ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 381/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

T.D.N., în contradictoriu cu pârâtul C.U.N.B.R., a solicitat anularea actului administrativ

prin care a fost declarată respinsă la examenul de admitere în profesia de avocat,

respectiv să se constate că reclamanta a promovat acest examen și să se dispună

emiterea deciziei de primire în profesie.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a participat la examenul de primire în profesia de avocat la sesiunea

din octombrie 2011 și, în urma susținerii probelor de examen, a fost notată cu următoarele

calificative: drept civil nota - 8, drept procesual civil - nota 2,75, drept penal

- nota 9 și drept procesual penal - nota 8,50.

În urma contestației la

nota de la disciplina drept procesual civil, i s-a acordat nota 3,75, ca atare media

de admitere a fost de 7,31 care însemna posibilitatea admiterii în profesie din

acest punct de vedere, respectiv al unui criteriu.

A introdus o nouă contestație

pentru media rezultată la procedura civilă, la I.N.P.P.A. București. La sediul I.N.P.P.A.

s-a vizualizat lucrarea reclamantei, în prezența sa. Astfel, a constatat că la corectarea

inițială, o notă a fost de 3, iar cealaltă de 7, deci rezulta o medie de 5. Conform

art. 30 din regulamentul cadru privind examenul de primire în avocatură, existând

o diferență mai mare de un punct între cele două note, s-a dispus corectarea lucrării

de către un arbitru. Acest arbitru i-a acordat nota finală de 2,75.

În faza de recorectare,

în urma depunerii contestației de către reclamantă, alți doi profesori examinatori

au acordat notele de 5,10 respectiv 5,50, deci o medie de 5,30, care permite admiterea

în profesie și prin îndeplinirea celuilalt criteriu respectiv ca la toate materiile,

nota să fie de minim 5,00.

Cu toate că procedura

de corectare trebuia terminată în această fază, comisia de examen, contrar revederilor

art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru sus-menționat, a solicitat un nou arbitru,

deși între cele două note nu exista diferența mai mare de un punct. Acest arbitru

i-a acordat nota 3,75. Ca atare, a fost trecută pe lista celor respinși.

Prin întâmpinare, pârâtul

C.U.N.B.R. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin precizarea de acțiune

depusă la dosarul cauzei în ședința publică din 7 mai 2012, reclamanta a solicitat

anularea parțială a deciziei nr. 61 din 3 decembrie 2011 a C.U.N.B.R. și a actelor

subsecvente acestuia.

Prin concluziile scrise

depuse la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii precizate a reclamantei

ca nefondată, față de prevederile art. 66 lit. h) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea

și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările

ulterioare și art. 37 din Statutul profesiei de avocat.

Prin sentința nr. 190

din data de 28 mai 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta T.D.N.,

în contradictoriu cu pârâtul C.U.N.B.R.

A dispus anularea parțială

a deciziei nr. 61 din 3 decembrie 2011 emisă de pârâtul C.U.N.B.R., în sensul modificării

listei anexă la decizie și includerea reclamantei pe tabelul persoanelor primite

în profesia de avocat stagiar urmare a promovării examenului de primire în profesie,

sesiunea octombrie 2011.

A dispus modificarea actelor

subsecvente, respectiv a procesului-verbal al Comisiei Naționale de Examen, care

cuprinde listele generale la nivel național, cu rezultatele finale și a deciziei

Comisiei Permanente din data de 23 din 24 septembrie 2011, prin care s-a aprobat

raportul cu procesul-verbal menționat mai sus, precum și modificarea anexei la decizia

nr. 62/5 emisă de pârât, prin care s-a comunicat Baroului Bihor lista avocaților

care au fost primiți în profesie, în sensul includerii reclamantei pe acea listă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond, din examinarea dispozițiilor art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru

privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat, a reținut că sunt

două ipoteze în care putea fi solicitat un arbitru în faza de soluționare a contestațiilor,

ipoteze în care, însă, reclamanta nu se încadrează.

Primul corector a acordat

nota 5,10, iar cel de-al doilea a acordat nota de 5,50. Astfel, conform art. 33

alin. (3) din regulamentul-cadru, nu se constată o diferență mai mare de 1 pct.

între notele celor doi corectori, deci nu trebuia solicitata intervenția arbitrului.

Media stabilita de comisia

de corectare a fost 5,00, iar media stabilita de Comisia de soluționare a contestațiilor

a fost 5,30 (5,10, prima notă, 5,50, a doua notă). Astfel, conform celei de-a doua

teze prezentate în art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru, nu se constată o diferență

mai mare de 1,5 puncte între media celor două comisii, deci nu trebuia solicitată

intervenția unui arbitru.

Prima instanță a constatat

astfel că, în cazul reclamantei, s-au aplicat greșit prevederile art. 33 alin.

(3) din regulamentul-cadru de organizare a examenului de primire în profesia de

avocat, luându-se în calcul nota finală (2,75) acordată de comisia de reevaluare

[conform art. 30 alin. (3) și (4) din regulamentul-cadru] și nu media comisiei de

corectare (5,30), la acel moment reclamanta îndeplinind toate condițiile necesare

în vederea admiterii în profesia de avocat stagiar.

A reținut și că, până

în prezent, a avut loc o recunoaștere indirectă de către pârâtă cu privire la aplicarea

greșită a regulamentului-cadru, efectuată cu ocazia examenului de admitere din sesiunea

octombrie 2011, prin hotărârea nr. 357 din 3 martie 2012 modificându-se regulamentul-cadru,

la art. 15, menționându-se că se va lua în calcul nota finală și nu media stabilită

de comisia de reevaluare.

Împotriva sentinței instanței

de fond a declarat recurs pârâtul C.U.N.B.R., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor

de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a susținut în esență că instanța de fond a dat o interpretare greșită

actului juridic dedus judecății și a aplicat greșit dispozițiile legale în materie,

respectiv dispozițiile art. 29 și art. 32-art. 33 din regulamentul-cadru privind

organizarea examenului de primire în profesia de avocat.

Astfel, susține recurenta

că, în conformitate cu aceste dispoziții din regulament, comisia națională de examen

analizând contestațiile la proba de examen din data de 17-19 octombrie 2011, disciplina

„Drept procesual civil” în urma recorectării lucrării, a respins contestația intimatei-reclamante,

proba scrisă la această disciplină fiind recorectată atât de Comisia de corectare

cât și de comisia de soluționare a contestațiilor, constatând că aceasta nu îndeplinește

condițiile legale întrucât potrivit dispozițiilor art. 4 din același regulament

„vor fi declarați admiși candidații care vor obține cel puțin nota 5,00 la fiecare

disciplină în parte și o medie generală de cel puțin 7,00”.

Intimata T.D.N. a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea

ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de către instanța de fond, susținând

în esență că procedura de corectare a lucrărilor în cadrul probei de examen susținută

la disciplina „Drept procesual civil” s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor

art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru.

Examinând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât

și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

formulat în cauză este nefondat, având în vedere considerentele expuse în continuare.

Problema pusă în discuție

în prezenta cauză este aceea a interpretării și aplicării dispozițiilor art. 33

alin. (3) din regulamentul-cadru privind examenul de primire în profesia de avocat

aprobat prin hotărârea nr. 4/2011 a C.U.N.B.R.

Potrivit art. 33

alin. (2) din regulamentul-cadru „Fiecare lucrare a cărei notă inițială a fost contestată

se recorectează de către 2 membrii ai comisiei de soluționare a contestațiilor”

iar potrivit alin. (3) ale aceluiași art. „În cazul în care se constată o diferență

mai mare de un punct între notele celor 2 corecturi și cel puțin una din note este

minimum 5 sau dacă diferența dintre media stabilită de comisia de corectare și de

comisia de soluționare a contestațiilor este mai mare de 1,5 puncte, în favoarea

candidatului, nota finală va fi stabilită de o comisie formată din cei 2 corectori

membri ai comisiei de soluționare a contestațiilor și un arbitru desemnat dintre

ceilalți corectori prin tragere la sorți de către președintele comisiei de examen.

Astfel cum rezultă din

materialul probator administrat în cauză și în acord cu cele reținute prin sentința

atacată instanța de control judiciar constată că instanța de fond a făcut o corectă

aplicare și interpretare a dispozițiilor regulamentare mai sus menționate, reținând

că intimata-reclamantă nu se încadrează în cele două ipoteze reglementate de

art. 33 alin. (3) din regulament.

În speță, prin luarea

în calcul a notei finale acordată de comisia de reevaluare în locul mediei stabilite

de către comisia de corectare, respectiv 5,30, media stabilită de comisia de corectare

a fost 5,00, iar media stabilită de către comisia de soluționare a contestațiilor

a fost 5,30 astfel că în cauză diferența dintre mediile celor două comisii nefiind

mai mare de 1,5 pct. iar notele acordate de primul corector au fost 5,10 respectiv

5,50 al doilea corector, diferența fiind sub 1 pct., astfel că nu mai era necesară

desemnarea unui arbitru conform art. 33 alin. (3) din regulament.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în cauză nefiind

incident niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile

art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ. și în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.U.N.B.R. împotriva sentinței nr. 190/CA/2012-PI din 28 mai 2012 a Curții de

Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 ianuarie 2014.