ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3429/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna B. și Primarul Comunei B., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, au solicitat anularea Încheierii nr. 74/15.07.2015 și a Deciziei nr. 8/13.11.2014 emise de pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrative-teritoriale.

Prin Sentința civilă nr. 364 din 9 februarie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna B. și Primarul Comunei B., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și, pe cale de consecință, a anulat Decizia nr. 8/13.11.2014 și încheierea nr. 74/15.07.2015.

Împotriva Sentinței civile nr. 364 din 9 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Curtea de Conturi a României a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată în mod nelegal instanța de fond a admis acțiunea, apreciind că "din decizia contestată nu reiese în ce cauze este implicată numita A., contabila reclamantei, cauze care să fi impus suspendarea acesteia din funcție".

Se mai susține că în mod eronat instanța de fond a apreciat că în cauză nu este aplicabil art. 45 din Legea nr. 94/1992 care constituie temeiul legal al deciziei.

În opinia recurentei judecătorul fondului, printr-o interpretare eronată a textului de lege reține, fără corelarea acestuia cu starea de fapt și cu probele depuse la dosarul cauzei chiar de către reclamantă, inaplicabilitatea textului legal invocat.

Textul legal ce constituie temeiul de drept pentru emiterea deciziei contestate, prevede două condiții în care se poate cere suspendarea din funcție a unor angajați ai entităților publice verificate și anume: săvârșirea unor fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar.

Delimitarea în timp făcută de textul de lege "până la soluționarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate " nu este deci o condiție pentru suspendarea din funcție. Prin această mențiune, legiuitorul a stabilit un termen până când se poate dispune suspendarea din funcție, pentru a nu fi sine die. Deci, legiuitorul a stabilit o limită de timp, iar nu o condiție prin mențiunea "până la soluționarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate."

Prin urmare, instanța de fond trebuia, în baza celor arătate prin actele de control, aspecte ce nu sunt contestate de reclamantă, să stabilească dacă sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea din funcție a persoanelor în sarcina cărora s-a reținut producerea unor prejudicii mari aduse bugetului local, prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu ce au condus la abateri grave cu caracter financiar. Dacă aceste constatări sunt sau nu temeinice și dacă au sau nu suport legal, sunt aspecte pe care instanța de fond nu le-a lămurit.

Ulterior, ar fi trebuit să stabilească și să rețină și realitatea producerii prejudiciului bugetului local și dacă angajata ce îndeplinea funcția de contabilă a avut vreo culpă, prin modul defectuos în care și-a îndeplinit sarcinile de serviciu.

Recurenta mai precizează că din actele depuse de reclamantă reiese că împotriva ambelor angajate ce îndeplineau funcțiile de casier și de contabil s-a pus în mișcare acțiunea penală - conform adresei emise de IPJ Teleorman în Dosar nr. x/2014 din data de 29.10.2015, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, respectiv neglijență în serviciu.

Prin urmare, "cauzele" la care se referă textul de lege al art. 45, sunt în speța de față anterioare și concomitente emiterii deciziei contestate, aspect pe care, deși instanța de fond îl reține ca neîndeplinit, nu-l analizează în funcție de dovezile aflate la dosarul cauzei.

În baza prevederilor art. 11 din Legea nr. 94/199, republicată, s-a adoptat Hotărârea Plenului nr. 155/2014 prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (RODAS).

În cadrul dispozițiilor pct. 197 - 203 din RODAS este reglementată procedura de suspendare din funcție prevăzută la art. 45 din Legea nr. 94/1992, republicată

Producerea prejudiciului bugetului local și existența premizelor producerii sau menținerii unui risc în activitatea financiar-contabilă a entității verificate, îndreptățește autoritatea de audit să ceară suspendarea din funcție a persoanelor ce îndeplinesc funcția de contabil până la soluționarea cauzei penale în care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva contabilei.

Recurenta consideră că persoana care este angajată în funcția de contabil avea obligația de a verifica documentele de încasări și plăți predate de casier, dacă sumele încasate au fost depuse integral la trezorerie și, totodată, de a efectua cel puțin o dată pe lună controlul inopinat al casieriei, obligații prevăzute de art. 41 și 46 din Decretul nr. 209/1976.

De reținut este faptul că angajatul nu și-a îndeplinit atribuțiile ce îi reveneau în calitate de contabil în conducerea activității financiar-contabile a entității, potrivit fișei postului, aceasta purtând responsabilitate potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Cap. II al Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În opinia recurentei, în mod corect s-a reținut că sunt contrare legii faptele persoanei care ocupă funcția de contabil în cadrul Primăriei Comunei B., aceasta producând prin acțiunile sau inacțiunile sale prejudicii patrimoniului comunei, astfel că, dacă își desfășoară în continuare activitatea având aceleași atribuții, există riscul producerii de noi prejudicii, context în care Curtea de Conturi a României - Departamentul VI a cerut conducerii entității suspendarea din funcție a contabilului până la soluționarea definitivă a cauzei în care este implicată.

Intimații U.A.T. - Comuna B. și Primarul Comunei B. au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna B. și Primarul Comunei B., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, au solicitat anularea Încheierii nr. 74/15.07.2015 și a Deciziei nr. 8/13.11.2014 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrative-teritoriale.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că urmare a controlului efectuat de către reprezentanții pârâtei s-a emis Decizia nr. 8/13.11.2014 prin care s-a cerut suspendarea din funcție a contabilei din cadrul Primăriei Comunei B., județul Teleorman, acuzată de săvârșirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante și a unor abateri grave cu caracter financiar, până la soluționarea definitivă a cauzelor în care a fost implicată.

Înalta Curte constată că din verificarea modului de întocmire a registrelor de casă aferente anului 2013 și a unui număr de 15 chitanțiere(1500 chitanțe) puse la dispoziția auditorilor publici externi de către entitatea auditată, precum și a modului de înregistrare în contabilitate a operațiunilor de încasări și plăti prin casierie, s-a constatat că nu a fost înregistrată în registrul de casă și nu a fost depusă în trezorerie suma de 213.896 RON reprezentând venituri încasate, cuvenite bugetului local, provenind din impozite și taxe locale.

Prin casieria instituției s-a încasat, în perioada 01.01.2013 - 31.12.2013, suma totală de 368.794 RON, reprezentând venituri din impozite și taxe locale, iar suma înregistrată în registrul de casă și depusă la trezorerie este de 154.898 RON, rezultând o diferență de 213.896 RON, neînregistrată în registrul de casă și nedepusă la trezorerie, sumă pentru care există indicii că a fost sustrasă de casierul instituției.

Din verificarea modului de înregistrare în evidența contabilă a încasărilor cu numerar reprezentând venituri din impozite și taxe cuvenite bugetului local, s-a constatat că în perioada 01.01.2013 - 31.12.2013 a fost înregistrată în debitul contului "5311 Casa în RON"doar suma de 158.478,48 RON și nu suma de 368.974 RON, așa cum era corect, rezultând o diferență neînregistrată în evidența contabilă de 210.315,52 RON.

Înalta Curte constată că printre cauzele și împrejurările care au condus la apariția acestei abateri, reținute în actul de control, a fost și faptul că d-na. A. care ocupa funcția de contabil în cadrul instituției nu a respectat obligațiile stabilite de art. 41 și 46 din Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operațiilor de casă ale unităților socialiste.

Potrivit art. 41: "Compartimentul financiar-contabil verifică, în mod obligatoriu, în aceeași zi sau cel târziu a doua zi, documentele de încasări și plăti predate de casier, precum și dacă soldul înscris în registrul de casă este stabilit corect.

În cazul operațiunilor de încasări se verifică dacă sumele înscrise în registrul de casă corespund cu cele din duplicatele chitanțelor emise, din carnetele de cecuri sau alte documente specifice aprobate de organele competente.

De asemenea, compartimentul financiar-contabil verifică dacă sumele care sunt în casierie și pentru care s-au emis chitanțe au fost depuse la bancă sau la celelalte instituții de credit, la termenele și în condițiile stabilite.

Verificarea se face pe baza înregistrărilor din registrul de casă și a foilor de vărsământ cu chitanța. (...)".

Conform art. 46: "În fiecare unitate socialistă se efectuează controlul inopinat al casieriei cel puțin o dată pe lună, prin numărarea și verificarea tuturor valorilor existente în casă.

Controlul inopinat al casieriei se face de conducătorul compartimentului cu atribuții financiar contabile sau de înlocuitorul acestuia ori de o altă persoană împuternicită de conducătorul unității, care va semna în registrul de casă pe fila cu înregistrările din ziua controlului. (...)"

Consecința economico-financiară a acestei abateri a constat în faptul că bugetul Comunei B. a fost prejudiciat cu suma de 305.413 RON.

Instanța de control judiciar constată că, în speță contabilul entității verificate avea obligația de a controla documentele de încasări și plăți predate de casier, dacă sumele încasate au fost depuse integral la trezorerie și totodată de a efectua cel puțin o dată pe lună controlul inopinat al casieriei, obligații prevăzute de art. 41 și 46 din Decretul nr. 209/1976.

În vederea clarificării cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția acestei deficiențe, în timpul misiunii de audit au fost solicitate persoanei în cauză lămuriri și clarificări prin Notă de relații.

Din răspunsul formulat de către contabilul instituției, reiese faptul că aceasta a "verificat primele două luni ale anului 2013, a observat că toți banii încasați au fost depuși în Trezorerie în această perioadă, apoi am neglijat verificările."

Înalta Curte constată că nu au fost îndeplinite atribuțiile ce îi revin contabilului, potrivit fișei postului, aceasta purtând responsabilitate potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Cap. II al Legii contabilități nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora:

"Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic, contabilului-șef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească aceasta funcție, împreună cu personalul din subordine."

Or, în aceste condiții, în mod corect s-a reținut că sunt contrare legii faptele persoanei care ocupă funcția de contabil în cadrul Primăriei Comunei B., aceasta producând prin acțiunile sau inacțiunile sale prejudicii patrimoniului comunei, astfel că, dacă își desfășoară în continuare activitatea având aceleași atribuții, există riscul producerii de noi prejudicii, context în care Curtea de Conturi a României - Departamentul VI a cerut conducerii entității suspendarea din funcție a contabilei A. până la soluționarea definitivă a cauzei în care este implicată.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că, în cauză, nu este aplicabil art. 45 din Legea nr. 94/1992, republicată, potrivit cărora "Curtea de Conturi cere celor în drept suspendarea din funcție, în condițiile legii, a persoanelor acuzate de săvârșirea unor fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri-grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, până la soluționarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate."

Legea nr. 94/1992, republicată, este o lege organică prin care se reglementează organizarea și funcționarea, competența și atribuțiile Curții de Conturi a României, autoritate de rang constituțional, prevăzută de art. 140 din Constituție.

Prin această lege este reglementată, pe lângă instituția suspendării de drept cea prevăzută de art. 50 lit. g) din C. muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, republicată, suspendarea din funcție la cererea Curții de Conturi a României, pentru persoanele care au săvârșit abateri grave cu caracter financiar sau a unor fapte care au produs prejudicii importante.

În baza prevederilor art. 11 din Legea nr. 94/199, republicată, s-a adoptat Hotărârea Plenului nr. 155/2014 prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (RODAS).

În cadrul dispozițiilor pct. 197 - 203 din RODAS este reglementată procedura de suspendare din funcție prevăzută la art. 45 din Legea nr. 94/1992, republicată.

Prin cererea de chemare în judecată, intimații nu aduc argumente legale care să susțină nelegalitatea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/2014, singurul argument invocat fiind acela că "suntem într-o perioadă în care trebuie să efectuăm foarte multe lucrări (...)".

Înalta Curte constată că în urma misiunii de audit desfășurate s-au constatat abateri grave de la normele financiar contabile, care au produs prejudicii importante bugetului local astfel că în mod corect s-a cerut suspendarea din funcție a celor responsabili.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamanților UAT - Comuna B. și Primarul Comunei B., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței civile nr. 364 din 9 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamanților UAT - Comuna B. și Primarul Comunei B., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV