ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1874/2013

Asupra recursurilor de față; Prin încheierea din 13 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2508/3/2013, Curtea de Apel București, în baza art. 300 2 C. proc. pen. rap. la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților I.J., I.E. și A.D.A. S-a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora. S-a constatat că în cauză, există indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art. 143 C. proc. pen. cu referire la art. 68 1 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, reținându-se, în acest sens, probele administrate până în prezent și pe care se întemeiază hotărârea de condamnare în primă instanță.

S-a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., sens în care s-a constatat că pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe, din care rezultă că, judecați în stare de libertate, aceștia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere împrejurările în care faptele au fost comise, ce denotă implicarea inculpaților în activitatea infracțională desfășurată, rolul fiecăruia, caracterul repetat și relativ organizat al acțiunilor întreprinse, cât și faptul că aceste activități ilicite constituiau o sursă constantă de venit și un mod de viață. S-a mai avut în vedere și împrejurarea că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în primă instanță, context în care menținerea stării de arest se impune și în acord cu dispozițiile art. 5 parag.

1 lit. a) din Convenția europeană a drepturilor omului. S-a apreciat că măsura arestării preventive este necesară și justificată, iar o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă, ar fi insuficientă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații I.J., I.E. și A.D.A. și, în esență, au solicitat, admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Analizând recursurile declarate, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații I.J., I.E. și A.D.A. sunt nefondate, pentru considerentele se vor arăta în continuare: Prin Sentința penală nr. 264 din data de 22 martie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpații I.J., I.E. și A.D.A., din infracțiunea prev. de disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de disp. art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și s-a dispus condamnarea inculpaților după cum urmează: În temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. și art 74 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 76 C. pen. a fost condamnată inculpata I.J. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. În temeiul disp. art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap la art. 76 C. pen. a fost condamnată inculpata I.E. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. În temeiul disp. art 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.

și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art .76 C. pen. a fost condamnat A.D.A. la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. S-a reținut în ceea ce o privește pe inculpata I.J. că la datele de 05 noiembrie 2012, 13 noiembrie 2012 și 15 noiembrie 2012 a distribuit, în vederea comercializării, către A.D.A. mai multe cantități de heroină. În amestec cu cofeină și paracetamol, în schimbul sumei totale de 480 RON, precum și aceea că la data de 23 noiembrie 2012 a fost depistată ca deținând cantitatea de aproximativ 44,70 gr. heroină în amestec cu cofeină și paracetamol destinată comercializării. În ceea ce o privește pe inculpata I.E., s-a reținut că a distribuit, la data de 16 octombrie 2012, în vederea comercializării către A.D.A.

cantitatea de 0,09 gr. substanță care conține heroină în amestec cu cofeină și paracetamol, în schimbul sumei de 60 RON, precum și aceea că a comercializat la data de 13 noiembrie 2012 heroină către A.D.A. și la data de 01 noiembrie 2012 aceeași substanță către D.A.F. Cu privire la inculpatul A.D.A. s-a reținut că la data de 16 octombrie 2012, a intermediat comercializarea cantității de 0,09 gr heroină în amestec cu cofeină și paracetamol către colaboratorul A.R. în schimbul sumei de 60 RON, drogurile de mare risc fiindu-i distribuite de către I.E. De asemenea, la data de 5 noiembrie 2012 a intermediat comercializarea cantității de 0,20 grame heroină în amestec cu cofeină și paracetamol împreună cu S.C.

către colaboratorul A.R. în schimbul sumei de 140 RON, din care suma de 20 RON a reprezentat comision, drogurile de mare risc fiindu-i distribuite de I.J. A mai intermediat la data de 13 noiembrie 2012 comercializarea cantității de 0,12 grame heroină în amestec cu cofeină și paracetamol împreună cu S.C., în schimbul sumei de 130 RON, din care suma de 10 RON a reprezentat comision, drogurile fiindu-i, de asemenea, distribuite în vederea comercializării de I.J. și la 15 noiembrie 2012 comercializarea cantității de 0,36 gr. Heroina în amestec cu cofeină către colaboratorul A.R., în schimbul sumei de 240 RON, drogurile de mare risc fiindu-i distribuite în vederea comercializării tot de către I.J.

Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestări preventive luată față de inculpații I.J., I.E. și A.D.A. în conformitate cu dispozițiile legale, instanța, în mod temeinic, a apreciat că măsura arestării preventive este necesară și justificată, iar o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă, ar fi insuficientă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și a dispus menținerea măsurii arestări preventive a inculpaților. Înalta Curte de Casație și Justiție, pornind de la temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților I.J., I.E. și A.D.A., reține că potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (1) lit. f) din C. proc.

pen., dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 din același cod și dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se poate dispune măsura arestării preventive a inculpatului. Astfel, din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și în fața instanței de judecată până în prezent, Înalta Curte constată că în cauză, există, motive plauzibile de a bănui că inculpații au săvârșit faptele ce li se rețin în sarcină. În ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, care subzistă, analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă îndeplinirea cumulativă a celor două cerințe prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen. Astfel, se constată că, în raport de actele dosarului, prima condiție prevăzută de textul de lege menționat, referitoare la săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este îndeplinită, având în vedere infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, respectiv trafic de droguri de mare risc prevăzută de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 143/2000, ce sunt sancționate cu pedepse ce depășesc limita arătată. Analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă existența și a celei de-a doua cerințe prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care trebuie îndeplinită cumulativ, în sensul că există probe din care să rezulte că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În conformitate cu dispozițiile art. 5 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres și limitativ, de dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. În materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern. Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca arestarea preventivă a unei persoane și menținerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că menținerea arestării preventive a inculpaților I.J., I.E. și A.D.A. este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni caracterizate de un grad ridicat de pericol social, care prin natura lor, împrejurările comiterii și urmările produse, impun menținerea detenției provizorii. Din această perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că pericolul concret pentru ordinea publică al faptelor privind traficul de droguri de mare risc în formă continuată poate fi dedus atât din pericolul social concret deosebit de ridicat al faptelor, cât și din circumstanțele personale ale inculpaților ori din modul în care aceștia au acționat.

În cauza de față, stabilirea pericolului social al faptelor și persoanelor asupra cărora s-a conturat existența unor probe ce justifică bănuiala puternică și legitimă că au comis infracțiunile pentru care au fost deja condamnați chiar nedefinitiv - are în vedere gravitatea faptelor, împrejurările în care au fost comise, importanța valorilor puse în pericol. În ceea ce privește cererea inculpaților I.J., I.E. și A.D.A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. (1) C. proc.

pen., față de considerentele expuse mai sus, de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare cu privire la inculpați și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva acestora și cu scopul urmărit, astfel că, cererile inculpaților nu sunt întemeiate. În consecință, Înalta Curte constată că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, ci acestea se mențin în continuare, motiv pentru care, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate de inculpații I.J., I.E.

și A.D.A. împotriva încheierii din data de 13 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2508/3/2013 (1329/2013), cu obligarea recurenților inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.J., I.E. și A.D.A. împotriva încheierii din data de 13 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2508/3/2013 (1329/2013). Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 mai 2013. Procesat de GGC - NN