ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4149/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 29.06.2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate contestație împotriva Raportului de evaluare al A.N.I. înregistrat sub nr. x/12.06.2015, comunicat la data de 07.05.2015.

Prin Sentința civilă nr. 768/29.10.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosar nr. x/2015, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Teleorman și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 4.12.2015 sub nr. x/2015.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul administrativ aferent raportului de evaluare contestat .

Prin Sentința civilă nr. 714 din 4 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarea situație de fapt:

Prin sesizarea transmisă de Instituția Prefectului Județul Teleorman, Agenția Națională de Integritate a fost încunoștințată despre posibila încălcare a regimului juridic al incompatibilităților de către A., primarul Comunei Nanov, județul Teleorman.

Astfel, la data de 30.07.2014 a fost declanșată procedura de evaluare în lucrarea cu nr. x/S/II/2014, privind respectarea regimului juridic al incompatibilităților față de A., primarul Comunei Nanov, județul Teleorman.

Sub aspect procedural, informarea înregistrată sub nr. x/14.07.2011 a fost transmisă la domiciliul persoanei evaluate prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, aceasta fiind returnată Agenției Naționale de Integritate cu mențiunea "Destinatar mutat" de la adresa menționată în informare. Ca urmare a consultării bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, s-a constatat că numitul A. figurează cu adresa de domiciliu în Comuna Nanov, județul Teleorman.

Reclamantul A. a fost informat prin adresa nr. x/04.05.2015, cu privire la faptul că, drept urmare a evaluării efectuate, a rezultat existența unei încălcări a regimului juridic al incompatibilităților, fiind invitat să prezinte date și informații, personal, ori prin transmiterea unui punct de vedere scris și totodată, că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de avocat. Prin informarea transmisă de Agenția Națională de Integritate i s-a comunicat sus-numitului că, încălcarea regimului juridic al incompatibilităților s-a produs urmare a exercitării, simultan, a funcției de primar al Comunei Nanov, pe de o parte și cea de administrator al SC B. SRL, încălcând astfel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare. Informarea a fost transmisă la domiciliul persoanei evaluate, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, scrisoarea fiind ridicată de la oficiul poștal, la data de 07.05.2015.

Cu scopul clarificării aspectelor care au dus la concluzia că, în perioada exercitării funcției de primar, reclamantul A. nu ar fi respectat prevederile legale privind regimul juridic al incompatibilităților, acesta, a transmis un punct de vedere, înregistrat la Agenția Națională de Integritate sub nr. x/19.05.2015.

În scopul soluționării lucrării cu nr. x/S/II/30.07.2014, ca urmare a solicitărilor Agenției Naționale de Integritate întemeiate pe dispozițiile art. 15 și art. 20 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 au fost primite documente și informații referitoare la A., de la instituții și autorități publice: Oficiul Național al Registrului Comerțului; Primăria comunei Nanov, județul Teleorman; Centrul Județean de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale Teleorman.

Prin Raportul de evaluare al A.N.I. înregistrat sub nr. x/12.06.2015, comunicat la data de 07.05.2015 către reclamant, s-a constatat că reclamantul a deținut, în perioada 17.06.2008-27.06.2012, funcția de primar al comunei Nanov, județul Teleorman, cât și cea de administrator al SC B. SRL, încălcând dispozițiile legale privind regimul juridic al incompatibilităților, astfel cum este stipulat la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru netemeinicie și pentru greșita interpretare și aplicare a legii. A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că în mod greșit a apreciat instanța de fond că acesta a încălcat dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 cu motivarea că în perioada 17.06.2008 - 27.06.2012 acesta a deținut simultan calitatea de primar al comunei Nanov și aceea de administrator al unei societăți comerciale.

Recurentul a argumentat că societatea comercială al cărui administrator era nu a desfășurat nici o activitate, începând cu anul 2008 și până la data de 08.07.2013, iar reclamantul, în calitate de administrator, nu a luat nici o decizie privitoare la aceeași societate. A mai arătat că, potrivit înscrierilor din Registrul Comerțului, societatea a avut ca domeniul de activitate principal, "activități de artă și spectacole", iar ca obiect secundar a avut "alte activități de spectacole", ceea ce atrage incidența dispozițiilor derogatorii ale art. 87 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

A mai susținut recurentul că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 instituie două condiții necesare pentru atragerea stării de incompatibilitate, și anume deținerea și exercitarea concomitentă a celor două funcții, și că potrivit art. 328 pct. 1 și pct. 2 din C. proc. civ. este admisibilă proba contrară privitoare la prezumția legală instituită prin Legea nr. 161/2003.

A mai criticat hotărârea atacată susținând că în mod greșit instanța de fond a apreciat că activitatea de administrator al unei societăți comerciale nu se încadrează în categoria activităților din domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar artistice, or, față de art. 87 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, interesează dacă activitatea societății și nu calitatea în sine de administrator se încadrează în aceste dispoziții.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată ca nefondate și menținerea recursului formulat .

Prin "notele de concluzii" formulate de recurent la data de 28.11.2018, acesta a reiterat argumentele formulate inițial prin cererea de recurs,

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile formulate din motivele de recurs prin prisma probelor administrate la dosarul cauzei raportate la sentința atacată, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:

A. Cu privire la cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul nu a adus nicio critică concretă care să vizeze lipsa motivelor pe care s-a întemeiat hotărârea sau să vizeze motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Instanța de fond a analizat situația de fapt, făcând referire la toate probele administrate, coroborate cu criticile aduse prin acțiunea reclamantului și cu apărările formulate de intimată, evaluând din perspectivă proprie temeinicia acțiunii formulate, făcând trimitere în considerentele hotărârii la toate acestea și împrejurarea în care se coroborează sau nu cu argumentele invocate de reclamant și cu cele ale apărării, astfel încât se constată că motivele pe care și-a fundamentat soluția sunt prezentate.

B. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

Nu este întemeiată interpretarea recurentului potrivit căreia art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 instituie două condiții necesare pentru atragerea stării de incompatibilitate, și anume deținerea și exercitarea concomitentă a celor două funcții.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada supusă evaluării, funcția de primar este incompatibilă cu funcția de administrator la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 reglementează starea de incompatibilitate creată de funcționarii publici, persoanele în exercitarea demnității publice și în mediul de afaceri, prin deținerea pe parcursul aceleiași perioade de timp a uneia dintre funcțiile prevăzute de aceste dispoziții, în speța de față calitatea de primar al comunei Nanov, și calitatea de administrator în cadrul unei societăți comerciale.

Interpretarea dată de către recurent dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în sensul deținerii și exercitarea concomitente a celor două funcții, nu face altceva decât să adauge la textul de lege care reglementează strict doar deținerea acestora.

În egală măsură, împrejurarea că societatea comercială în cadrul căreia recurentul a avut calitatea de administrator nu a desfășurat nicio activitate comercială în această perioadă de timp, nu poate conduce la inexistența stării de incompatibilitate, atâta vreme cât legea nu distinge în acest sens.

De asemenea, nu este fondată nici critica recurentului în sensul că activitățile comerciale desfășurate de către recurent, așa cum sunt înregistrate la registrul comerțului, respectiv "activități de artă și spectacole", și "alte activități de spectacole", s-ar încadra, ar echivala sau ar fi identice cu activitățile menționate la art. 87 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, respectiv activități în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar artistice.

Activitățile și funcțiile care nu atrag starea de incompatibilitate și pe care le pot exercita persoanele care au calitatea de primari/viceprimari (...), prevăzute exclusiv în dispozițiile art. 87 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, se referă la funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-artistice. Or, în cauză, nu se pune problema exercitării unei astfel de funcții sau activități, ci a deținerii funcției de administrator la o societate comercială, prevăzută de disp. art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, situație care nu este identică cu cea prevăzută de art. 87 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, așa cum în mod eronat susține recurentul.

Nu pot fi primite nici susținerile recurentului potrivit cărora conform art. 328 pct. 1 și pct. 2 din C. proc. civ. este admisibilă proba contrară privitoare la prezumția legală instituită prin Legea nr. 161/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 328 (1) C. proc. civ.: "Prezumția legală scutește de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce privește faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea căreia îi profită prezumția trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin și conex, pe care se întemeiază aceasta. (2) Prezumția legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel."

Art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. arată că prezumția legală scutește de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce privește faptele considerate de lege ca fiind dovedite, teza următoare a textului impune beneficiarul prezumției legale să dovedească faptul vecin și conex pe care se sprijină prezumția, iar alin. (2) prevede că, dacă legea nu dispune altfel, prezumția legală poate fi înlăturată. În principiu, prezumția legală poate fi combătută prin proba contrară, care implică o deplasare a probei; astfel, cel care dorește să infirme faptul presupus prin lege va prelua sarcina dovedirii faptului contrar.

În cauză, recurentul-reclamant nu a adus vreo probă contrară care să conducă la incidența dispozițiilor art. 328 din C. proc. civ. în ceea ce privește starea de incompatibilitate în care s-a aflat prin deținerea calității de primar și a celei de administrator la o societate comercială, incompatibilitatea stabilită expres de disp. art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 fiind pe deplin dovedită, astfel cum în mod legal și temeinic a constatat instanța de fond.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 714 din 4 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2018.

GGC - GV