ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7315/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1637 din 7 martie

2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis acțiunea

formulată de A.A. reprezentant al S.I. în contradictoriu cu pârâta U.N.P.I.R. -

Comisia Superioară de Disciplină și, în consecință, a anulat decizia nr. 6 din

22 mai 2009 a Comisiei Superioare de Disciplină a U.N.P.I.R.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin decizia contestată Comisia Superioară

de Disciplină a U.N.P.I.R. a admis cererea de strămutare formulată de

reclamanta SC M. SA București și a strămutat Dosarul nr. 12/2009 aflat pe rolul

Comisiei de Disciplină al filialei U.N.P.I.R. Iași către comisia similara a

filialei U.N.P.I.R. București, cu motivarea că repetatele abțineri determină

imposibilitatea constituirii completului și acest fapt poate justifica o

bănuială legitimă cu privire la imparțialitatea comisiei de disciplină a

filialei U.N.P.I.R. Iași, impunându-se strămutarea dosarului pentru a permite

realizarea justiției disciplinare, cu aplicarea dispozițiilor C. proc. civ.

Curtea de Apel a

apreciat, în esență, că decizia atacata este nelegală, fiind adoptata în baza

unor texte legale care nu erau incidente în cauză, și anume dispozițiile C.

proc. civ., măsura strămutării nefiind prevăzută în Statutul U.N.P.I.R. la

momentul emiterii deciziei, ci ulterior, în urma modificărilor operate în iulie

2009.

Excepția inadmisibilității

acțiunii a fost respinsă cu motivarea că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 40 alin. (4) C. proc. civ., astfel decizia contestată poate fi atacată în instanță

pentru motive de nelegalitate sau netemeinicie, constituind act administrativ, ce

dă naștere la drepturi și obligații.

Împotriva sentinței nr.

1637 din 7 martie 2012 a declarat recurs U.N.P.I.R. - Consiliul National de Conducere

al U.N.P.I.R., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiată, pe fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii de

recurs s-a susținut, în esență, că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, arătându-se că, raportat la situația

de fapt, decizia atacată a fost dată pentru o bună administrare a justiției profesionale,

în condițiile unui vid legislativ, cu aplicarea, prin analogie, a dispozițiilor

procedurale civile.

Analizând recursul declarat,

prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl

va respinge pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii introductive

de instanță îl constituie anularea deciziei nr. 6 din 22 mai 2009 a Comisiei Superioare

de Disciplină din cadrul U.N.P.I.R., decizie prin care s-a dispus strămutarea cercetării

disciplinare declanșate împotriva intimatului-reclamant A.A. de la Comisia Filiala

Iași la Filiala din București. Cercetarea disciplinară pornită împotriva reclamantului-intimat

a fost declanșată la cererea SC M. SA București, ca urmare a faptului că intimatul

fusese numit lichidator judiciar al SC F. SA Iași, printre acționarii acestei societăți

figurând și SC M. SA București.

Problema de drept asupra

căreia instanța investită cu soluționarea acțiunii de anulare a deciziei nr. 6/2009

urma să se pronunțe privește strict legalitatea admiterii cererii de strămutare

cu privire la Dosarul nr. 12/2009 la Comisiei de Disciplină Filiala București.

Sub acest aspect, Curtea

constată că în raport de cadrul legal în vigoare și aplicabil la momentul emiterii

deciziei contestate (O.U.G. nr. 86/2006 și Statutul U.N.P.I.R.), în mod legal prima

instanță, ca instanță de fond a dispus anularea deciziei nr. 6 din 22 mai 2009.

În acest sens, Curtea

reține că la data emiterii deciziei contestate, nu se putea dispune măsura strămutării

în condițiile în care o astfel de posibilitate nu era prevăzută nici în O.U.G.

nr. 86/2006 care reglementează activitatea U.N.P.I.R. și nici în statutul aceleiași

uniuni.

Așa fiind, invocarea unor

dispoziții din C. proc. civ. (inaplicabil în cauză unei cercetări disciplinare)

nu avea suport juridic.

De altfel, chiar recurenta-pârâtă

recunoaște existența unui „vid legislativ” în această materie, care ulterior însă

emiterii deciziei contestate în cauză, a fost acoperit prin modificarea statutului

U.N.P.I.R. în luna iulie 2009, în sensul reglementării posibilității strămutării

cauzelor disciplinare.

Cum însă potrivit principiului

tempus regit actum legea aplicabilă este cea în vigoare la momentul emiterii actului

contestat, lege care nu prevedea și nu reglementa posibilitatea strămutării, soluția

instanței de fond de anulare a Deciziei nr. 6/2009 este o soluție legală și în deplină

concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.

Independent de cele mai

sus arătate, Curtea reține și împrejurarea că în prezent intimatul-reclamant nu

mai deține calitatea de reprezentant al S.I., ceea ce face practic lipsit de interes

recursul de față.

În consecință, în raport

de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de U.N.P.I.R. - Consiliul Național de Conducere al U.N.P.I.R. împotriva sentinței

civile nr. 1637 din data de 7 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie

2013.