ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 381/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta T.D.N., în contradictoriu cu pârâtul C.U.N.B.R., a solicitat anularea actului administrativ prin care a fost declarată respinsă la examenul de admitere în profesia de avocat, respectiv să se constate că reclamanta a promovat acest examen și să se dispună emiterea deciziei de primire în profesie. În motivarea acțiunii, reclamanta a participat la examenul de primire în profesia de avocat la sesiunea din octombrie 2011 și, în urma susținerii probelor de examen, a fost notată cu următoarele calificative: drept civil nota - 8, drept procesual civil - nota 2,75, drept penal - nota 9 și drept procesual penal - nota 8,50.

În urma contestației la nota de la disciplina drept procesual civil, i s-a acordat nota 3,75, ca atare media de admitere a fost de 7,31 care însemna posibilitatea admiterii în profesie din acest punct de vedere, respectiv al unui criteriu. A introdus o nouă contestație pentru media rezultată la procedura civilă, la I.N.P.P.A. București. La sediul I.N.P.P.A. s-a vizualizat lucrarea reclamantei, în prezența sa. Astfel, a constatat că la corectarea inițială, o notă a fost de 3, iar cealaltă de 7, deci rezulta o medie de 5. Conform art. 30 din regulamentul cadru privind examenul de primire în avocatură, existând o diferență mai mare de un punct între cele două note, s-a dispus corectarea lucrării de către un arbitru.

Acest arbitru i-a acordat nota finală de 2,75. În faza de recorectare, în urma depunerii contestației de către reclamantă, alți doi profesori examinatori au acordat notele de 5,10 respectiv 5,50, deci o medie de 5,30, care permite admiterea în profesie și prin îndeplinirea celuilalt criteriu respectiv ca la toate materiile, nota să fie de minim 5,00. Cu toate că procedura de corectare trebuia terminată în această fază, comisia de examen, contrar revederilor art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru sus-menționat, a solicitat un nou arbitru, deși între cele două note nu exista diferența mai mare de un punct. Acest arbitru i-a acordat nota 3,75. Ca atare, a fost trecută pe lista celor respinși.

Prin întâmpinare, pârâtul C.U.N.B.R. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Prin precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei în ședința publică din 7 mai 2012, reclamanta a solicitat anularea parțială a deciziei nr. 61 din 3 decembrie 2011 a C.U.N.B.R. și a actelor subsecvente acestuia. Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii precizate a reclamantei ca nefondată, față de prevederile art. 66 lit. h) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 37 din Statutul profesiei de avocat. Prin sentința nr. 190 din data de 28 mai 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta T.D.N., în contradictoriu cu pârâtul C.U.N.B.R.

A dispus anularea parțială a deciziei nr. 61 din 3 decembrie 2011 emisă de pârâtul C.U.N.B.R., în sensul modificării listei anexă la decizie și includerea reclamantei pe tabelul persoanelor primite în profesia de avocat stagiar urmare a promovării examenului de primire în profesie, sesiunea octombrie 2011. A dispus modificarea actelor subsecvente, respectiv a procesului-verbal al Comisiei Naționale de Examen, care cuprinde listele generale la nivel național, cu rezultatele finale și a deciziei Comisiei Permanente din data de 23 din 24 septembrie 2011, prin care s-a aprobat raportul cu procesul-verbal menționat mai sus, precum și modificarea anexei la decizia nr. 62/5 emisă de pârât, prin care s-a comunicat Baroului Bihor lista avocaților care au fost primiți în profesie, în sensul includerii reclamantei pe acea listă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, din examinarea dispozițiilor art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat, a reținut că sunt două ipoteze în care putea fi solicitat un arbitru în faza de soluționare a contestațiilor, ipoteze în care, însă, reclamanta nu se încadrează. Primul corector a acordat nota 5,10, iar cel de-al doilea a acordat nota de 5,50. Astfel, conform art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru, nu se constată o diferență mai mare de 1 pct. între notele celor doi corectori, deci nu trebuia solicitata intervenția arbitrului. Media stabilita de comisia de corectare a fost 5,00, iar media stabilita de Comisia de soluționare a contestațiilor a fost 5,30 (5,10, prima notă, 5,50, a doua notă).

Astfel, conform celei de-a doua teze prezentate în art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru, nu se constată o diferență mai mare de 1,5 puncte între media celor două comisii, deci nu trebuia solicitată intervenția unui arbitru. Prima instanță a constatat astfel că, în cazul reclamantei, s-au aplicat greșit prevederile art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru de organizare a examenului de primire în profesia de avocat, luându-se în calcul nota finală (2,75) acordată de comisia de reevaluare [conform art. 30 alin. (3) și (4) din regulamentul-cadru] și nu media comisiei de corectare (5,30), la acel moment reclamanta îndeplinind toate condițiile necesare în vederea admiterii în profesia de avocat stagiar.

A reținut și că, până în prezent, a avut loc o recunoaștere indirectă de către pârâtă cu privire la aplicarea greșită a regulamentului-cadru, efectuată cu ocazia examenului de admitere din sesiunea octombrie 2011, prin hotărârea nr. 357 din 3 martie 2012 modificându-se regulamentul-cadru, la art. 15, menționându-se că se va lua în calcul nota finală și nu media stabilită de comisia de reevaluare. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâtul C.U.N.B.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut în esență că instanța de fond a dat o interpretare greșită actului juridic dedus judecății și a aplicat greșit dispozițiile legale în materie, respectiv dispozițiile art. 29 și art. 32-art.

33 din regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat. Astfel, susține recurenta că, în conformitate cu aceste dispoziții din regulament, comisia națională de examen analizând contestațiile la proba de examen din data de 17-19 octombrie 2011, disciplina „Drept procesual civil” în urma recorectării lucrării, a respins contestația intimatei-reclamante, proba scrisă la această disciplină fiind recorectată atât de Comisia de corectare cât și de comisia de soluționare a contestațiilor, constatând că aceasta nu îndeplinește condițiile legale întrucât potrivit dispozițiilor art. 4 din același regulament „vor fi declarați admiși candidații care vor obține cel puțin nota 5,00 la fiecare disciplină în parte și o medie generală de cel puțin 7,00”.

Intimata T.D.N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de către instanța de fond, susținând în esență că procedura de corectare a lucrărilor în cadrul probei de examen susținută la disciplina „Drept procesual civil” s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, având în vedere considerentele expuse în continuare. Problema pusă în discuție în prezenta cauză este aceea a interpretării și aplicării dispozițiilor art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru privind examenul de primire în profesia de avocat aprobat prin hotărârea nr. 4/2011 a C.U.N.B.R.

Potrivit art. 33 alin. (2) din regulamentul-cadru „Fiecare lucrare a cărei notă inițială a fost contestată se recorectează de către 2 membrii ai comisiei de soluționare a contestațiilor” iar potrivit alin. (3) ale aceluiași art. „În cazul în care se constată o diferență mai mare de un punct între notele celor 2 corecturi și cel puțin una din note este minimum 5 sau dacă diferența dintre media stabilită de comisia de corectare și de comisia de soluționare a contestațiilor este mai mare de 1,5 puncte, în favoarea candidatului, nota finală va fi stabilită de o comisie formată din cei 2 corectori membri ai comisiei de soluționare a contestațiilor și un arbitru desemnat dintre ceilalți corectori prin tragere la sorți de către președintele comisiei de examen.

Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză și în acord cu cele reținute prin sentința atacată instanța de control judiciar constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor regulamentare mai sus menționate, reținând că intimata-reclamantă nu se încadrează în cele două ipoteze reglementate de art. 33 alin. (3) din regulament. În speță, prin luarea în calcul a notei finale acordată de comisia de reevaluare în locul mediei stabilite de către comisia de corectare, respectiv 5,30, media stabilită de comisia de corectare a fost 5,00, iar media stabilită de către comisia de soluționare a contestațiilor a fost 5,30 astfel că în cauză diferența dintre mediile celor două comisii nefiind mai mare de 1,5 pct. iar notele acordate de primul corector au fost 5,10 respectiv 5,50 al doilea corector, diferența fiind sub 1 pct., astfel că nu mai era necesară desemnarea unui arbitru conform art. 33 alin. (3) din regulament.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în cauză nefiind incident niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.U.N.B.R. împotriva sentinței nr. 190/CA/2012-PI din 28 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2014.