ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7315/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1637 din 7 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis acțiunea formulată de A.A. reprezentant al S.I. în contradictoriu cu pârâta U.N.P.I.R. - Comisia Superioară de Disciplină și, în consecință, a anulat decizia nr. 6 din 22 mai 2009 a Comisiei Superioare de Disciplină a U.N.P.I.R. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia contestată Comisia Superioară de Disciplină a U.N.P.I.R. a admis cererea de strămutare formulată de reclamanta SC M. SA București și a strămutat Dosarul nr. 12/2009 aflat pe rolul Comisiei de Disciplină al filialei U.N.P.I.R.

Iași către comisia similara a filialei U.N.P.I.R. București, cu motivarea că repetatele abțineri determină imposibilitatea constituirii completului și acest fapt poate justifica o bănuială legitimă cu privire la imparțialitatea comisiei de disciplină a filialei U.N.P.I.R. Iași, impunându-se strămutarea dosarului pentru a permite realizarea justiției disciplinare, cu aplicarea dispozițiilor C. proc. civ. Curtea de Apel a apreciat, în esență, că decizia atacata este nelegală, fiind adoptata în baza unor texte legale care nu erau incidente în cauză, și anume dispozițiile C. proc. civ., măsura strămutării nefiind prevăzută în Statutul U.N.P.I.R. la momentul emiterii deciziei, ci ulterior, în urma modificărilor operate în iulie 2009. Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă cu motivarea că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc.

civ., astfel decizia contestată poate fi atacată în instanță pentru motive de nelegalitate sau netemeinicie, constituind act administrativ, ce dă naștere la drepturi și obligații. Împotriva sentinței nr. 1637 din 7 martie 2012 a declarat recurs U.N.P.I.R. - Consiliul National de Conducere al U.N.P.I.R., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, pe fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs s-a susținut, în esență, că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, arătându-se că, raportat la situația de fapt, decizia atacată a fost dată pentru o bună administrare a justiției profesionale, în condițiile unui vid legislativ, cu aplicarea, prin analogie, a dispozițiilor procedurale civile.

Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie anularea deciziei nr. 6 din 22 mai 2009 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul U.N.P.I.R., decizie prin care s-a dispus strămutarea cercetării disciplinare declanșate împotriva intimatului-reclamant A.A. de la Comisia Filiala Iași la Filiala din București. Cercetarea disciplinară pornită împotriva reclamantului-intimat a fost declanșată la cererea SC M. SA București, ca urmare a faptului că intimatul fusese numit lichidator judiciar al SC F. SA Iași, printre acționarii acestei societăți figurând și SC M. SA București.

Problema de drept asupra căreia instanța investită cu soluționarea acțiunii de anulare a deciziei nr. 6/2009 urma să se pronunțe privește strict legalitatea admiterii cererii de strămutare cu privire la Dosarul nr. 12/2009 la Comisiei de Disciplină Filiala București. Sub acest aspect, Curtea constată că în raport de cadrul legal în vigoare și aplicabil la momentul emiterii deciziei contestate (O.U.G. nr. 86/2006 și Statutul U.N.P.I.R.), în mod legal prima instanță, ca instanță de fond a dispus anularea deciziei nr. 6 din 22 mai 2009. În acest sens, Curtea reține că la data emiterii deciziei contestate, nu se putea dispune măsura strămutării în condițiile în care o astfel de posibilitate nu era prevăzută nici în O.U.G.

nr. 86/2006 care reglementează activitatea U.N.P.I.R. și nici în statutul aceleiași uniuni. Așa fiind, invocarea unor dispoziții din C. proc. civ. (inaplicabil în cauză unei cercetări disciplinare) nu avea suport juridic. De altfel, chiar recurenta-pârâtă recunoaște existența unui „vid legislativ” în această materie, care ulterior însă emiterii deciziei contestate în cauză, a fost acoperit prin modificarea statutului U.N.P.I.R. în luna iulie 2009, în sensul reglementării posibilității strămutării cauzelor disciplinare. Cum însă potrivit principiului tempus regit actum legea aplicabilă este cea în vigoare la momentul emiterii actului contestat, lege care nu prevedea și nu reglementa posibilitatea strămutării, soluția instanței de fond de anulare a Deciziei nr. 6/2009 este o soluție legală și în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.

Independent de cele mai sus arătate, Curtea reține și împrejurarea că în prezent intimatul-reclamant nu mai deține calitatea de reprezentant al S.I., ceea ce face practic lipsit de interes recursul de față. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de U.N.P.I.R. - Consiliul Național de Conducere al U.N.P.I.R. împotriva sentinței civile nr. 1637 din data de 7 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2013.