nu are interesul

procesual de a formula astfel de critici de nelegalitate.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta C.A.G., invocând generic dispozițiile art. 299 și ale

art. 304 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs,

recurenta-reclamantă critică sentința atacată sub următoarele aspecte:

mod greșit, a respins proba constând în expertizarea lucrării reclamantei de către

un specialist din cadrul Facultății de drept, încălcând astfel dispozițiile

art. 201 alin. (3) C. proc. civ. referitoare la expertiză, precum și pe cele ale

art. 129 alin. (5) din același cod.

Tot sub aspectul probatoriului,

recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a respins, în mod netemeinic, solicitarea

de a se depune la dosar de către U.N.E.J. procesele-verbale de soluționare a contestațiilor,

să se indice temeiul legal al schimbării executorului judecătoresc din Comisia de

centralizare a contestațiilor, să se depună în facsimil semnăturile lizibile ale

persoanelor indicate ca fiind membrii ai comisiilor și să fie certificate conform

cu originalul. Susține că aceste înscrisuri urmau să dovedească faptul că examenul

a fost ținut cu încălcarea unor norme procedurale legale.

Mai critică recurenta-reclamantă

sentința atacată prin prisma faptului că în considerentele acesteia s-a reținut

că în speță este vorba despre un examen de sinteză, nu tip grilă, iar stabilirea

modului de punctare este o chestiune de oportunitate lăsată la aprecierea membrilor

comisiei. Susține recurenta că din acest motiv era necesară o expertiză de specialitate,

cu atât mai mult cu cât nici baremul de corectare nu a putut fi contestat, încălcându-se

regulile de desfășurare, în mod corect, a unui examen.

Ultima chestiune de nelegalitate

invocată de recurenta-reclamantă vizează faptul că la concurs au fost înscriși candidați

pe locuri vacante care nu au existat în fapt, unii dintre aceștia promovând examenul,

iar instanța de fond a respins solicitarea reclamantei de a se depune la dosar de

către U.N.E.J. temeiul legal al situației create.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale

art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat,

după cum se va arăta în continuare.

Din conținutul cererii

de recurs, rezultă că recurenta a înțeles să critice sentința instanței de fond

prin prisma faptului că nu i-au fost admise toate probele pe care le-a solicitat,

respectiv expertiza de specialitate efectuată de o comisie de profesori de la Facultatea

de drept și procesele-verbale de soluționare a contestațiilor cu semnăturile membrilor

comisiei și pe cele de centralizare a contestațiilor.

Înalta Curte constată

că recurenta-reclamantă nu a argumentat în cuprinsul cererii de recurs nelegalitatea

și netemeinicia sentinței atacate prin prisma dispozițiilor legale care reglementează

modul și procedura de organizare a examenului și pe care instanța de fond și-a întemeiat

soluția pronunțată.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că prima instanță a respectat dispozițiile procedurale

privitoare la încuviințarea și administrarea probelor propuse de părți, iar prin

încheierea de ședință din 20 februarie 2013, i-a fost încuviințată reclamantei proba

cu înscrisurile pe care le-a menționat în cererea de probatorii, fiind considerate

utile soluționării cauzei.

Totodată, instanța de

fond a dat dovadă de rol activ, în respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (5)

C. proc. civ., dispunând în sarcina autorității pârâte, prin încheierea de ședință

de la 3 aprilie 2013, să depună la dosar toate înscrisurile întocmite cu ocazia

desfășurării concursului, astfel cum acestea au fost indicate de reclamantă.

Situația, potrivit căreia,

prima instanță a apreciat că proba cu expertiză de specialitate, precum și depunerea

altor înscrisuri, nu sunt utile și concludente cauzei, nu conduce la nelegalitatea

hotărârii pronunțate, având în vedere că instanța este suverană în aprecierea necesității

administrării de noi probe.

În acest context, instanța

de recurs apreciază că, într-adevăr, o expertiză de specialitate efectuată de profesori

de la Facultatea de drept, care să aibă ca obiectiv recorectarea lucrării, nu ar

fi fost relevantă pentru soluționarea cauzei, având în vedere că atât din comisia

de corectare a lucrărilor, cât și din comisia de soluționare a contestațiilor au

făcut parte cadre universitare - doctori în drept, astfel cum rezultă din procesele-verbale

depuse de autoritatea pârâtă la dosar.

Pe de altă parte, cererea

reclamantei în sensul expertizării lucrării sale, tinde să eludeze procedura desfășurării

concursului, astfel cum aceasta este reglementată de art. 28 lit. c) și art. 29

din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 aprobat prin Ordinul nr. 210/2001

al ministrului justiției.

Prin urmare, judecătorul

fondului, care a avut depusă la dosar lucrarea scrisă, întocmită de reclamantă în

cadrul concursului desfășurat, și care, în calitate de profesionist al dreptului,

are cunoștințele juridice necesare analizării conținutului unei astfel de teze,

în mod corect a apreciat că nu se poate substitui comisiei de examinare sau celei

de soluționare a contestațiilor în aprecierea conformității lucrării cu baremul

de notare stabilit.

Se constată, de asemenea,

că la dosar au fost depuse baremele de notare, precum și procesele-verbale întocmite

pe parcursul desfășurării examenului, iar neconformitatea acestora cu realitate

nu putea fi invocată de reclamantă decât prin procedura înscrierii în fals.

În concluzie, atâta vreme

cât judecătorul fondului a considerat că probele încuviințate și administrate în

cauză îi sunt suficiente pentru a-și forma convingerea și a dezvolta raționamentul

juridic exprimat prin soluția pronunțată și având în vedere că recurenta-reclamantă

nu invocă o greșită stabilire a situației de fapt sau o greșită aplicare a normelor

legale speciale aplicabile în speță, respectiv Legea nr. 188/2000 și Regulamentul

de punere în aplicare a acestei legi, Înalta Curte constată că toate criticile formulate

de recurentă asupra sentinței atacate sunt nefondate.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.A.G., împotriva sentinței civile nr. 2075 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2014.