ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.11.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7147/2013

HOTĂRÂRE
07.11.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7147/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta Instituția Primarului Comunei Nanov a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi Teleorman și Curtea

de Conturi a României, anularea Încheierii din 6 septembrie 2011 a Curții de Conturi și a Deciziei nr. 34/2011 a Camerei de Conturi Teleorman.

Prin întâmpinare,

pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Ialomița au

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

instanței de fond

Prin sentința nr. 1577

din 6 martie 2012, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de

reclamanta Instituția Primarului Comunei Nanov a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi Teleorman și Curtea de Conturi a

României ca nefondată.

în cauză

Împotriva hotărârii

pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs Instituția

Primarului Comunei Nanov, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii

cererii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Înaltei Curți asupra recursului

La primul termen de

judecată în recurs de astăzi, 7 noiembrie 2013, în temeiul art. 306 alin. (2) C.

proc. civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța a

invocat, din oficiu, motivului de ordine publică prevăzut în art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., pe care Înalta Curte îl constată a fi întemeiat, împrejurare ce

face de prisos expunerea și analiza criticilor formulate în motivarea căii de

atac.

Se constată că, prin

acțiune, reclamanta a învestit Curtea de Apel București cu o cerere de anulare

a Încheierii din 6 septembrie 2011 a Curții de Conturi și a Deciziei nr. 34/2011

a Camerei de Conturi Teleorman.

Potrivit

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare, actul administrativ este definit ca fiind „actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

În

raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. c) menționate, se impune a stabili care este actul administrativ care

dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, respectiv care este actul

supus executării ce poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de

contencios administrativ.

Potrivit

dispozițiilor art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea

Plenului nr. 130/2010 publicată în M,.Of. al României nr. 832 din 13 decembrie 2010,

Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi județene

se poate formula contestație în termen de 15 zile, iar aceasta „suspendă

obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către Comisia de

Soluționare a Contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la

data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluționare a

Contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația”.

În

raport de dispozițiile legale menționate, se reține că actul administrativ ce

produce efecte juridice și este supus obligației executării este decizia emisă

de către Camera de Conturi județeană, care este o autoritate publică de nivel

local.

Este

adevărat că regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor

structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se, la art. 27, că

împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ.

Potrivit

art. 228 din același regulament, „competența de soluționare a sesizării

formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de

comisia de soluționare a contestațiilor, aparține Secției de contencios

administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială

se află sediul entității verificate în condițiile Legii contenciosului

administrativ”.

Referindu-se

la competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, prevăd că: „Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Dat

fiind faptul că dispozițiile din regulament menționate fac trimitere la Legea contenciosului administrativ, se pune problema stabilirii competenței materiale de

soluționare a cauzei, referitoare la actul administrativ care constituie

obiectul cererii deduse judecății, acesta fiind emis de o structură județeană a

Curții de Conturi, respectiv de o autoritate publică județeană.

Dispozițiile

art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.

130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv

în ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ.

De

la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004, se poate

deroga doar prin dispoziții speciale cuprinse într-o lege organică specială.

Regulamentul

aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu intră în

categoria legilor organice speciale, astfel că se va stabili competența

materială în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare.

În

fine, trebuie menționat faptul că instanța de contencios administrativ a admis

excepția de nelegalitate a prevederilor art. 223 lit. e) și art. 228 din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 (a

se vedea încheierea de ședință din data de 21 iunie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 441/59/2011,

rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 4547 din data

de 05 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal).

În

concluzie, față de toate argumentele expuse, Înalta Curte, ținând seama de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ.,

stabilește că secția de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului are

competența materială de soluționare a cauzei, întrucât obiectul litigiului este

un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de Conturi, ca

autoritate publică județeană.

Soluția adoptată în

recurs

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat și, în

baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va trimite

cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Teleorman, secția contencios

administrativ și fiscal.

Admite

recursul declarat de Instituția Primarului Comunei Nanov împotriva sentinței

civile nr. 1577 din 6 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul

Teleorman, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4149/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 29.06.2015 sub nr. x/2
ÎCCJ 2018-10-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3429/2018
au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 5. Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul
ÎCCJ 2013-02-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 744/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.1 Circumstanțele cauzei Prin Sentința nr. 144 din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a anulat cererea formulată de reclamantele Unitatea Teritor
ÎCCJ 2012-05-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2641/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 466 din 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, a
ÎCCJ 2012-10-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4237/2012
ția formulată de reclamantul Primarul comunei S. împotriva deciziei nr. 49/2011. Conform art. 228 din Regulament, împotriva acestei încheieri se poate face plângere la secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel î
Sursă