ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7109/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7109/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrata la 14 februarie 2012
pe rolul Curții de Apel București, reclamanta G.A.D. a chemat în judecată pe
pârâții A.E.P. și A.E.P. prin Președintele A.E.P., solicitând suspendarea
executării actului administrativ emis de către pârâți, constând în Ordinul din 15
noiembrie 2011, până la soluționarea cauzei ce face obiectul Dosarului de fond,
cu nr. 76198/3/2011, aflat pe rolul Curții de Apei București, cu termen de
judecata la data de 04 aprilie 2012 ce are ca obiect anularea actului
administrativ.
Hotărârea instanței
de fond
A. Prin sentința nr. 2287
din 30 martie 2012 a Curții de Apel București
a fost respinsă cererea formulată de
reclamanta G.A.D., în contradictoriu cu pârâții A.E.P. și A.E.P. prin
Președintele A.E.P., ca neîntemeiată.
B. Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul din 15 noiembrie 2011
reclamanta a fost sancționată cu mustrare scrisă în temeiul art. 108 alin. (3) lit.
a) din Regulamentul intern al A.E.P.
Instanța de primă
jurisdicție a reținut că nu orice cauză de nelegalitate a unui act
administrativ constituie un caz bine justificat, ci doar acele împrejurări de
natura să creeze o îndoială serioasă asupra legalității acestuia, instanța
reținând că reclamanta nu a făcut dovada niciunei împrejurări de natură să
creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului atacat, ci doar a trimis
la motivele arătate în cererea de anulare a actului administrativ.
Or, reclamanta avea
obligația de a arăta în cuprinsul cererii împrejurările de natură să creeze o
îndoială serioasă asupra legalității Ordinului din 15 noiembrie 2011.
Totodată, a reținut
instanța de fond că reclamanta avea obligația de a dovedi condiția pagubei
iminente, condiții ce nu au fost dovedite în cauză.
Recursul formulat
de G.A.D.
Împotriva hotărârii
instanței de fond a formulat recurs reclamanta, criticând hotărârea ca nelegală
și netemeinică.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, la termenul
stabilit pentru soluționarea recursului, din data de 3 octombrie 2012, a constatat că au lipsit atât recurenta, cât și intimații astfel încât, în temeiul
dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța a
dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât părțile nu au solicitat judecarea
cauzei în lipsă.
Cauza a fost repusă
pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 252 C. proc.
civ.
În conformitate cu
dispozițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de
chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere
de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,
dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Analizând actele și
lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că părțile au lipsit nejustificat
la termenul stabilit pentru soluționarea recursului declarat și nu au solicitat
judecarea în lipsă, așa cum prevăd dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc.
civ.
De la data
suspendării cauzei și până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în
nelucrare din vina părților, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în
vederea judecării cauzei.
Pentru aceste
considerente Înalta Curte urmează a constatat perimat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul formulat de G.A.D. împotriva sentinței nr. 2287 din 30 martie 2012 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 noiembrie 2013.