ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3459/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la 19.02.2016, Reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând instanței să constate, în ceea ce îi privește, nelegalitatea organizării și desfășurării examenului de definitivat al executorilor judecătorești stagiari din data de 11.11.2015, desfășurat sub coordonarea și controlul Ministerului Justiției, examen pentru care s-a dat tematica și baremul de corectare, nesemnat de către comisie (afișat la ieșire din examen), fără bibliografie, respectiv repunerea reclamanților în situația anterioară examenului, adică executori judecătorești stagiari, astfel: A., calitatea de executor judecătoresc stagiar numit prin Ordinul Ministrului nr. 1393/C din 18.04.2012 angajat în cadrul BEJ D., candidat pentru dobândirea calității de executor judecătoresc definitiv în circumscripția Judecătoriei Cluj-Napoca din cadrul Curții de Apel Cluj; B., calitatea de executor judecătoresc stagiar numit prin Ordinul Ministrului nr. 987/C din 14.03.2012, candidat pentru dobândirea calității de executor judecătoresc definitiv în circumscripția Judecătoriei Cluj-Napoca din cadrul Curții de Apel Cluj; C., calitatea de executor judecătoresc stagiar numit prin Ordinul Ministrului nr. 1394/C din 06.04.2012, candidat pentru dobândirea calității de executor judecătoresc definitiv in circumscripția Judecătoriei Bacău din cadrul Curții de Apel Bacău.

Prin sentința civilă nr. 2192 din 23 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu Ministerul Justiției.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au formulat recurs reclamanții A., B. și C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată neindicând în mod expres motivele de nelegalitate. Instanța prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a apreciat că acesta se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare la data de 13.09.2016;

Recurenții-reclamanți A., B. și C. au formulat răspuns la întâmpinare la data de 28.09.2016.

II. Analiza cererii de recurs

Prin cererea de recurs s-au reiterat motivele invocate în fondul cauzei referitoare la nelegalitate a organizării și desfășurării examenului de definitivat al executorilor judecătorești stagiari din data de 11.11.2015, desfășurat sub coordonarea și controlul Ministerului Justiției, examen pentru care s-a dat tematica și baremul de corectare, nesemnat de către comisie (afișat la ieșirea din examen), fără biografie:

- În fapt, ceea ce se critică în tot cuprinsul căilor de atac, inclusiv prin compararea cu alte profesii liberale ale căror concursuri se desfășoară de asemenea sub organizarea și a Ministerului Justiției, este încălcarea principiului legalității, în lipsa indicării bibliografiei pentru respectivul examen.

Cu titlu preliminar instanța amintește că și în cazul concursurilor sau examenelor pentru dobândirea calității de judecător sau procuror nu se indica și o bibliografie, ci doar o tematică ce menționa marile instituții juridice.

Un astfel de procedeu nu avea de altfel a fi criticat, absolvenții instituțiilor de învățământ superior specialitatea drept putând opta între lucrările diverșilor autori care se aplecaseră asupra diferitelor părți din tematică.

Revenind la cererea reclamanților, trebuie reamintit faptul că în cauză trebuiau să fie respectate dispozițiile Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 201/2001.

Înscriindu-se la acest examen și parcurgând etapele acestuia, recurenții nu au contestat în orice modalitate existența acestui act normativ. Nefiind contestat în mod valabil, nici anulat într-o altă modalitate, Ordinul MJ a produs efecte juridice, printre care și validarea concursului.

Trebuie subliniat faptul că recurenții în contestația lor nu au invocat încălcarea Ordinului prin organizarea și desfășurarea concursului, ci i-a adus critici care, conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004 nu pot fi analizate în condițiile în care actul normativ este în vigoare.

Mai mult nici pe fondul cererii nu se poate pretinde de către reclamanți că li s-a încălcat vreun drept câtă vreme toți participanții la respectivul examen au avut de răspuns aceleași enunțuri, în condițiile lipsei bibliografiei.

Nu rezultă astfel, cum susțin recurenții, încălcarea principiului legalitatății prin organizarea și desfășurarea respectivului examen de definitivat.

Cu privire la baremul de corectare, instanța de fond a reținut în mod corect că, raportat la dispozițiile art. 29 din OMJ nr. 201/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, baremul a fost întocmit de comisie și afișat, fiind respectate dispozițiile legale menționate. Mai mult, din înscrisurile de la dosarul cauzei a reieșit faptul că baremul a fost semnat de către membrii comisiei, fiind astfel cert că emană de la aceștia.

Recurenții susțin că ei nu au solicitat instanței să se substituie comisiei de examinare, astfel încât instanța de fond în mod greșit a reținut acest aspect și a respins acțiunea ca neîntemeiată. Însă, prin cererea de chemare în judecată reclamanții tocmai aceasta au susținut, că lucrările lor au fost depunctate urmare a unui barem de notare arbitrar. Raportat la aceste susțineri, instanța de fond a apreciat că reclamanții nu solicită instanței analizarea unor aspecte de legalitate, ci chiar competența profesională a membrilor comisiei și realizarea unei cenzuri privind modul de soluționare a unor subiecte de examen prin prisma baremului stabilit de comisie. Or, în considerarea dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în mod corect instanța a apreciat că poate exercita un control de legalitate asupra operațiunilor care au stat la baza emiterii unui act, nu și un control de corectitudine a rezultatului acesteia.

În aceste condiții, în raport de criticile aduse, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum motivele invocate de recurenții nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 20 din legea nr. 554/2004 urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 2192 din data de 23 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2017.